Ergonomia este o stiinta recent constituita, de foarte mare actualitate pentru productia industriala si pentru viata omului modern, in general, in mediul de existenta complex pe care si l-a creat. Aceasta noua stiinta a luat fiinta in legatura cu problemele ce au fost ridicate in cursul celui de a) doilea razboi mondial, din necesitatile apararii in Anglia si S.U.A. in aceasta perioada s-a pus problema ca, folosind un personal tehnic muncitoresc, in parte calificat rapid pentru productie, sa se realizeze, in industria de razboi, o productie cit mai ridicata. Este necesara, in acest scop, instruirea urgenta a muncitorilor nou-angajati si reprofilarea altora, precum si masuri de organizare adecvate.
Cu acest prilej s-a vazut ca, in acele intreprinderi in care s-au luat masuri de folosire la maximum a capacitatii utilajelor, neglijindu-se insa posibilitatile biologice de adaptare a organismului uman, dupa citeva saptamini, s-a ajuns la scaderea productivitatii cu aparitie de imbolnaviri si cresterea absentelor nemotivate.
Aceasta a dus la necesitatea de a analiza, pe baze stiintifice, raportul intre om si masina, in cursul muncii industriale. Cum tehnica moderna creeaza masini de foarte mare productivitate, cu comenzi automate electronice, care desfasoara activitati cu viteze ce depasesc cu mult posibilitatile sistemelor functionale umane, problema care se punea era de a adapta ritmul de activitate al masinilor in raport cu facultatile omului din productie, in primul rind in raport cu posibilitatile creierului sau. in felul acesta a fost propusa in Anglia, in anul 1949, pentru prima data de catre fiziologul K. F. H. M u r r e 1, denumirea unei noi stiinte

ergonomia. Originea numelui este greceasca si provine din unirea a doua ouvinte: ergon = munca si no-rnos = regula. Ergonomia reprezinta deci stiinta al carei obiect este fixarea regulelor de desfasurare a procesului de munca.
In sensul cel mai larg cibernetic, ergonomia este conceputa drept studiul sistemului de relatii dintre om si munca.
Obiectivul studiului sistemului om-masina, in concept ergonomie, este de ordin aplicativ, urmarind doua scopuri in inter-relatie dialectica: optimizarea muncii si ridicarea nilului de productie. Unul este de ordin individual, biologic, al muncitorului care produce, de a nu fi suprasolicitat, si altul al societatii, care cere o productie de volum, nil si,calitate.
In rezolvarea obiectilor ergonomiei, ca stiinta a muncii, concura o serie de discipline biologice si tehnice. In studiul sistemului om-munca lui, ergonomia are de rezolvat atit de multe probleme incit pentru a fi intr-adevar eficienta e necesar sa ramina o stiinta multi- sau pluridisciplinara.
Studiind functionarea organismului uman in procesul muncii, in scopul optimizarii ei, rolul principal in rezolvarea obiectilor ergonomiei il au stiintele biologice si, intre acestea, in primul rind fiziologia si psihologia. Fiziologia se ocupa de or-> ganismul uman, de functionarea acestuia, analog modului in care stiintele ingineresti se ocupa de functionarea masinilor.
Fiziologi ca Scherrer (Franta) si Grandjean (Eltia) considera fiziologia muncii identica cu insasi ergonomia. Fiziologia este ramura biologiei, al carei obiect de studiu sint legile manifestatiilor functionale ale organismelor vii. Ea masoara, analizeaza, in raport de cauze si conditii si, prin abstractizare, formuleaza legile manifestarilor caracteristice vietii.
Fiziologia muncii are ca obiect studiul organismului si a sistemelor sale functionale in procesul de munca, in scopul optimizarii acesteia.
Psihologia, care altadata era considerata un domeniu al filozofiei, devine, in epoca noastra, tot mai mult o stiinta biologica. Cu progresul cunoasterii creierului sub raport functional, cu dezvoltarea neuro-fiziologica si a psihofiziologiei, foarte multe din mecanismele de functionare ale creierului au patruns in domeniul acestor stiinte si sint studiate cu metode biologice. De la speculatii de ordin fiziologic, psihologia contemporana trece la studiul emotiei, al motivatiei, al comportamentului, al memoriei, cu metode electrofiziologice si biochimice, repur-tind succese spectaculoase. Sub acest aspect, de stiinta biologica, avind ca obiectiv studiul activitatii psihice in cursul muncii, intrucit creierul si aparatele senzoriale participa primordial la procesul de munca, psihologia are rol important in realizarea obiectilor ergonomiei.

