1. Botulismul
Botulismul este o toxiinfectie alimentara provocata de ingerarea de conser alimentare contaminate cu Clostridium botulinum, care elaboreaza toxina botulinica.
a) Agentul etiologic este un microb Clostridium botulinum, si toxina puternic activa pe care o elaboreaza.
b) Raspindirea geografica

frecnta. Unirsala, extrem de rara.
c) Sursa de infectie este reprezentata de animalele domestice, ca si cele salbatice care elimina in mod normal germenii prin materiile fecale, contaminind astfel solul, apa potabila, alimentele. Omul, care elimina si el germenii bolii, poate fi considerat ca sursa de infectie cu totul exceptionala.

d) Modul de transmitere, indirect, prin produse alimentare, fie de origine animala (carne, sunca, brinza, peste), fie getala (fasole, mazare, dovlecei etc), conservate si contaminate in prealabil.
e) Calea de patrundere : digestiva.
f) Durata perioadei de incubatie este de 648 de ore cu limite extreme intre 2 ore

10 zile.
g) Simptomatologie. Boala debuteaza cu balonari, greturi, dureri abdominale si uneori diaree. In acelasi timp, bolnavii pot acuza cefalee, ameteli, oboseala, chiar o stare subfebrila. Boala se insoteste apoi de paralizii oculare, laringiene, faringiene etc.

h) Durata perioadei de contagiozitate. Necontagioasa.I) Receptivitate

imunitate. Receptivitate generala. Rareori recidi.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : singe, urina, varsaturi alimentare, lichid de spalatura gastrica, alimentele incriminate. De la cadavre : ficat, splina, continut intestinal.
k) Diagnosticul bolii, examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din semnele clinice amintite, mai ales cind acestea apar la mai multe persoane care au consumat din acelasi aliment.
Diagnosticul etiologic se face prin punerea in evidenta, la animalele de laborator, a toxinei botulinice si izolarea si identificarea germenilor prin culturi anaerobe.

1) Tratament. Pentru evacuarea tubului digestiv se recomanda clisme, purgati si spalaturi gastrice. Ca tratament specific se recomanda ser antibotulinic (polivalent) si uneori corticoterapie.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Seroprofilaxia se face cu ser antibotulinic la toate persoanele care au consumat din alimentul incriminat. Tot in scop profilactic se recomanda respectarea timpului de sterilizare a conserlor in industria alimentara si in special a conserlor preparate in casa.

Pentru a se preni imbolnavirile prin botulism datorita consumarii conserlor. in special a celor preparate in casa, se recomanda consumarea acestora dupa prelucrare termica cel putin 510\' (toxina botulinica fiind termolabila).
Controlul sanitar riguros al productiei conserlor, in ceea ce priste sterilizarea, este un factor de profilaxie foarte important. Se vor scoate din consum conserle care prezinta o bombare a cutiei.

2. Bruceloza
Bruceloza este o boala comuna omului si animalelor, avind o evolutie acuta sau subacuta si localizari pe diferite organe.
a) Agentul etiologic. Germeni din grupul Brucella cu mai multe tipuri (B. melitensis; B. bovis; B. suis; B. ovis etc).
b) Raspindirea geografica

frecnta. Unirsala, in general rara.
c) Sursa de infectie. Animalele (vite cornute, cai, porci, capre, oi) in faza acuta sau cronica de boala, care elimina germenii prin lapte, secretii vaginale, singe, urina, fecale, puroi din abcese, membrane fetale (placenta), ciinii, sobolanii care elimina germenii prin urina. Posibil si pasarile, prin oua. Omul bolnav poate fi in mod exceptional sursa de infectie, eliminind germeni prin urina, materii fecale, secretii genitale, lapte matern, sputa.

