In abordarea concreta pe teren, in uzine, a problemelor de ergonomie, dat fiind caracterul pluridisciplinar a! acesteia, e necesar sa se organizeze colaborari intre principalii reprezentanti ai disciplinelor de baza cu caracter ergonomie.
Grupul minim de cercetare, pentru rezolrea oricaror probleme, care nu depasesc anumite limite de specializare, poate fi alcatuit din trei persoane cu studii superioare si formatie ergonomica: medic fiziolog, cu cunostinte de antropometrie si orientare in
igiena (specialist in medicina muncii); psiholog, cu formatie secundara si in sociologie; inginer, cunoscator al utilajelor tehnice si a problemelor de organizare a muncii;Intr-o prima etapa se disting doua faze de investigatie. Prima faza are un caracter global si urmareste sa precizeze daca, la unele locuri de munca, cu indicii de suprasolicitare, pe baza de semne subiective, exista intr-ader fenomene de suprasolicitare nervoasa si sa-i masoare intensitatea.
In a doua faza, in caz ca relatiile obiective obtinute indica fenomene de suferinta, se practica examinarile particulare pentru descifrarea mecanismelor de producere a acestora.
Evidentierea oboselii in faza initiala, cu metode obiective, comporta dificultati, insusi continutul notiunii de
oboseala ne-fiind perfect clar.
In activitatea fizica musculara a fost o discutie de mai multe decenii, nici azi complet clarificata, daca oboseala incepe in muschiul care lucreaza, in nervul care ii transmite comenzile sau in creier, in centrul nervos care elaboreaza aceste comenzi. Concluziv, fara a intra in detalii, se poate spune ca oboseala, in activitatile musculare intense, oboseala meolica, este consecinta obosirii sinapselor in centrii care coordoneaza miscarile, mai ales daca acestea nu sint automatizate in sistemul nervos, deci nu se realizeaza pe cai neuronale batatorite, ci se fac constient prin scoarta cerebrala. Ea este si meolica, intrucit produsii de meolism ai muschilor in activitate, rsati in circulatie, modifica homeostazia si, prin aceasta conditiile de viata a celulelor celor mai diferentiate din sistemul nervos central. Ca urmare a diminuarii capacitatii functionale de reglare a functiilor neuro-motorii, in efortul fizic, apar, ca semne ale oboselii,
tulburari de coordonare a miscarilor. La aceasta se sumeaza si mecanismul periferic al oboselii, care se situeaza in zona jonctiunii neuro-musculare, a placii motorii, o sinapsa modificata, precum si in procesul de cuplare intre fenomenele electrice, ce apar in membrana celulelor musculare, excitata sub actiunea influxului nervos motor, si fenomenele mecanice, reprezentate de contractie, proces mediat de ionii de calciu si denumit de fiziologie cuplare electrono-mecanica sau cuplare excitatie-contractie. Prin functionarea indelungata a sistemului, cuplarea se realizeaza insuficient, asa cum indica masurarile electro-chimice cu metode moderne. In efortul fizic intervine, alaturi de muschi si alte organe efectoare, in primul rind miocardul. Sint solicitate proportional, tot prin sistemul nervos, si procesele meolice oxidative, cu participarea unor organe interne. Astfel, in efortul fizic participa, sub controlul integrativ al centrilor nervosi din hipotalamus si formatia re-ticulata, printr-o solicitare proportionala cu munca prestata si cu intensitatea consumului de oxigen. Sistemul nervos, or-gano-vegetativ simpatoadrenal, prin mediatorii sai, adrenalina si noradrenalina, numiti chimic catecolamine, realizeaza efectul ergotrop, de mobilizare a rezervelor de energie depozitate, sub forma de combinatii chimice in celule (glucoza din glicogen, acizi grasi din grasimi) pentru resinteza combinatiilor macroergice fosforate, utilizate ca sursa de energie in prima etapa a efortului. Aceste rezerve sint arse, in efort, de oxigen, al carui aport in reactia ergotropa este la fel marit, asigurind pe linga activitatea musculara, hiperfunctia respiratorie si circulatorie.
