intrucit boala canceroasa are anumite caractere comune, oriunde ar fi localizata, vom prezenta in acest modul, separat, localizarile la diferite segmente ale tubului digestiv ale acestei boli.
Problema astfel privita, am apreciat ca merita o atentie cu atit mai mare cu cit tubul digestiv detine primul loc in cadrul mortalitatii si morbiditatii prin 'tumori maligne in tara noastra\" (Costachel si Bunescu).

1. Cancerul esofagian
Desi in general este destul de rar, totusi cancerul esofagului constituie aproximativ 47% din cancerele digesti si peste 75% din bolile proprii esofagului. Boala este mult mai frecnta la barbati decit la femei si peste trei sferturi din cazuri se intilnesc la virsta de 4060 de ani. Ca localizare de-a lungul esofagului, treimea inferioara este cel mai frecnt atinsa, urmind apoi treimea mijlocie si cea superioara. In general, localizarea des intilnita se pare ca o constituie strimtorile fiziologice ale esofagului.

Cauza cancerului esofagian, ca in genere a bolii canceroase, nu este cunoscuta. Totusi, s-au facut observatii care pledeaza pentru rolul factorului ereditar, ca si pentru rolul pe care l-ar detine din acest punct de dere unele boli esofagiene. Diferite iritatii de ordin mecanic, chimic sau termic ar favoriza de asemenea aparitia bolii. Un asemenea rol ar reni alimentelor prea fierbinti, condimentelor, abuzurilor de alcool si agis-mului.
Simptomele principale cu care se prezinta bolnavii sint disfagia, durerile retrosternale si regurgitatiile. Dis-fagia, adica durerile la deglutitie, odata aparuta ia un caracter progresiv si daca la inceput se manifesta numai fata de anumite alimente solide, cu timpul se manifesta si fata de lichide.

Durerile retrosternale sint insotite de senzatia de plenitudine (determinata de stagnarea alimentelor in esofag), de sughit si uneori tuse. Pe linga fenomenele locale, boala se insoteste si de unele manifestari generale: In general, deglutitia dureroasa face ca bolnavul sa refuze alimentele si sa evolueze astfel spre casexie. Boala se poate complica cu hemoragie, perforatie, fistulizari etc.
Diagnosticul rezulta din semnele clinice, examenul radiologie si esofagoscopie insotita de endobiopsie.
Tratamentul este chirurgical, mai ales ca nici radioterapia n-a dat rezultate. Regimul alimentar va consta din lichide si piureuri. Rehidratarea organismului si administrarea de sedati, antispastice si la nevoie opiacee, sint indicate.

2. Cancerul stomacului
Cancerul stomacului reprezinta ca frecnta pina la 1/3 din totalitatea tumorilor maligne si aproape jumatate din totalitatea cazurilor de cancer visceral (al diferitelor organe interne). Frecnta mare a bolii face ca, in unele regiuni de pe glob, morbiditatea prin aceasta localizare a cancerului sa treaca de 50%.
Cum etiologia bolii nu este cunoscuta, a fost luat in discutie rolul unor factori care ar putea favoriza aparitia acestora. Astfel, frecnta mai mare a bolii in anumite familii a dus la rolul ce se acorda astazi factorului ereditar in cancerul gastric.

Diferiti alti factori ca alimentatia, continutul in anumite minerale al solului, ca si unii agenti infectiosi. au fost de asemenea incriminati. Mai importante par insa sa fie, din punct de dere practic, unele leziuni sau boli ale mucoasei gastrice (ca aclorhidria, atrofia mucoasei gastrice, ulcerul gastric etc), considerate ca reprezentind stari precanceroase sau 'factori locali de risc\". Sub orice forma s-ar prezenta cancerul gastric (papilar, ulcerativ sau infiltrativ), are in stomac anumite zone preferate care in ordine descres-cinda sint : segmentul prepiloric, curbura mica, caraia, corpul stomacului si cu totul exceptional curbura mare.