d) Modul de transmitere. Prin contactul cu animalele bolna sau dejectiile lor. Boala se mai poate transmite prin alimente : lapte si derivate, carne si derivate, sau prin obiecte contaminate (sela, lenjerie etc). De asemenea transmiterea este posibila prin manipularea linii, pieilor etc, pronite de la animalele bolna. Transmiterea interumana este exceptionala (alaptare, cale sexuala etc).
e) Calea de patrundere. Tegumente (piele) si mucoase lezate sau chiar intacte. Poate exista si o cale de patrundere digestiva sau respiratorie.
f) Durata perioadei de incubatie, cu limite intre 3 si 21 de zile, in medie 7 zile.
g) Simptomatologie. Debutul bolii este de regula lent, incepind cu cefalee. inapetenta, greturi, dureri articulare, musculare, oboseala, transpiratii si o febra moderata, cu caracter ondulant. Perioade de febra (pina la 40A) de 812 zile alterneaza cu perioade afebrile de 710 zile. Bolnavii prezinta in acelasi timp si diferite tulburari neuro-psihiee ca insomnie, neliniste sau apatie, fobii, halucinatii si uneori delir.

h) Durata perioadei de contagiozitate. Bolnavul este contagios in timpul perioadei septicemice si in mod discontinuu, in perioada de convalescenta sau in formele cronice. i) Imunitate

receptivitate. Boala lasa o imunitate de tipul premunitiei. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : singe, sputa. urina, materii fecale, puroi din abcese, lapte, lichid cefalorahidian, produse de punctie splenica, hepatica, ganglionara si sternala.
k) Diagnosticul bolii, examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul bolii rezulta din semnele clinice amintite, datele de ordin epidemiologie (tinind seama de persoanele expuse in mod deosebit infectarii) si dintr-o serie de examene de laborator ca hemocultura, medulo- si adenocultura, urocultura si izolarea si identificarea germenilor prin inoculare la cobai. De asemenea, mai sint folosite in laborator si alte reactii in derea diagnosticarii bolii.

1) Tratamentul incepe cu repaus si un regim alimentar echilibrat (chiar supraalimentatie). Ca medicamente se administreaza in mod obisnuit timp de 21 de zile streptomicina + tetraciclina. in cazurile mai sere se poate apela si la corticoterapie.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea in spital a bolnavilor cu forme evoluti de boala. Dezinfectia curenta si terminala. Vaccinarea personalului expus profesional. Controlul periodic al personalului care lucreaza in fermele de animale. Folosirea echipamentului de protectie de catre personalul expus la imbolnavire. Depistarea serologica a animalelor bolna si izolarea lor, in ferme speciale.

Se recomanda consumarea laptelui si derivatelor, precum si a carnii pronite de la animale bolna, numai dupa ce au fost prelucrate termic.
Dezinfectia grajdurilor si abatoarelor dupa sacrificarea animalelor bolna este obligatorie. Sacrificarea se va face numai in locuri speciale. Produsele de avort se vor ingropa sau arde.
In fermele cu cazuri de boala nu vor fi angajate femeile gravide si copin, sau persoanele cu leziuni tegu-mentare.

3. Dizenteria bacilara
Dizenteria bacilara este o boala transmisibila acuta, caracterizata prin dureri abdominale si scaune diareice cu mucus, puroi si singe.
a) Agentul etiologic. Bacilii dizenteriei, germeni din grupul Shigella cu mai multe subgrupe sau tipuri (Shi-gella disenteriae, Shigella Flexneri etc.).
b) Raspindirea geografica

frecnta. Raspindire unirsala, dar frecnta crescuta in zonele cu clima calda si chiar in cele cu clima temperata in sezoanele de vara.
c) Sursa de infectie. Omul bolnav si purtatorul, ce elimina germenii prin materiile fecale.
d) Modul de transmitere. Direct, de la omul bolnav sau purtatorul de germeni.