Este important de retinut ca, desi mecanismele functionale ale unui organism superior sint atit de numeroase, integrarea acestora se face in tipuri de reactie limitate ca numar.
Astfel, si la solicitarile realizate intr-o activitate industriala, unde predomina starea de incordare senzoriala si nervoasa si preocuparea executarii corecte a actelor motorii de comanda si dirijare, se intilneste angrenarea celor doua sisteme functionale neuroefectorii: sistemul neuro-motor sau somatomotor, si cel de coordonare senzorio-motorie. In aceasta solicitare se intilnesc calitativ aceleasi mecanisme ca si in efortul fizic. Ele difera insa cantitativ, in sensul ca predomina solicitarea senzorio-motorie, deci prelucrarea informatiei in sistemul nervos, si este minima rersarea de meoliti din muschii activi.
Datorita starii de solicitare neuro-psihica, denumita si stress industrial, in aceasta forma de oboseala reactia simpato-adre-nala este si ea prezenta, proportional cu intensitatea stressului. Prezenta acestei reactii in munca sedentara este noci, intru-cit nu este urmata de consumarea in muschii activi a substantelor cu rol in meolism, mobilizate prin mecanismul descris.
In munca cu masina participarea aparatelor senzoriale, auditive, vizuale, tactile asigura aportul spre creier a unei multitudini de informatii, care sint prelucrate, analizate si confruntate cu informatiile anterioare depozitate in structurile nervoase.
Operatia aceasta este de mare complexitate si se face cu participarea unui mare numar de sinapse care obosesc din cauza functionarii lor ritmice pe durata muncii. Deci, in procesul de productie, creierul participa la receptionarea, prin aparatele senzoriale, a informatiilor primite de la masina in procesul de munca si transmiterea acestora, dupa codificarea lor, in mesaje nervoase, centrilor din emisferele cerebrale. Aici are loc un proces de codificare si recodificare si de selectare, in sensul ca unele sint depozitate ca memorie, iar altele, integrate, asigura efectuarea raspunsurilor motorii adecte. Mesaje senzoriale actuale, confruntate cu cele depozitate, sint lorificate in reactiile motorii din cursul muncii.
EXPLORAREA FUNCTIONALA A SOLICITARILOR DIN PROCESUL MUNCII
Se stie ca in conditii fiziologice transmiterea sinapsei sufera o intirziere de cea 0,7 ms . Functionarea con-tinuati a sinapselor duce la epuizarea mecanismelor de formare si eliberare a mediatorului, cu prelungirea intirzierii si-naptice, ceea ce are ca efect prelungirea perioadei de latenta a reactiilor motorii comandate. Aceasta prelungire devine masurabila si diferentele sint concludente, dat fiind numarul imens de sinapse care participa la o reactie motorie comandata auditiv sau vizual. Astfel, in conditii fiziologice, timpul de latenta al reactiilor motorii este de 150190 ms si se prelungeste, in oboseala intensa, la 230260 ms (. 92).
Pragul frecventei critice de fuziune a stimulilor luminosi intermitenti este o loare masurabila in laborator, ce da la fel indicii asupra oboselii, in primul rind a analizatorului vizual, dar si global asupra functiei corticale. Subiectul priveste ecranul unui stroboscop, aparat ce genereaza stimuli luminosi intermitenti, a caror frecventa creste progresiv de la 10 c/s, cind sint perceputi ca licariri independente, pina la frecventa la care perceptia se realizeaza sub forma unei luminari continue. Pragul critic este semnalat de subiect. in conditii normale, la subiecti in repaus, lorile oscileaza intre 4070 c/s. Scaderea cu 34 c/s a frecventei, la care are loc fuziunea, dupa o solicitare de ordin psihosenzorial, este indiciu de oboseala a perceptiei vizuale si, in sens mai larg, a scaderii labilitatii corticale.