Simptomatologia in perioada initiala a bolii consta din semne clinice necaracteristice si care se instaleaza lent. in cadrul formei asa-zise dispeptice bolnavii acuza balonari, dureri vagi postprandiale, greturi, varsaturi, inapetenta (in special fata de carne) si se pling de o stare de oboseala generala. Uneori, boala se anunta prin-tr-o hemoragie digestiva, sub forma de hematemezn (pe gura) sau melena (prin scaun). O anemie accentuata se poate instala treptat, iar tulburarile de tranzit intestinal (constipatie sau diaree) sint adeseori prezente. Intr-o faza mai avansata.
In perioada de stare a bolii, toate simpto-mele amintite se intensifica progresiv. Durerea devine mai vie, inapetenta poate deni totala, varsaturile mai frecnte, iar eructatiile vin cu alimente ce au un miros fetid. Cind procesul este localizat in apropierea cardiei, pot aparea si tulburari de deglutitie (disfagie), iar cind este localizat in regiunea pilorica, se insoteste de varsaturi alimentare mai abundente.
Complicatiile cancerului gastric, pe linga metastazele obisnuite in aceasta boala, mai pot fi date de perforatii, hemoragii, tromboflebite etc.

Pentru diagnosticul cancerului gastric, putem sa beneficiem intr-o oarecare masura si de pe urma semnelor clinice, desi la inceput, asa dupa cum am vazut, nu sint prea cai\'acteristice. Diagnosticul de certitudine al bolii rezulta dintr-o serie de alte explorari, la care apeleaza astazi medicul. Astfel, pe linga examenul obiectiv al bolnavului, cu care ocazie se poate palpa in zona epi-gastrica o rezistenta oarecare, de un real folos in diagnosticul cancerului gastric sint chimismul gastric, examenul citologic al sucului gastric, examenul radiologie, gastroscopia si mai ales biopsia.

Viteza de sedimentare a hematiilor crescuta este de asemenea semnificativa, desi nu sint rare cazurile care evolueaza cu o V.S.H. normala. Tratamentul cancerului gastric ramine cel chirurgical. Interntia facuta in timp util, inaintea prinderii ganglionilor regionali, poate duce la supravietuiri de peste 5 ani la 60% din cazuri. In cazurile mai avansate de boala, inoperabile, se va recomanda un regim alimentar corespunzator si se vor administra calmante. Bolnavii chiar in situatii de acest fel trebuie sa se bucure de atentia binevoitoare a medicului si de ingrijirea celcr din jur.

3. Cancerul intestinal
a) Cancerul intestinului subtire. Cancerul intestinului subtire (duoden, jejun si ileon) este rar. Numarul total al cazurilor de cancer al intestinului subtire, inregistrat pina in 1955, era sub o mie (786).
La nilul duodenului, in cazurile rare in care poate aparea un cancer, acesta se localizeaza in bulb, ampula Vater sau in portiunea transrsa.
In cancerul, de exemplu, al ampulei Vater, pe linga unele semne dispeptice, bolnavii prezinta un icter accentuat, iar in cancerul portiunii transrse, simptomul important il constituie varsaturile bilioase.

Cancerul jejuno-ileonului este de asemenea destul de rar, acesta constituind 48% din totalitatea cancerelor tubului digestiv. Cancerul intestinului subtire se localizeaza in portiunea terminala a ileonului Si se insoteste clinic de dureri abdominale, borborigme (ghioraituri), greturi si diaree. In localizarea jejunala sint mai frecnte varsaturile.
Sarcomul, de asemenea mai frecnt in portiunea terminala a ileonului, evolueaza si mai rapid, cu tulburari dispeptice, diaree, pierderi in greutate. Se poate complica cu hemoragii, perforatii si metastaze in alte organe. Tratamentul este chirurgical. In sfirsit, o alta tumoare de intestin, de regula unica, este carcinoidul, care se poate insoti de tulburari de tranzit intestinal (diaree), hemoragii, ocluzii sau subocluzii si de metastaze in alte organe.

b) Cancerul intestinului gros. Cancerul intestinului gros ocupa ca frecnta locul al patrulea din totalul localizarii bolii canceroase de-a lungul tubului digestiv, urmind dupa acelea, din stomac, rect si esofag. Boala este mai frecnta intre 5060 de ani si se intilneste mai \'des la barbati decit la femei. Localizarea pe colonul descendent (sting) este mai frecnta decit pe colonul ascendent (drept), insa poate aparea si pe celelalte segmente. Ca aspect morfologic, uneori se prezinta sub forma proliferativa, ulcerativa, infiltrativa sau getanta (adenomatoasa).
Din punct de dere clinic, dupa o perioada la inceput fara nici un simptom, apar ceva mai tirziu si unele manifestari clinice,.mai mult sau mai putin semnificati.