Igiena muncii, disciplina medicala si biologica, avind ca obiectiv studiul si optimizarea conditiilor mediului in care se desfasoara munca, este o disciplina a ergonomiei, care creeaza legatura intre ambianta tehnica si muncitor. Problemele de temperatura, umiditate, toxice, pulberi in mediul de lucru, problema iluminatului, a zgomotului etc, sint de domeniul igienei, care sileste limitele peste care sau sub care acesti factori ambianti devin vatamatori pentru organism. Obiectivul igienei este deci corectarea factorilor mediului ambiant sau adaptarea organismului la acestia, pentru mentinerea starii de sanatate perfecta.
Aceste trei stiinte biomedicale, avind in centrul preocuparilor omul, colaboreaza cu stiintele ingineresti, a caror preocupare este de a construi masini si utilaje cu productivitate maxima.
Ergonomia pretinde stiintelor ingineresti conceperea si construirea de masini, cu care procesul de productie sa se-desfasoare in conditii optime pentru om, cu conservarea starii de sanatate si utilizarea fortei de munca, fara consecinte noci pentru muncitor. Ideea ca obiectivul ergonomiei este de a reduce la minimum activitatea omului in procesul de munca reprezinta o vulgarizare nedorita a conceptiei de ergonomie. In cursul evolutiei sale, omul si-a dezvoltat creierul tocmai in a procesul muncii. Activitatea locomotorie, exercitiul fizic, este necesar pentru activarea meolismului si circulatiei, a starii
de vigoare fizica. Sedentarismul absolut, activitatea intelectuala redusa, sint noci pentru om. De aceea ergonomia nu urmareste desfiintarea muncii, intelectuale si fizice, ci optimizarea ei, realizarea dezideratului ca, din suferinta, chin, munca sa devina o placere, o forma conforila de validare a tendintelor naturale ale omului, a aptitudinilor umane. Silind reguli de munca conforme naturii umane, ergonomia, rezultat al colaborarii mai multor discipline, face din om etalonul muncii sale.

REGLEMENTAREA MUNCII
Preocupari pentru reglementarea muncii au existat din cele mai chi timpuri. Astfel, sub raport economic, ideea de a utiliza la maximum munca umana il preocupa pe generalul francei S. Vauban (16331707), care, in cursul construirii a 33 fortificatii si a restaurarii altor 300, prin cro-nometrari, a evaluat timpul necesar efectuarii unor operatii. Aceasta tentativa, si altele, ce-i drept in numar redus, au ramas izolate. Ele aau ca scop nu protejarea omului, ci asigurarea unei productii cit mai ridicate.
Inntarea, la inceputul sec. al KlX-lea, a masinii cu abur si aplicarea ei in industrie a realizat progrese de-a dreptul uluitoare, o simpla masina inlocuind activitatea a zeci de muncitori. In fata acestui salt nu exista nici un interes sa se studieze metodele de organizare a muncii, aducatoare de beneficii neinsemnate mai ales ca mina de lucru era extrem de ieftina in epoca data, de ascensiune e capitalismului.
In jurul anului 1880, in industria Statelor Unite ale Americii procesul de mecanizare era aproape incheiat. Pentru perfectionarea productiei, sub raport economic, era necesara gasirea de noi procedee de munca. Frederich Winslow Tay-lor (18561915), contramaistru intr-o intreprindere de turnatorie, si-a pus problema sa obtina de la muncitorii pe care-i aa in subordinea sa o productie maxima posibila. In acest scop a luat hotarirea sa inlocuiasca, in procesul de organizare si desfasurare a productiei, elementele experientei empirice si ale observatiilor aproximati, cu notiuni stiintifice, exprimabile cantitativ, cifric. Taylor si-a propus sa rezol aceasta problema in sase luni. A lucrat la ea 26 de ani, fara a o epuiza, intemeind o stiinta interdisciplinara: organizarea stiintifica a productiei, scientific management.