Testul silitatii compresiunii manuale, in rianta propusa de I. Baciu, P. Derevenco si I. Anghel (1963), pleaca de la principiul ca procesul fundamental in actul muncii este coordonarea senzoriomotorie, ca oboseala centrala, prin suprain-cerdare nervoasa, in acest proces de coordonare, inainte de a determina prelungirea intirzierii sinaptice, determina modificari functionale mai fine, care se reflecta in procesul de coordonare si reglare, prin circuite cu feed back a actului motor. Pentru decelarea unei eventuale asemenea disfunctii s-a propus testul in care subiectul in studiu comprima o para de cauciuc cu o forta reprezentind conventional iU din forta musculara maxima a pumnului drept, masurata dinamografic.
Prin transmisie lichidiana, para este pusa in legatura cu un manometru cu mercur, pe suprafata caruia, in bratul liber, se gaseste un plutitor cu penita, care inscrie pe un cilindru in miscare (. 93). Subiectul comprima para constant, pentru a mentine penita la nivelul silit timp de 13 minute, sub control vizual. Apoi operatia continua cu ochii inchisi. Daca aparatele neuro-motorii solicitate, in etapa a doua, ar functiona ideal, subiectul ar inscrie o linie perfect orizontala, care se intilneste cu totul exceptional. Dupa ce subiectul a exersat de cite ori, inscrie un traseu sinuos caracteristic. Rezultatul se exprima prin lungimea traseului in procente, fata de linia dreapta. Este foarte important ca, dupa 56 repetari, necesare pentru inlaturarea unor riatii de ordin subiectiv, se realizeaza o oarecare intare a testului, dupa care el devine caracteristic pentru fiecare subiect. Oboseala prin supraincordare nervoasa, sau chiar oboseala meolica prin efort fizic intens, determina prelungirea traseului fata de traseul initial. Subiectii care exercita activitati ce necesita o finete a miscarilor digitale, cum sint de exemplu pianistii, initial inscriu un traseu aproape in linie dreapta. Cei care au exercitii manuale mai putine au un traseu, in general, mai oscilant fiind insa caracteristic pentru acelasi subiect. inainte si dupa prestarea unui efort, sau in industrie, la mijlocul si la sfirsitul zilei de munca, apar modificari semnificative ale traseului, care sint in directa legatura cu aparitia fenomenului de oboseala. Acest test se practica azi si in alte laboratoare cum ar fi la Institutul de psihologie al Academiei de Stiinte Cehosloce din Praga, la Institutul de fiziologie a muncii din mediul agrar din R.F.G. de la Bad Kreuznach, sau la Institutul de medicina a muncii din Berlin.
Colectivele de fiziologie medicala din Cluj utilizeaza acest test din anul 1963 in cercetari de ergonomie efectuate cu intreprinderi. Completat cu celelalte teste expuse, da indicii excelente in evidentierea oboselii in munca industriala.
Aprecierea solicitarii simpato-adrenale. A doua grupa de teste pentru obiectivizarea oboselii, se adreseaza solicitarii sistemului simpato-adrenal, secretiei de catecolamine. In cursul solicitarilor, indiferent ca sint fizice sau psihice, alaturi de raspunsul neuro-motor al sistemului nervos de relatie, se desfasoara si cel al sistemului nervos vegetativ si endocrin, care asigura fondul meolic al activitatii. Cea mai caracteristica solicitare in acest gen este participarea simpato-adrenala.
Reactia ergotropa (Hess) se produce la excitarea hipotala-musului posterior si este caracterizata printr-o masi participare simpato-adrenala. Secretia de adrenalina, hormonul glandei medulo-suprarenale si de noradrenalina, efector al terminatiilor simpatice, este urmata de mobilizarea glicogenului din ficat, cu hiperglicemie si intensificarea activitatii cardio-scu-lare, de mobilizarea acizilor grasi liberi din depozitele de grasimi, ceea ce asigura fondul meolic si functional pentru realizarea actelor motorii tipice: atac sau fuga. In cursul acestei reactii de emergenta sau de solicitare, C a n n o n si apoi U. S. E u 1 e r au precizat ca, in raport cu gradul solicitarii intelectuale sau fizice, cantitatea de adrenalina si noradrenalina secretata a crescut proportional. Dozarea adrenalinei si noradrenali-nei se poate face din singe. Necesita insa cantitati mari de singe. De aceea se dozeaza uzual din urina. In
urina insa nu se elimina decit 12% din cantitatea totala secretata in singe.
