AFECTIUNI INFLAMATORII SI PARAZITARE
ALE URECHII EXTERNE
In
acest modul sunt grupate cateva afectiuni frecvente, care au un
diagnostic facil si un tratament adesea la indemana medicului de familie.
1 FURUNCULUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Furunculul conductului auditiv extern este o
inflamatie stafilococica necrotica a foliculului pilosebaceu (in
cazul conductului, pilo-ceruminos). El se formeaza numai in jumatatea
extern 646j95g a a conductului, ca o proeminenta rosie care
dupa trei zile se albeste la varf, locul unde pielea se
necrozeaza si pe unde se va elimina continutul necrotic (burbionul). Furunculul conductului apare
cu predilectie la cei care se scarpina in conduct. Simptomele sunt
dominate de otalgie, care poate fi atroce. Arareori volumul tumefactiei
este obstruant pentru conduct si produce hipoacuzie. Examenul obiectiv pune in evidenta tumefactia cu
caractere inflamatorii si uneori o adenopatie satelita pre, retro sau
subauriculara. Tratamentul
consta in aplicatii de unguent cu antibiotice antistafilococice
(eritromicina, gentamicina), antalgice. Antibioterapia pe cale
generala este justificata numai daca bolnavul are febra sau
adenopatie. Cand este colectat, deschiderea cu varful unui bisturiu, cu sau
fara anestezie (generala), aduce vindecarea bolii. Daca
recidiveaza, este necesar controlul glicemiei (este mai frecvent la
diabetici) sau administrarea unui vaccin antistafilococic.
2 OTITA
EXTERNA DIFUZA
Otita
externa difuza este o inflamatie difuza a tegumentului
conductului auditiv extern. Germenii care o provoaca sunt stafilococul
si bacilul piocianic. Aparitia otitei externe difuze este
favorizata de umezeala, apare cel mai des vara dupa baie in
piscina, mare sau rau. Pacientul se ge de dureri otice si de o
scurgere purulenta. La examenul
obiectiv se vede un tegument tumefiat, congestionat, acoperit de
secretii purulente galbene (sau verzui in caz de infectie cu
piocianic). Netratata, aceasta otita poate provoca stenoza
cicatriceala a conductului sau
poate determina osteita grava. Tratamentul
se rezuma la instilarea in conduct a unei solutii care sa
contina un antibiotic la care flora sa fie sensibila:
gentamicina, ciprofloxacina, eventual in asociatie cu cortizon.
Nu este permisa utilizarea gentamicinei in cazul in care nu suntem siguri
de integritatea membranei timpanice, deoarece patrunderea ei in urechea
medie produce ototoxicitate. Durata tratamentului este de 5 7 zile.
3 ECZEMA
AURICULARA
Eczema auriculara are
etiopatogenie alergica. Forma
acuta este dominata de prurit intens, de scurgere seroasa,
iar obiectiv se constata un tegument inflamat si cu ulceratii superficiale zemuinde. Eczema cronica este mai
frecventa, se manifesta cu prurit enervant si cu tegument uscat,
subtiat si descuamant. Tratamentul
celei acute se face de specialistul dermatolog,
pentru cele cronice se pot prescrie unguente cu cortizon, dar daca
recidiveaza se indruma tot la dermatolog.
4
OTOMICOZA
Otomicoza este o inflamatie de etiologie micotica a tegumentului
conductului. Cel mai frecvent se intalnesc tulpini de Aspergillus. Umezeala
favorizeaza aparitia bolii. Clinic,
bolnavul acuza jena sau durere otica, scurgeri purulente,
hipoacuzie. Obiectiv se constata
un conduct plin de puroi cremos care are la mijloc o parte mai consistenta
cu aspect de 'carton inmuiat'.
Dupa aspirarea puroiului, tegumentul apare inflamat. Tratamentul se face prin
instilatii cu medicamente antifungice (clotrimazol sau altele din grupa
sa), care trebuie continuate trei saptamani, pentru a evita o
recidiva.
5
PERICONDRITA PAVILIONULUI AURICULAR
Pericondrita pavilionului
auricular este o infectie
de
origine piocianica a
cartilajului
si a
pericondrului urechii externe.
Infectia se produce
in urma unei plagi
(
accidentale sau chirurgicale)
sau ca o
infectare a
unui othematom.
Bacilul piocianic are o
condrofilie marcata pentru pavilionul urechii.
Pacientul se ge de dureri si de o scurgere purulenta, iar obiectiv se observa tumefierea partiala sau totala a pavilionului, edem si congestie a tegumentului si existenta uneia sau a mai multor
fistule dupa cateva zile de evolutie. Puroiul
care se
scurge din
fistule capata,
dupa 24 de
ore, o
culoare verzuie datorita piocianinei.
Evolutia spontana este
de
liza a
cartilajului
pana la
distrugerea sa completa, cu
defecte estetice majore.Tratamentul
pericondritei este chirurgical si
consta in incizii largi urmate
de
chiuretarea cartilajului
si pericondrului infectat, eventual
spalaturi
cu
solutie de
gentamicina.
Tratamentul
cu
antibiotice
pe cale generala
nu
este eficient,
deoarece cartilajul nu
este vascularizat, se
hraneste prin imbibitie si nu
poate ajunge in
focarul infectios o
cantitate de antibiotic care
sa
fie
eficienta (
sa
realizeze concentratia minima inhibitorie).