Astfel, ca si in alte localizari, bolnavii vor prezenta dureri vagi abdominale, inapetenta, balonari, pierderi in greutate, anemie, uneori frisoane si chiar febra. Tulburarile de tranzit intestinal sint mai importante si mai mult decit diareea, o constipatie rebela, durabila, ne poate determina sa ne gindim la un entual cancer al colonului. Boala se poate complica cu hemoragii, stenoze, perforatie, metastaze etc.
Diagnosticul rezulta din datele clinice, din examenul obiectiv al bolnavului (desi palparea tumorii nu este intotdeauna posibila), dar mai ales din examenul radiologie (irigoscopie), rectoscopie (cu biopsie) si, in serviciile de specialitate, si din colonoscopie.
Tratamentul chirurgical, facut in timp util, poate sa dea rezultate.

4. Cancerul rectal (recto-sigmoidian)
Cancerul rectal sau ano-recto-sigmoidian, este destul de frecnt. Sub raportul frecntei, ocupa locul al doilea dupa cancerul gastric, situindu-se din acest punct de dere inaintea cancerului esofagian sau intestinal. Este mai frecnt la barbati decit la femei si se intilneste mai des intre 40 si 70 de ani.
Lasind la o parte cauza ca atare a bolii, inca necunoscuta, trebuie sa retinem rolul ce pare sa revina unor tumori benigne (si in special polipilor) care nu sint intotdeauna lipsite de posibilitatea de cancerizare.

Pe linga un debut cu totul sters, lent, boala poate incepe in alte cazuri, cu diaree, care alterneaza cu constipatie, secretie anala muco-purulenta, prurit anal etc. In formele ceva mai avansate, apar hemoragiile rectale (rectoragii), singele eliminat fiind adeseori amestecat cu mucus si puroi.
Ca si in alte localizaii, in cancerul ano-recto-sigmoidian isi pot face aparitia si diferite manifestari generale (stari de oboseala, ameteli, cefalee, inapetenta etc.). Complicatiile sint date de metastaze, formare de abcese, fistule sau tromboflebite.
Diagnosticul poate fi facut pe baza semnelor clinice, dar mai ales pe baza tuseului rectal, irigoscopiei si a rectoscopiei urmata de biopsie.
Tratamentul este chirurgical, dar se poate incerca si radioterapia. Chimioterapia nu a dat rezultate.
Profilactic, se impune ca tumorile benigne cu potential de cancerizare sa fie inlaturate.\"

5. Cancerul ficatului
Cancerul ficatului (hepatic) este relativ rar si este de 4 ori mai frecnt la barbati decit la femei. Se intilneste mai des peste virsta de 50 de ani.
Cancerul hepatic poate fi primitiv si secundar.
a) Cancerul hepatic primitiv este de o etiologie de asemenea necunoscuta. Dezvoltarea pe fondul unei ciroze sau printr-o actiune iritanta de durata, ca si alti factori asemanatori invocati, nu pot sa explice aparitia si evolutia bolii. Daca din punct de dere morfologic se poate prezenta sub mai multe forme (cancer masiv, cancer nodular

cu formatiuni multiple

sau de adenocancer cu ciroza), din punct de dere clinic, cancerul ficatului are o simptomatologie comuna.

Asa, de exemplu, boala, pe linga diferite tulburari dispeptice (balonari, greturi, inapetenta pentru anumite mincaruri), se poate prezenta mai rar si mai tirziu cu usoara diaree, uneori icter si entual o stare subfebrfla. Cel mai important semn al bolii il reprezinta insa marirea de volum a ficatului (hepatomegalia), care in toate formele poate ajunge la dimensiuni foarte mari. In adenocancerul cu ciroza, apar in plus ascita si icterul.
Diagnosticul bolii este destul de dificil, singurul semn obiectiv mai important fiind hepatomegalia. De aceea, in scop de diagnostic se apeleaza la laparoscopie cu punctie-biopsie dirijata si examen scintigrafic.
Tratamentul chirurgical este indicat numai in formele localizate. Medicamentos, nu se pot folosi decit sedati si calmante.

b) Cancerul hepatic secundar (metastatic) este mai frecnt decit cel primitiv, fiind determinat de metastaze care provin secundar din cancerul altor organe. Astfel, asemenea metastaze hepatice pot fi determinate de cancerul primitiv al esofagului, al stomacului, al culei biliare sau al colonului. Unele metastaze hepatice isi pot aa originea in cancerele primiti pulmonare, genito-urinare sau chiar mamare.In cazul unor asemenea metastaze hepatice, odata cu o stare generala alterata a bolnavului, se poate constata un ficat marit de volum, dur si cu nodozitati. Icterul, durerile si o usoara ascita, sint mai frecnte in cancerul secundar decit in cel primitiv (primar).
Diagnosticul si tratamentul se fac dupa aceleasi criterii ca si in cancerul primitiv hepatic.