In laboratorul de Fiziologie din Cluj, se extrag din urina, prin procedee chimice, acizii fenolici, care se separa prin elec-troforeza la inalta tensiune, si se elueaza apoi fotometric.
Testul de dozare a meolitilor acizi ai catecolaminelor (Baciu, Derevenco, S o vrea, Porutiu, 1967; . 94) a fost aplicat la sportivi si muncitori. Datele obtinute sint superpozabile cu cele ale lui U. S. E u 1 e r si Le v i, obtinute prin dozarea de catecolamine urinare.
Se constata ca in muncile industriale usoare, nu apar nici modificari ale timpului de latenta a reactiilor motorii, nici ale silitatii de compresiune manuala si nici in eliminarea crescuta de catecolamine sau acizi fenolici.
Este de mentionat ca testele care se adreseaza explorarii mecanismelor de coordonare senzoriomotorie, mecanisme solicitate direct in munca industriala, sint specifice explorarii oboselii prin supraincordare nervoasa.
Excretia urinara de catecolamine, sau de meoliti ai acestora creste numai in conditii de solicitare mult marite, fie prin stress emotional, fie prin componenta de efort meolic.
Pentru precizari mai ansate pot fi efectuate examinari complementare, cu un grad mai mare de complexitate, care sa dea relatii asupra anumitor sisteme functionale solicitate. Acestea nu au insa caracter de masa. Astfel, se poate practica inscrierea radiotelemetrica a electrocardiogramei, a ritmului respirator, a temperaturii corporale, si, eventual, a electroencefalogramei in cursul intregului proces de munca. Examinari biochimice hormonale, sau urmarirea unor produsi de meolism in singe sau urina, se executa la fel in cursul acestor investigatii.
Orice actiune ergonomica se incheie cu indicarea masurilor cu caracter aplicativ. Pentru exemplificare extragem cifce din recomandarile ergonomice de corectie facute de grupul nostru de cercetare in urma studiilor efectuate intre anii 19601969 la intreprinderi clujene.
Masurile vizeaza in primul rind, sistemul functional om-ma-sina si, in al doilea rind, ameliorarea conditiilor de mediu.
MASURI PRIVIND ORGANIZAREA MUNCII
1. La sectiile de asamblare de la Fabrica de incaltaminte s-a propus ca, la regruparea operatiilor, in cadrul modernizarii procesului tehnologic, sa se tina seama si de durata optima
sub raport fiziologic
a operatiilor. Pentru evitarea monotoniei in munci repetitive, operatiile sa nu fie fragmentate, avind deci o durata de cel putin 30 s, iar pentru prevenirea oboselii suplimentare, ele sa nu depaseasca 90 120 s.
2. In aceeasi sectie s-a propus o aranjare mai judicioasa a masinilor de-a lungul procesului tehnologic spre a se evita deplasari inutile si a se realiza economie de miscari.
3. S-a recomandat ca viteza benzilor rulante si a transportoarelor sa fie adaptate curbei cunoscute a capacitatii de munca de-a lungul zilei de lucru. Astfel, la inceputul schimbului viteza sa fie cu 10A/o mai redusa fata de viteza medie, viteza sa creasca apoi in orele urmatoare pina la 10% fata de medie, scazind din nou in ultimele doua ore ale schimbului. De mentionat ca, numerosi ergonomisti recomanda trecerea de la productia pe banda rulanta, la productia in echipa.
4. Respectarea unei pozitii comode in timpul lucrului este o cerinta elementara, dar adesea neglijata. De aceea s-a propus inlocuirea in unele locuri a pozitiei ortostatice cu pozitia sezinda, si introducerea de scaune adecte ergonomice, cu inaltime si speteaza reglabile.
