Cu toate ca fumatul este o plaga care dateaza de secole, efectele lui dezastruoase asupra sanatatii au inceput sa fie recunoscute abia in secolul al XlX-lea, dupa ce a inceput productia industriala de tigari si dupa ce obiceiul de a fuma a patruns pe scara larga in randurile generatiei tinere, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.In timp ce industria acului realizeaza castiguri fabuloase, fumatorii isi scurteaza viata cu aproape 15 ani si numai in Statele Unite, survin zilnic peste 1.200 de decese, adica peste 400.000 pe an, din cauza fumatului.

De mai bine de 450 de ani, se stie ca tutunul produce o dependenta care se instaleaza foarte repede, iar rata celor ce reusesc sa se lase de fumat este de numai 10%. Extrem de trist este faptul ca, in ciuda dolor incontesile privind efectele tutunului asupra organismului uman, numarul adolescentilor ce devin fumatori este in crestere. Iar una dintre scuzele cele mai frecnte, pentru care nu vor sa renunte la tutun este ca unii fumatori raman relativ sanatosi si au o viata lunga.
Deosebirea privind raspunsul fata de efectele toxice ale fumatului se datoreaza, in mare masura, inzestrarii genetice diferite, fapt ce ii ademeneste pe multi sa riste, in speranta ca vor fi si ei rezistenti fata de leziunile produse de tutun.

Mecanismele prin care fumatul isi exercita efectele dezastruoase constituie inca obiectul multor cercetari, ingreuiate de faptul ca, in timpul arderii tutunului, se elibereaza mai multe mii de substante chimice: cantitati mari de radicali liberi ca alkil, alkoxil, peroxid, apoi chinone, hidrocarburi aromatice policiclice, ca benzpiren,
nitrosamine specifice tutunului si o cantitate mare de oxid nitric (NO). Multe dintre aceste substante toxice se gasesc in mediul nostru, de exemplu in carnea pregatita la gratar, pe carbuni. O data inhalate, aceste molecule reactioneaza cu toate clasele de biomolecule, inclusiv cu hidratii de carbon, lipidele, proteinele, acizii nucleici, in toate organele la care pot ajunge direct, de exemplu cavitatea bucala, caile aeriene superioare si plamanii, si in cele la care ajung indirect, pe calea curentului sangvin.

Fumul de tutun e un toxic pentru toate celulele si sistemele organismului.
Atat gazul pronit din tigari, cat si radicalii din gudron pot produce leziuni ale acidului dezoxiribonucleic, pot altera mecanismele de reparare si, deci, pot realiza efecte durabile, adica mutatii. Extractele solubile apoase din fumul de tigara pot inhiba activitatea enzimatica prin glicatie, oxidare si nitratie. Consecintele sunt epuizarea capacitatilor antioxidante endogene, moarte celulara sau inmultire neregulata. Se pot produce aproape toate bolile care se gasesc intr-un tratat de medicina, inclusiv toate formele de cancer, ateroscleroza, infarctul miocardic si cerebral, diabetul, arteriopatia periferica, vindecarea defectuoasa a ranilor, osteoporoza, artrita reumatoida, insuficienta renala, bolile pulmonare, pancreatice, tiroidiene, chisturile ovariene, ulcerul gastro-duodenal, disfunctia sistemului imunitar, disfunctii erectile si intarzierea dezvoltarii intrauterine. Unele dintre aceste leziuni sunt permanente si nu sunt rersibile, chiar daca renuntarea la fumat este extrem de utila oricand.