1. Ano-rectitele (proctitele) si rectitele
(recto-sigmoiditele)
Ano-rectitele sau proctitele sint inflamatii ale regiunii ano-rectale, iar rectitele sau recto-sigmoiditele sint procese inflamatorii ale mucoasei recto-sigmoidiene.
Avind in vedere etiologia comuna, simptomatologia asemanatoare si eficienta ce o pot avea in aceste afectiuni aceleasi tratamente, am considerat ca le putem prezenta, din aceasta cauza, aici impreuna.
Atit ano-rectitele, cit si rectitele (recto-sigmoiditele) au o etiologie foarte variata, asa dupa cum se va vedea si din cele ce le prezentam in continuare.
Ano-rectitele si rectitele de natura medicamentoasa sint determinate de utilizarea in exces a diferitelor supozitoare sau instilatii iritante. in asemenea cazuri, pe linga dureri sau
arsuri in regiunea ano-rectala, se poate observa usor mucoasa edematiata si uneori singe-rinda. Dupa indepartarea preparatelor, in scurt timp totul poate intra in normal.
Ano-rectitele sau rectitele radioterapice, mai frecvente in ultima vreme, se intilnesc dupa utilizarea unor asemenea procedee terapeutice pentru tratamentul organelor de vecinatate. Se prezinta la inceput ca rectite hemoragice evoluind spre o atrofie a mucoasei.
Ano-rectitele si rectitele tuberculoase evolueaza concomitent sau dupa o
tuberculoza pulmonara. Sint in
prezent foarte rare. Diagnosticul se face prin biopsie, iar tratamentul necesita streptomicina, hidrazida etc.
- Ano-rectitele si rectitele sifilitice, de asemenea rare, se pot prezenta cu manifestari din cele trei perioade ale sifilisului (primar, secundar sau tertiar) si se recunosc dupa induratia locala, adenopatia regionala si indeosebi prin punerea in evidenta a treponemei cu ajutorul laboratorului.
Ano-rectitele si rectitele blenoragice sint mai frecvente la femei si se prezinta ca o inflamatie a regiunii anale si perianale. Diagnosticul se face prin examenul bacteriologic al secretiei anale, iar tratamentul prin antibiotice.
Ano-rectita si mai ales rectosigmoidiia dizenteriei insotesc
dizenteria bacilara si se prezinta sub forma unor
ulceratii ce prind rectul, sigma si colonul. Diagnosticul rezulta din datele clinice, aspectul muco-sanguinolent al scaunelor frecvente pe care le elimina bolnavul si se confirma prin examenul rectoscopic si mai cu seama prin coproculturi in laborator. Tratamentul este asemanator cu cel al dizenteriei.
Ano-rectitele si recto-sigmoiditele parazitare le in-tilnim in dizenteria amibiana, balantidioza si mai rar in lambliaza, tricocefaloza, strongiloidoza s.a. Tratamentul de indepartare a parazitilor duce la vindecarea afectiunilor ano-rectale si recto-sigmoidiene.
Ano-rectitele si rectitele micoiice sint determinate in special de specii din genul Candida (C. albicans). Sint ceva mai frecvente din cauza utilizarii tot mai largi a antibioticelor. Diagnosticul de certitudine il da insa laboratorul (prin culturi), iar tratamentul se face cu anti-fungice.
Ano-rectitele si recto-sigmoiditele alergice sint provocate de o sensibilizare a mucoasei din aceasta zona, fata de unele medicamente sau alimente pe care le ingera bolnavul. indepartarea preparatelor respective face sa dispara si fenomenele locale de ano-rectita sau recto-sigmoidita.
Ano-rectitele si recto-sigmoiditele banale, de diferite cauze comune, se pot prezenta sub diferite aspecte (catarale, hemoragice, atrofice etc).
In toate aceste afectiuni, care pot avea un caracter acut sau cronic, intilnim o simptomatologie care consta, in primul rind, din dureri. Durerile sint violente, sub forma de arsuri si adeseori mai accentuate in timpul defecarii (tenesme). La dureri se asociaza singerarile si secretiile seroase sau muco-purulente.
Diagnosticul poate rezulta intr-o anumita masura din observatiile facute de bolna dar in vederea precizarii naturii afectiunii respective, medicul trebuie sa faca mai multe investigatii. Astfel, pe linga un examen local atent, un tuseu rectal, anoscopia, rectoscopia si chiar biopsia, pot deveni necesare in mare parte din cazuri. De asemenea, in scop de diagnostic, se apeleaza la diferite examene coprolpgice (bacteriologice, parazitologice etc.) sau serologice.