5. Mici adaptari ale masinii sint, de asemenea, in masura sa previna oboseala. Astfel, la cusut piele, frinarea cu mina a rotii masinii de cusut provoaca, dupa datele noastre, oboseala mai pronuntata, prin stimulii tactili excesivi, decit in frinarea indirecta. La operatorii feroviari s-a propus un aranjament mai adect al semnalelor vizuale si auditive pe lourile de comanda.
6. Intercalarea a 12 pauze suplimentare de 510 minute in a doua jumatate a schimbului, in munci continue si repetitive, s-a soldat cu cresterea productivitatii.
7. Recomandarea de reducere a duratei schimburilor de noapte: la operatorii feroviari de la 12 ore la 810 ore (ceea ce ar putea contribui la prevenirea accidentelor), in alte industrii de la 8 la 67 ore, experimentind eventual formula 9:9:6 ore.
8. O importanta majora prezinta instructajul muncitorilor tineri si al ucenicilor, care trebuie sa fie cit mai temeinic, pentru a se cistiga deprinderi in minuirea masinilor cu economie de miscari, reducerea incordarii psihice, prevenirea accidentelor si intarirea motitiei pozitive in munca.
9. Alternarea la interle mai lungi, de minimum patru saptamini, a schimburilor, pentru a nu produce dezorganizarea bioritmurilor activitate-odihna.
MASURI PRIVIND AMELIORAREA MEDIULUI DE MUNCA
O problema majora o reprezinta actiunea temperaturilor ridicate si a caldurii radiante, asociata efortului in munca de laminare, la incarcarea/descarcarea cuptoarelor de ardere in industria de portelan, la suflatul sticlei etc. Aceasta solicitare complexa a determinat, la o parte din muncitori, modificari evidente ale indicilor nervosi, endocrini, cardiosculari si neuromusculari. Adaptarea la temperaturi crescute este agrata la unii muncitori prin actirea excesi a mecanismelor simpatoadrenale, care intensifica si mai mult reactiile hipermeolice si stinjenesc cele antitermice, sodilata-toare, deci ingreuneaza, in ultima instanta, adaptarea la caldura. Aceste constatari justifica luarea masurilor de mecanizare a proceselor de munca cu expunere la caldura (in industria portelanului, construirea cuptoarelor tunel a solutionat in cea mai mare parte problema), ameliorarea ventilatiei, a regimului hidric si introducerea de pauze etc.
Trepidatiile masinilor reprezinta un alt factor cu efecte nocive, care a fost evidentiat studiind simtul cinestezic al muncitorii de la o banda rulanta la asamblarea de incaltaminte.
Efectele nocive ale iluminatului nepotrivit sint cunoscute. In acest sens pledeaza si modificarile frecventei critice de fuziune a stimulilor luminosi si ai timpului de latenta la stimuli vizuali. Insuficienta iluminatului, mai ales a celui local sau iluminatul excesiv au fost sesizate la mai multe posturi de munca.
Alaturi de aceste propuneri s-au recomandat in toate cazurile ca muncitorii care prezentau semne de suprasolicitare sa fie supusi unui control medical mai riguros, pentru a preveni instalarea surmenajului si a altor semne de dereglare.
Dezvoltarea rapida a industriei noastre, mecanizarea si chimizarea agriculturii, extinderea exploatarilor miniere, forestiere etc, determina o crestere continua a numarului de muncitori si constituirea unor colectivitati in care se produc schimburi frecvente de profesii, a conditiilor de mediu si viata.
Solicitarile fizice si intelectuale, expunerea la toxice, zgomot si vibratii, maresc riscul imbolnavirilor profesionale si neprofesionale, cu implicatii importante economice si sociale. Se impune deci, eradicarea si prevenirea lor, inainte de aparitia unor fenomene cu caracter de masa, ceea ce constituie o preocupare de prim ordin a organizatorilor de sanatate publica.
Ergonomiei ii mai revin atributii de organizare a vietii muncitorului si in afara procesului de productie. Viciile cu caracter extins ale societatii industriale contemporane: sedentarismul, cauza a supraponderii si bolilor degenerative, cardiosculare, si meolice, abuzul de cofeinice si alte stimulente