Indirect prin apa, alimente (lapte, zarzavaturi, fructe) recent contaminate sau prin folosirea obiectelor contaminate (lenjerie). Mustele au un rol important in raspindirea bolii prin contaminarea alimentelor.
e) Calea de patrundere in organism este digestiva.
f) Incubatia. Cu limite intre 2 si 8 zile, si cu o medie intre 3 si 6 zile.
g) Simptomatologie. Debutul bolii este de regula brusc si boala evolueaza cu dureri abdominale sub forma de colici, tenesme, 2050 sau mai multe scaune diareice muco-sanguinolente (. 16), o temperatura de 3839A si o stare generala alterata. Pe linga forme clinice usoare, exista forme sere (hipertoxice) care se insotesc de o deshidratare masiva si tulburari neuropsihice gra.

h) Durata perioadei de contagiozitate. Pe tot timpul eliminarii microbilor prin materiile fecale, inclusiv in convalescenta, iar in formele cronice, ani de zile.I) Receptivitate

imunitate. Receptivitatea este generala. Boala nu lasa imunitate.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : materii fecale, recent recoltate (cu-sonda Nelaton). serozitate de la nilul leziunilor mucoasei rectale si singe.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul clinic se face pe baza semnelor clinice amintite, iar diagnosticul etiologic prin izolarea germenului din materii fecale, prin insa-mintari pe medii de cultura. Alte diferite reaetii (de aglutinare, precipitare etc.) sint indicate in scop de diagnostic.

1) Tratamentul. Bolnavul este izolat in spital, pus in repaus la pat si la un regim alimentar hidric (ceaiuri, supe de morcovi, zeama de orez etc.) ce se poate imbogati treptat. Ca medicamente se recurge mai frecnt la tetraciclina, dar pot fi folosite si alte antibiotice (neomicina, polimicina, kanamicina etc). Tratamentul se poate completa cu diferite dezinfectante intestinale (Saprosan, Mexaform, Intestopan etc).
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnavilor la spital. Dezinfectia continua si terminala. Depistarea, inregistrarea si supragherea purtatorilor de germeni.

Cercetarea prin laborator a etiologiei dizenteriee a enterocolitelor la copii. Controlul periodic si la angajare al personalului din sectorul alimentar, din sectorul de instalatii centrale de apa si din colectivitatile de copii. Interzicerea angajarii in aceste sectoare de munca a purtatorilor de germeni, atit timp cit dureaza starea de purtator. Controlul de laborator si dezinfectia periodica a surselor de apa. Respectarea masurilor de igiena personala (spalatul pe miini, consumarea de zarzavaturi si fructe numai dupa ce au fost bine spalate etc).

Prepararea, transportul, depozitarea si distributia igienica a produselor alimentare. Colectarea, transportul si depozitarea reziduurilor fecaloide menajere in conditii igienice.
Sint de asemenea necesare dezinfectia closetelor si lupta contra mustelor. Vaccinarea are aplicabilitate re-strinsa. Pentru respectarea regulilor de igiena se face educatie sanitara individuala si colectiva.

4. Febra tifoida si febrele paratifoide
Febra tifoida este o boala transmisibila acuta, determinata de bacili din grupa Salmonella si caracterizata prin febra, splenomegalie, eruptie cutanata si tulburari digesti. Febrele paratifoide se prezinta uneori sub aspectul unor toxiinfectii alimentare.
a) Agentul etiologic. Bacili din grupa Salmonella, ca : Salmonella typhi; Salmonella parathyphi (A) ; Salmonella paratyphi (B) ; Salmonella (grupul C).
b) Raspindirea geografica

frecnta. Unirsala, relativ frecnta.

c) Sursa de infectie. Omul bolnav, care elimina germenii prin materii fecale, urina, bila, varsaturi, sputa si exsudat faringian. Poate constitui sursa de infectie si purtatorul de germeni, care elimina germenii in special prin materii fecale si urina.
d) Modul de transmitere se face fie direct, de la bolnav sau purtatorul de germeni, fie indirect, prin intermediul apei, alimentelor (lapte, zarzavaturi, fructe etc.) contaminate de bolnavi, purtatori sau ctori (musca). Mai rar transmiterea se poate face prin obiecte contaminate.

e) Calea de patrundere : digestiva.
f) Durata perioadei de incubatie. Cu limite intre 7 si 21 de zile si cu o medie de 14 zile.
g) Simptomatologie. Boala incepe de regula lent, cu cefalee, frisoane, ameteli, inapetenta si cu o febra care urca treptat. Dupa prima saptamina de ascensiune gradata (find boala este netratata), febra ia un caracter continuu, mentinindu-se in platou timp de doua sau mai multe saptamini (perioada de atare a bolii). in ultima saptamana. in asa-zisa perioada de declin, febra scade treptat.