Taylor aprecia ca muncitorii au tendinta de a oferi patronului cit mai putin din forta lor de munca, prelungind timpii operatiunilor, si cautind ca patronul sa nu fie informat de durata operatiilor necesare in procesul de productie. De aceea, el propune descompunerea fiecarei operatii in elementele sale, masurarea, prin cronometrare, a fiecarei operatii elementare, in asa fel ca organizatorul sa poata sili a priori cit se poate produce in conditii date. Muncitorului i se pot fixa, in aceste conditii, sarcini concrete, privind in detaliu si stiintific modul de executare a fiecarei operatii elementare. In principiu Taylor propune ca sarcinile solicitate muncitorilor sa fie greu de realizat. Depasirea lor, In raport cu cantitatea si calitatea muncii, sa permita un plus de salar, de 30%. Plusuri intre 60 si 100% se vor acorda numai pentru performante deosebite (valori profesionale exceptionale sau munci epuizante). Norma minima, Taylor o sileste in asa fel incit muncitorii neadaptati perfect, nu, sint in masura sa o realizeze. Se urmareste, prin aceasta, sa-i constringa pe cei lipsiti de aptitudini la parasirea uzinei. in fond, el urmarea sa reglementeze, printr-o normare a duratei de munca pentru diferitele operatii, tendinta muncitorilor de a informa incorect patronul asupra timpului necesar pentru realizarea unor produse.
In conceptia lui Taylor, care nu era biolog, obiectivul era o productie cit mai mare si deci cit mai multe beneficii pentru patron.
Taylor ridicase problema organizarii stiintifice a muncii de pe pozitia inginerului, a tehnicianului. Mijloacele propuse de el sint organizatorice si de tehnica inginereasca. Privitor la aptitudinile si performantele biologice ale muncitorului, el considera, enuntiativ,'ca urmatoarele noua calitati sint in masura sa faca un om unirsal: inteligenta, educatia, cunostinte speciale sau tehnice, abilitate manuala sau vigoare fizica, tactul, energia sau fermitatea, cinstea, simtul critic (judecata sau bunul simt), sanatatea.
Trei din aceste calitati psiho-fiziologice sint indispensabile; cu patru se obtine un muncitor meritind un salar mai bun; peste cinci calitati se intilnesc greu.
Desi, prin opera sa Taylor a contribuit numai in mica masura la fundamentarea si promovarea organizarii muncii de pe pozitii stiintifice biologice, el a stimulat interesul pentru fiziologia muncii.

EFORTUL FIZIC DE INTENSITATE
Initial, in a doua jumatate a secolului trecut, obiectivul principal al fiziologiei muncii, era de a studia efortul fizic, de a preciza relatiile intre intensitatea efortului si bioenergetica: consumul de oxigen, procesele biochimice din cursul arderilor crescute in activitatea musculara. Mecanismele oboselii, ale antrenamentului fizic, marirea coeficientului de actiune utila in activitatile musculare, asigurarea unui aport alimentar adecvat pentru efortul fizic, au fost citeva din preocuparile mari ale fiziologiei muncii in prima sa etapa, bioenergetica si meolica, al carui obiectiv era efortul de' intensitate.
Metoda fundamentala de studiu a epocii era masurarea consumului de oxigen al organismului pe perioade de timp delimitate, prin metoda cercetarii schimburilor gazoase cu sac (Dou-glas).
Pe baza acestor masurari, s-a putut sili cu precizie care sint cheltuielile de energie in cursul principalelor operatii din productia manufacturiera a epocii, si cu deosebire in muncile grele.
Din aceste cercetari s-a desprins concluzia ca efortul fizic de intensitate, practicat continuu, este-nociv pentru organism, intrucit produce o solicitare intensa a sistemului digestiv. Circulatia se actiaza in intestine, in procesul de digestie si absorbtie. In cursul activitatii musculare este irigata cu deosebire musculatura activa si miocardul. Acumularea de produsi ai meolismului muscular in singe si tesuturi sint cauza oboselii, de natura predominant meolica in eforturile de intensitate. Toti acesti factori realizeaza conditii defavorabile pentru activitatea nervoasa la cei ce practica munci fizice de intensitate, cu caracter continuu. Senzatiei subiecti de disconfort i se asociaza imposibilitatea de a desfasura si alte functii. Datorita acestor solicitari meolice, organismul devine un transformator de energie; individul fiind sustras obligatiilor de familie si sociale.
Pe linga aceasta, munca intensa este generatoare de boli osteoarticulare, cardiace, ale tubului digestiv.Inlocuirea muncii grele umane in procesul de industrializare contemporana cu munci mecanizate si automatizate, proces caruia i s-a acordat mare atentie inca din prima perioada a transformarilor din industria si agricultura noastra socialista, a dus si duce la eliberarea omului de povara efortului meolic de intensitate, cu toate consecintele sale noci.
Azi fiziologia efortului de intensitate intereseaza mai ales in legatura cu performantele sporti si militare. Specialistii in fiziologia muncii creeaza acestor categorii, la care se adauga si un numar limitat de profesiuni speciale, conditii de viata si antrenament in derea realizarii performantelor optime.