6. Cancerul culei biliare si al cailor biliare
a) Cancerul culei biliare, mai frecnt la femei decit la barbati, este in general destul de rar, urmind ca frecnta dupa cel al stomacului, rectului, esofagului sau colonului.
Simptomatologia necaracteristica (dureri, balonari, greturi, pierderi in greutate etc.) face ca boala sa fie adeseori diagnosticata numai in cursul unei interntii pe abdomen, sau la necropsie. Cancerul culei biliare este destul de frecnt asociat cu o colecistita calculoasa, ceea ce pune in discutie rolul de stare precanceroasa al acesteia.

b) Cancerul coledocian este dat de un cancer care este fixat pe canalul coledoc. Boala se insoteste in aceasta localizare de un icter intens si constant. In acelasi timp bolnavii se pling de dureri in hipocondrul drept, balonari. pierderi ponderale insemnate.
c) Cancerul ampulei Vater este ceva mai frecnt decit cancerul coledocian,\'se intilneste mai des la barbati decit la femei si intr-o incidenta mai mare intre 40 si 70 de ani. Icterul este mai putin intens si constant decit icterul din cancerul coledocian. Metastazele pe care le determina sint mai frecnt hepatice, desi au fost semnalate metastaze si in alte organe.

7. Cancerul pancreasului
Cancerul pancreasului, de o cauza de asemenea necunoscuta, se intilneste destul de rar. Este mai frecnt la barbati decit la femei si intr-o incidenta mai ridicata intre 50 si 70 de ani. Se poate localiza la capul, corpul sau coada pancreasului. Localizarea cefalica este insa mai frecnta.
Simptomatologia cancerului pancreasului, in general, incepe cu inapetenta pentru anumite mincaruri, greturi, balonari, si tulburari de tranzit intestinal (constipatie sau diaree). Durerile in bara, localizate supraombilical, ajung si in spate, in regiunea dorso-lombara.

Dealtfel, la percutia regiunii parartebrale stingi, bolnavii acuza o durere vie. In unele cazuri, la examenul pe care medicul il face bolnavului, se poate palpa si tumoarea. in general, o denutritie sera se instaleaza rapid.
O serie de alte manifestari sint determinate de localizarea cancerului la nilul capului, corpului sau cozii pancreasului.In localizarea, de exemplu, la nilul capului, un semn important care survine este icterul. Icterul mecanic ce se instaleaza, insotit sau nu de dureri, se asociaza frecnt cu un prurit si cu eliminare de scaune albicioase.
In cancerul corpului de pancreas pe primul se situeaza simptomele dispeptice. Durerile, in special insotite de sughit, sint uneori atit de mari, incit bolnavul ia cele mai diferite pozitii. De obicei, in cancerul corpului de pancreas, icterul lipseste sau apare mult mai tirziu.
In cancerul cozii pancreasului, pe linga celelalte tulburari bolnavii se pling de o durere permanenta in hipocondrul sting.
Complicatiile bolii rezulta din compresia organelor cine sau din metastazele ce se pot fixa in ficat, plamini sau alte organe. Boala evolueaza in 12 ani si bolnavii mor datorita insuficientei pancreatice sau din cauza unei complicatii aparute.

Diagnosticul bolii se poate face tinind seama de simptomele enuntate (sindromul dispeptic. icterul si durerea), de rezultatele diferitelor examene de laborator si de scintigrama pancreatica.
Tratamentul igienico-dietetic consta indeosebi din-tr-un regim sarac in grasimi si din evitarea bauturilor alcoolice, iar medicamentos, medicul poate sa recomande pe linga antispastice, preparate de pancreas (Triferment), antibiotice, steroizi anabolizanti etc. in caz de complicatii, interntia chirurgicala constituie indicatia majora.