In cadrul tratamentului, o importanta deosebita o are intretinerea igienica a regiunii anale prin bai caldute de sezut si spalaturi cu
ceai de musetel. De asemenea nu mai putin importanta este reglementarea tranzitului intestinal, intrucit atit o
diaree cit si o
constipatie de durata pot favoriza aparitia unora din afectiunile citate. Un rol favorizant sau de intretinere al acestora il pot avea bauturile alcoolice si diferite alimente iritante (condimente) care vor trebui deci evitate.
Prin tratamentul medicamentos instituit de medic se tinde pe de alta parte la calmarea durerilor, dezinfectia regiunii afectate, epitelizarea mucoasei. In acest scop se pot, printre altele, recomanda bolnavului 1012 micro-clisme cu ceai de
musetel (200 ml) la care s-au adaugat 3 g dermatol si un flacon de vitamina A (solutie). in caz de
hemoragii se mai asociaza clorura de calciu 34 g si adrenalina ca vasoconstrictor. Supozitoarele cu Algocal-min, Hemorsal, Hemorzon etc, sint de asemenea indicate.
Pe linga acest tratament local, se va trece in paralel
tot la indicatia medicului
si la tratamentul asa-zis etiologic, care se va adresa agentilor patogeni, care determina aceste boli.
2. Fisura anala
Fisura anala este o
ulceratie a mucoasei anale de forma triunghiulara sau ovalara, localizata in regiunea anala.Pentru a preveni aparitia fisurilor anale sint necesare un tranzit intestinal normal si intretinerea igienica a regiunii anale.
Este mai frecventa la femei si se intilneste cu deosebire la virsta de 4060 de ani.
Cauzele care duc la aparitia unei
fisuri anale sint numeroase. Astfel, pe linga rolul ce l-ar putea detine un teren mai predispus (asa cum il intilnim la consti-patii cronici sau obezi), un rol favorizant ar mai reveni unor factori traumatici sau unor infectii cronice locale. Se pare insa ca in masura mai mare
fisura anala este o consecinta a hipertensiunii si mai ales a stazei venoase locale.
Fisura anala, care poate fi simpla (superficiala) sau complicata (profunda), se insoteste, in primul rind, de dureri. Durerea este violenta, are caracterul unei arsuri si se accentueaza in cursul defecatiei. Uneori
durerea este atit de vie si contractura sfincteriana atit de puternica, incit bolnavul nu permite nici tuseul rectal. In cazurile de fisura anala bolnavii mai acuza mici singe-rari, secretie mucoasa,
prurit anal si rareori chiar dureri la mers.
Diagnosticul rezulta din datele prezentate de- bolnav si din constatarea ulceratiei la tuseul rectal, anoscopie si rectoscopie.
Tratamentul va trebui sa urmareasca in primul rind reglementarea tranzitului intestinal, combatind atit con-stipatia cit si diareea. Baile de sezut cu ceai de musetel vor trebui facute zilnic si intretinerea unei igiene locale este obligatorie.
Daca in fisurile profunde, complicate cu fistule, abcese etc, un tratament chirurgical poate fi indicat, in celelalte un tratament medicamentos se justifica intru-totul. in acest scop durerea va fi combatuta cu supozitoare pe baza de anestezina sau cocaina, iar
spasmul sfincterian se va combate cu supozitoare de Lizadon sau Scobutil. Medicul poate apela si la alte
tratamente locale ce pot duce la vindecare. Pentru a preveni aparitia fisurilor anale sint necesare un tranzit intestinal normal si intretinerea igienica a regiunii anale.
3. Hemoroizii
Hemoroizii sint dilatatiile varicoase ale plexurilor hemoroidale din submucoasa ano-rectala (. 13). Boala se intilneste destul de frecvent atit la femei cit si la barbati, avind o frecventa mai mare intre 3050 de ani. Producerea, ca atare, a hemoroizilor se poate datora unor factori mecanici (
hipertensiunea venoasa din aceasta zona), ca si alterarii morfofunctionale a peretilor vasculari. Hipertensiunea venoasa locala, care contribuie la formarea hemoroizilor, se intilneste, asa dupa cum se stie, in
ciroza hepatica, in tumorile organelor genitale sau rectale, in
sarcina si in
insuficienta cardiaca.
Alterarea, pe de alta parte, a peretilor vasculari se poate datora unui factor inflamator sau unui factor ereditar constitutional, boala intilnindu-se mai frecvent printre membrii aceleiasi familii. La aparitia bolii mai pot contribui viata sedentara, diferite boli gastrointestinale (insotite de diaree sau constipatie), anumite
regimuri alimentare (in care se abuzeaza de bauturi alcoolice,
condimente etc.) ca si in unele boli ca
hepatita cronica sau ciroza si
hipertensiunea arteriala. Din punctul de vedere al localizarii,
hemoroizii pot fi interni, externi si micsti, atunci cind se intilnesc in\' interior si se vad si la exterior.