Odata cu starea generala profund alterata (apatie, cefalee intensa, insomnie etc), boala se mai caracterizeaza printr-o splina constant marita si prin aparitia unor pete de culoare roz, dar nu mai mari decit un bob de linte (pete lenticulare), dispuse pe abdomen, flancuri si baza toracelui. in sfirsit, bolnavii acuza diferite tulburari digesti (limba prajita, dureri vagi abdominale, borborigme, balonari, tulburari de tranzit intestinal), tulburari cardiovasculare, respiratorii, neuro-psihice. Boala se poate complica cu perforatie si hemoragie. in febrele paratifoide care au o simpomatologie asemanatoare, dia-reea este mai frecnta.

h) Durata perioadei de contagiozitate. Pe toata durata bolii sau a starii de purtator.I) Imunitate

receptivitate. Boala lasa imunitate durabila si specifica. Cazurile de reimbolnavire sint rare. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : singe, materii fecale, urina, bila, lichid de varsaturi, maduva stcrnala. exsudat din petele lenticulare, lichid cefalorahidian, sputa, exsudat faringian.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul clinic al bolii rezulta din datele clinice si datele epidemiologice, iar cel etiologic din hemocultura, coprocultura, urocultura, bili-cultura, medulocultura, reactia Widal, reactia de fixare a complementului sau din izolarea germenului si din alte produse patologice.

1) Tratamentul. Bolnavul spitalizat este supus la un repaus absolut si la un regim alimentar format la inceput din ceaiuri, compoturi, lapte, supe, oua etc, iar mai tirziu completat in functie de evolutia bolii. Ca tratament medicamentos se foloseste cu bune rezultate cloramfenicolul, care se administreaza pina la 2 saptamini. Se mai pot asocia la tratamentul antimicrobian, vitamine, antiter-mice etc, iar in formele gra corticoizi.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnavului la spital. Dezinfectia continua si terminala. Depistarea, inregistrarea si supragherea purtatorilor de germeni.

Masuri la locuinta purtatorului, dezinfectia periodica a closetelor. Controlul periodic si la angajare pentru starea de purtator a personalului din sectorul alimentar, institutiile de copii, instalatiile centrale de apa. Interzicerea angajarii in aceste sectoare de munca a purtatorilor de germeni, scoaterea din aceste sectoare de munca a celor care au denit purtatori de germeni, pe toata durata starii de purtator. Controlul si dezinfectia periodica a surselor de apa. Colectarea, transportul si depozitarea reziduurilor fecaloid-menajere in conditii igienice. Lupta contra mustelor prin insecticide. Respectarea conditiilor de igiena personala (spalatul pe miini etc).

Se recomanda de asemenea prepararea, transportul, depozitarea si distributia igienica a produselor alimentare, in special a laptelui. Vaccinarea se recomanda la populatia mai expusa, si in mod special la personalul din sectorul alimentar, din institutii de copii, din spitale de contagiosi, din instalatii centrale de apa si la con-tactii din jurul purtatorului.
5. Hepatita epidemica
Hepatita epidemica este o boala transmisibila, viro-tica. Boala intereseaza organismul in totalitate si in special ficatul, fiind insotita (nu obligatoriu) de icter.

a) Agentul etiologic. In prezent se cunosc : virusul A al hepatitei epidemice (boala Botkin) si virusul B al hepatitei prin ser omolog (hepatita serica sau de inoculare).
b) Raspindirea geografica

frecnta. Raspindirea este unirsala. In ultimii ani s-au inregistrat cazuri destul de frecnte.
c) Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav (forma clinica tipica, frusta sau atipica), purtatorul de germeni cit si convalescentul ce elimina virusul prin urina si fecale (in cazul hepatitei Botkin), timp de 36 luni de la vindecarea clinica (uneori chiar mai mult). Virusul hepatitei serice (B) se gaseste in singe.

