Sistemul de recrutare talamic difuz a fost descris de Jasper (1960). In experiente facute pe preparatul creier izolat se constata ca excitarea electrica a nucleilor centrului median, cu o frecventa joasa (612 stimuli/s) produce succesiuni de unde lente, initial de amplitudine mica, care cresc progresiv pentru a atinge amplitudini pina la 500 iV. Elutia lor indica un fenomen de recrutare. Uneori au aspect de fuse. Ca aspect general sint asemanatoare cu EEG la adormire sau in
somn de intensitate medie (. 67).
Jasper a apreciat astfel ca, alaturi de sistemul reticulat activator ascendent, pe traseul cortical al cailor senzoriale, se afla si un sistem talamocortical de proiectii difuze, al carui efect nu consta in desincronizare, ci in recrutare, care nu ridica tonusul vigil, dimpotriva are rol in geneza somnului cor-tical. Structurile talamice responsabile sint heterogene, sub raport anatomic, cuprinzind nucleii mediani si intralaminari. Proiectiile corticale difuze ale acestora influenteaza potentialele dendritice ale celulelor corticale. Distrugerea nucleilor ta-lamici ai proiectiilor nespecifice dezorganizeaza caracterul sincron al EEG de aceeasi parte.
E de subliniat ca mecanismul sincronizarii, prin acest sistem, este activ, stimularea, cu o frecventa de 8 c/s, realizind fenomenul de recrutare. Somnul electric sau anestezia, produse prin stimulare cu electrode plasate pe craniu, utilizind un curent pulsatil de 2040 c/s, se pare ca nu se realizeaza prin acest mecanism, ci prin unul inca neelucidat.
ELECTROENCEFALOGRAMA
Activitatea electrica a scoartei cerebrale, care este prezenta atit timp cit meolismul si, in primul rind, consumul de oxigen al celulelor corticale este nealterat, poate fi inscrisa direct, de pe suprafata scoartei (ECG
electrocortico-grama), sau cu electrozi plasati la suprafata cutiei craniene, pe piele (EEG
electroencefalograma).Inregistrarea este bipolara, cind diferentele de potential se inscriu intre doi electrozi activi, si unipolara, intre electrodul activ (plasat pe scoarta) si unul indiferent (pe lobul urechii, de exemplu).
Traseul EEG este, cum s-a aratat, rezultanta predominantei functionale, a unuia din cele doua sisteme difuze, asupra tonusului cortical. El poate oscila intre o intensa stare vigila, cu activare electrica corticala, exprimata printr-un ritm rapid, subltat, asincron, de care este responsabil sistemul activator reticulat ascendent, si somn profund, cu ritm EEG lent, sincron, de mare amplitudine.
EEG constituie, sub acest raport, un indiciu obiectiv al nivelului starii vigile, reprezentind aspecte foarte variate intre aceste doua infatisari extreme.
Undele care apar, cel mai frecvent, pe traseul EEG au fost sistematizate in . 68:
Ritmul a, conlinind unde cu o frecventa de 812 c/s .si amplitudine de cea 50 iV, ^uneori sub forma de fuse. Apar cu deosebire in regiunea parietala si occipitala.
Ritmul p este, sub raport fizic, armonic fata de alfa, avind o frecventa de 1830 c/s si ltaj mic.
Ritmul 9, cu unde lente de 47 c/s, se intilneste la copii; iar ritmul a&, cu unde lente sub 4 c/s, apare in
somnul profund.
Mecanismul genezei EEG. Experimental s-au realizat preparate insulare de scoarta cerebrala, ale caror
fibre de legatura cu restul creierului erau intrerupte prin strivire, cu pastrarea vaselor. Neuronii din aceste zone sint lipsiti de activitate electrica spontana. Asa cum s-a aratat, activitatea ritmica este mentinuta prin sistemele nespecifice. Ele exercita o actiune modulatoare asupra neuronilor corticali prin sinapsele axo-dendritice, producind, fie negativarea zonei dendritice, cu hipo-polarizare consecutiva si hiperexciilitate, fie procesul invers.
Sincronizarea si recrutarea se efectueaza prin cele doua sisteme difuze de proiectie: reticulat si talamic.
Cercetarile electroencefalografice, combinate si cu alte metode de investigatie, au facut sa progreseze foarte mult cunostintele de fiziologie nerasa, in ultimii ani.