In loul clinic al suferintelor hemoroidale intilnim dureri rectale, singerari locale, un prolaps rectal hemo-roidal (. 14) si scurgeri mucoase sau muco-sanguino-lente. Durerea usoara si stearsa, din unele cazuri, poate capata un caracter violent, intensificindu-se in special la defecare si la
mersul pe jos. Singerarea hemoroizilor, care apare dupa efortul de defecare, poate de asemenea sa fie neinsemnata si sa constea din eliminarea citorva picaturi de singe proaspat. In cazuri mai rare cantitatea de singe pierdut poate deveni destul de mare, asa incit se vorbeste in aceste cazuri de adevarate rectoragii. Prolapsul rectal hemoroidal, care apare dupa defecare, este la inceput reductibil. Mai tirziu, indeosebi la persoane in virsta, acesta poate deveni permanent. Secretiile mucoase, sau muco-sanguinolente, apar la hemoroizii infectati, de-terminind si o reactie locala pruriginoasa.
Hemoroizii se pot insoti de unele complicatii din care unele mai usoare (ano-rectite, hemoragii repetate,
anemii etc), iar altele mai grave, cum sint prolapsul strangulat (ce poate opri circulatia in hemoroizii exteriorizati) si
tromboflebita hemoroidala care se manifesta cu dureri foarte violente.
Diagnosticul se poate face pe baza semnelor clinice ale bolii, prin examenul regiunii anale, prin anoscopie si prin rectoscopie. In cadrul diagnosticului medicul apeleaza adeseori si la alte investigatii pentru a putea face deosebire intre hemoroizii simptomatici (ce insotesc anumite boli) si intre boala hemoroidala propriu-zisa.
In cadrul tratamentului, de o deosebita importanta este tratamentul igienico-dietetic, care va tinde spre normalizarea tranzitului intestinal. Evitarea din
alimentatie a excesului de bauturi alcoolice si a condimentelor este justificata.
Odata cu intretinerea igienica a regiunii anale (prin bai de sezut), va trebui sa respectam cu grija indicatiile date de medic asupra unui tratament local (cu supozitoare, pomezi, injectii) si asupra unui tratament general cu
sedative sau tranchilizante. in cazul unor
hemoroizi complicati (prolabati, trombozati) se apeleaza la tratamentul chirurgical, ce trebuie sa duca la indepartarea pachetelor de hemoroizi.
Profilaxia, in general, a bolii pretinde, printre altele, intretinerea igienica a regiunii anale, normalizarea tranzitului intestinal, un
regim alimentar echilibrat si combaterea sedentarismului.
4. Pruritul anal
Pruritul
anal este o afectiune a regiunii anale sau ano-rectale, care se manifesta printr-o m.incarime intensa. Pruritul anal poate fi determinat de o afectiune ano-rectala, diferite afectiuni de piele, sau poate fi de origine alergica, parazitara, micotica sau psihogena.In realitate, mai toate afectiunile ano-rectale care sint insotite de secretii se pot manifesta si cu un prurit anal.
Infectiile dermatologice de vecinatate (cu streptococ, stafilococ etc.) de asemenea pot fi insotite de un prurit anal.
Unele afectiuni uro-ginecologice (ca diferite afectiuni ale cii urinare, tumorile uterine, leucoreea sau tri-chomoniaza vaginala) pot fi uneori asociate cu un prurit anal si ano-genital, mai frecvent
se intelege
la femei.
In simptomatologia unor boli parazitare ca oxiuriaza, ascaridioza, lambliaza s.a.,
pruritul anal se intilneste destui de frecvent.
Exista un prurit anal care are caracterul unor manifestari alergice fata de unele medicamente folosite local sau fata de unele articole de imbracaminte.
Utilizarea in exces a antibioticelor administrate pe cale bucala a dus la inmultirea cazurilor de candidoze digestive, care se pot insoti la acest nivel de un prurit intens.
Unele stari fiziologice, ca graviditatea, virsta inaintata si unele boli ca diabetul pot fi si ele acompaniate de un prurit anal.
In sfirsit, la nevropati poate aparea si se poate mentin ; un prurit zis de origine psihogena.
Diagnosticul rezulta din datele relatate de bolna din examenul atent al regiunii ano-rectale si din diferite examene clinice si paraclinice ce urmaresc sa sileasca diagnosticul afectiunii de baza (primare).
Pe linga un tratament de calmare locala, cu diferite pomezi prescrise de medic, trebuie sa ne supunem si tratamentului pe care-l pretinde boala de baza care a determinat pruritul.In profilaxia acestei afectiuni se recomanda de asemenea o riguroasa
igiena locala.