d) Modul de transmitere este direct, de la bolnav, convalescent sau purtator, si indirect, prin apa, alimente, obiecte contaminate. Indiferent de natura virusului, boala poate fi transmisa pe cale parenterala prin injectii, transfuzii, ser, plasma, prin intermediul instrumentarului medical nesterilizat (seringi, ace, sonde duodenale etc).
e) Calea de patrundere : digestiva, pentru virusul A, prin inoculare, pentru virusul B, exceptional respiratorie.
f) Durata perioadei de incubatie. Intre 14 si 40 de zile in hepatita de tip A (hepatita epidemica) si 60180 de zile in hepatita serica.
g) Simptomatologie. Debutul desi poate fi si brusc, de cele mai multe ori este lent, insidios.
Incepind cu inapetenta, greturi, varsaturi, dureri vagi abdominale si balonari. Pe linga dureri musculare sau articulare, inca in aceasta perioada preicterica apare si o stare febrila (in jurul a 38A). Perioada icterica care urmeaza se caracterizeaza prin aparitia icterului, care se poate mentine 34 saptamini. in toata aceasta perioada, pe linga un ficat mai mare si dureros pot surni tulburari si din partea celorlalte organe (cardiovasculare, urinare, neuro-psihice etc). Dupa perioada de stare, urmeaza o perioada de declin si apoi de convalescenta. In convalescenta pot aparea recaderi icterice. Boala se poate complica, in timp.
cu o hepatita cronica sau o ciroza hepatica.

h) Durata perioadei de contagiozitate. Pentru hepatita cu virusul de tip A contagiozitatea incepe in ultimele zile ale perioadei de incubatie si poate dura chiar peste 1 an. in hepatita cu virus B. virusul persista in singe timp de 13 ani.I) Imunitate

receptivitate. Cele doua tipuri nu dau imunitate incrucisata. Hepatita de virus A lasa o imunitate mai solida decit cea prin virus tip B. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului : singe. urina, fecale.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului. Cercetarea pigmentilor biliari si a uro-bilinogenului in urina. Probele de disproteinemie, in special timolul, bilirubinemia, testele enzimatice (T.G.O., T.G.P.), electroforeza (cu urmarirea in special a globu-iinelor). Laparoscopia si punctia-biopsie sint indicate numai in cazurile problema.

1) Tratamentul va fi facut sub control medical si va fi strict individualizat in functie de forma pe (safe o prezinta boala. Repausul la pat cu evitarea eforturilor fizice sau psihice este foarte important. Regimul alimentar de asemenea trebuie instituit dupa stadiul in care se gaseste boala, asa incit daca la inceput va fi mai mult hidric, mai tirziu poate capata caracterul unui regim complet, echilibrat. Daca in formele usoare tratamentul medicamentos (cu vitamine, coleretice, fermenti digestivi etc.) nu are prea mare importanta, in schimb in formele mai sere si mai prelungite se poate apela la corticoterapie. Antibioticele se administreaza in cazul unor infectii microbiene asociate.

m) Masuri de profilaxie si combatere. Depistarea si izolarea precoce a tuturor cazurilor de boala. Dezinfectia
curenta si terminala in focarul de boala. Dezinfectia prin fierbere sau autoclavare a instrumentelor medicale, seringi, ace, sonde etc.
Protectia prin gammaglobuline se recomanda la gravide si copin contacti cu cazurile de hepatita.
Dezinfectia periodica a surselor de apa. Masuri privind transportul si depozitarea igienica a gunoaielor. Dez-mustizari periodice. Respectarea masurilor de igiena individuala prin spalarea miinilor, folosirea selei proprii.
Se recomanda ca si fostii bolnavi de hepatita sa nu devina donatori de singe si sa nu lucreze, un anumit timp. in sectorul alimentar sau in colectivitatile de copii. De asemenea sint necesare un regim de crutare a ficatului (cu eliminarea alcoolului, condimentelor, grasimilor etc.) si evitarea efortului fizic.

6. Holera
Holera este o boala transmisibila, caracterizata prin diaree accentuata si printr-o alterare profunda a starii generale.
a) Agentul etiologic, un microb, vibrionul holeric (Vi-brio cholerae).
b) Raspindire geografica

frecnta. Frecnta in unele zone din tarile cu climat cald. Cazuri de import pot aparea insa, asa dupa cum s-a vazut in ultima vreme, in orice tara.
c) Sursa de infectie : omul bolnav sau purtatorul, care elimina germeni prin materii fecale si varsaturi.
d) Modul de transmitere : direct, de la bolnav sau purtatorul de germeni ; indirect, prin apa si alimente contaminate de bolnavi, purtatori sau ctori (musca) sau prin folosirea obiectelor recent contaminate (haine, rufarie, sela etc).

e) Calea de patrundere in organism este digestiva.
f) Durata perioadei de incubatie : citeva ore, pina la 7 zile, cu o medie de 23 zile.
g) Simptomatologie. Boala incepe brusc, cu dureri abdominale si scaune moi, diareice, care pot ajunge pina la un numar de 2050 pe zi. Scaunele par formate din graunte mici, albicioase, dispuse intr-un lichid tulbure (scaune riziforme). Ajungind pina la un volum de aproape 10 litri pe zi, duc spre o deshidratare accentuata, mai ales ca bolnavii prezinta concomitent si varsaturi. In acelasi timp bolnavii se pling de cefalee, crampe musculare si o stare generala profund alterata. Pe linga forme comune (ambulatorii) exista si forme medii si fulgeratoare.

h) Durata perioadei de contagiozitate : aproximativ pina la 2 saptamini.I) Imunitate

receptivitate. Pe linga o oarecare imunitate naturala, boala lasa o imunitate de 34 ani. Receptivitatea este insa generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : materii fecale, vomismente.
k) Diagnosticul bolii si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. In cazurile izolate diagnosticul este dificil. Totusi semnele clinice si cele epide-miologice ne pot fi de folos. Diagnosticul etiologic rezulta din izolarea germenului din materii fecale, din reactiile de aglutinare cu seruri specifice.

1) Tratamentul. Repaus absolut la pat in conditii de spitalizare, restrictii alimentare si apoi rehidratarea organismului. Ca medicamente se recomanda Tetraciclina, Cloramfenicol, Eritromicina sau Nitrofuran.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Depistarea tuturor cazurilor de boala si a purtatorilor.
Izolarea bolnavului si a purtatorului la spital. Dezin-fectia continua si terminala. Controlul de laborator si dezinfectia periodica a surselor de apa. Depistarea purtatorilor de germeni si sterilizarea lor bacteriologica. Sulfamidoprofilaxie.
Sint de asemenea necesare masuri privind prepararea, transportul, depozitarea si distributia in conditii igienice a alimentelor si protectia acestora contra mustelor.

Distrugerea ctorului (musca) este obligatorie, ca si colectarea, transportul si depozitarea in conditii igienice a reziduurilor fecaloid-menajere, constructia de closete igienice.
Vaccinarea profilactica a populatiei este o masura care se impune, alaturi de carantina speciala in porturi, aeroporturi si puncte sanitare de frontiera. Este obligatorie solicitarea de certificate de vaccinare pentru calatorii care vin din zone contaminate.
Se interzice importul pachetelor de alimente din regiunile contaminate. Sint necesare de asemenea dezinfectia nai sau aeronai pe care s-a depistat un caz de holera, dezinfectia obiectelor (rufaria) bolnavului, supragherea contactilor, depistarea purtatorilor.

7. Poliomielita (paralizia infantila)
Poliomielita sau paralizia infantila este o boala transmisibila, de etiologie virotica. care incepe cu un sindrom infectios urmat sau nu de paralizii.
a) Agentul etiologic. Virusul poliomielitic cu trei tipuri distincte.
b) Raspindire geografica

frecnta. Unirsala, in prezent mai rara din cauza vaccinarilor in masa.
c) Sursa de infectie : omul bolnav sau purtatorul de germeni, care elimina virusul prin materii fecale si secretii nazo-faringiene.
d) Modul de transmitere : direct, de la bolnav sau purtatorul de germeni ; indirect, prin alimente, lapte, fructe, zarzavaturi, apa, contaminate de bolnavi, purtatori sau ctori (muste, gindaci de bucatarie). Obiecte contaminate : lenjerie, jucarii etc.

e) Calea de patrundere : digestiva, mai rar respiratorie.
f) Durata perioadei de incubatie : intre 3 si 21 de zile, cu o medie de 714 zile.
g) Simptomatologie. Pe linga perioada de incubatie, boala ar prezenta o perioada de 'boala minora\" (pro-dromala), o perioada de boala majora (cu un stadiu pre-paralitic si paralitic) si o perioada de recuperare sau de sechele. Boala incepe in general cu febra, manifestari respiratorii (sub forma unei gripe), tulburari digesti (balonari, greturi, varsaturi, dureri difuze abdominale) si unele manifestari de ordin nervos.
In perioada de stare a bolii (a 'bolii majore\") pe primul loc se situeaza febra si slabirea fortei musculare, cu o rezistenta scazuta a miscarilor (stadiul pteparalitic). Dupa citeva zile insa, apar paraliziile insotite de abolirea miscarilor acti (stadiul paralitic). Perioada de retrocedare, care incepe la aproximativ doua saptamini dupa debutul bolii, poate duce la o recuperare totala. Uneori insa pot ramine sechele sub forma de paralizii definiti.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Incepind din perioada prodromala (contagiozitatea maxima) aceasta scade treptat in 36 saptamini. putind totusi dura pina
la 6 luni.
I) Imunitate

rscsptivitate. Boala lasa imunitate solida, durabila si specifica de tip. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza In derea diagnosticului etiologic : singe, materii fecale, secretii nazo-faringiene.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din semnele clinice si instigatiile epidemiologice, iar cel etiologic din izolarea virusului pe culturi de tesuturi. Testul de neutralizare, de fixarea complementului ca si inocularile pe animale de laborator sint utile in loate cazurile suspecte.

1) Tratament. Cum nu exista un tratament etiologic, tratamentul in formele neparalitice va consta din repaus la pat si din administrarea vitaminei C, piramidon. co-deina. In formele paralitice, pe linga repaus se vor administra Algocalmin. piramidon, vasodilatatoare, tranchilizante, iar in perioadele de regresiune (dupa doua saptamini de la inceputul bolii) se va trece la un program de redresare musculara (impachetari umede, bai calde, kineziterapie) si vitamine, anabolizante etc.

m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnavului in spital. Depistarea tuturor cazurilor tipice si atipice de boala. Dezinfectia curenta si terminala. Vaccinarea antipoliomielitica a copiilor. Protectia cu gama-globuline a copiilor contacti. Supragherea surselor de apa. dezinfectia lor periodica. Prepararea, depozitarea si distributia igienica a alimentelor. Colectarea, depozitarea si transportul igienic al reziduurilor fecaloid-mena-jere. Lupta contra mustelor. Interzicerea frecntarii de catre copii a locurilor aglomerate.

Evitarea eforturilor fizice, a excursiilor, a scaldatului in bazine etc. In caz de epidemie se sisteaza vacinarile, interntiile pe amig-dale, operatiile de getatii adenoide. Se recomanda triajul epidemiologie la primirea copiilor in colectivitati si controlul medical al copiilor in fiecare zi la prezentarea in colectivitate, alaturi de diferite masuri de igiena generala.
8. Toxiinfectiile alimentare
Toxiinfectiile alimentare sint afectiuni care apar ca izbucniri epidemice sau sub forma de cazuri izolate si se datoresc ingerarii de alimente contaminate cu microbi sau cu toxinele acestora.

a) Agentul etiologic. Coci patogeni enterotoxici (streptococi, stafilococi) ; enterobacteriacee (Salmonella, Esche-richia, Shigella) sau bacterii formatoare de spori, din care unele sint aerobe, iar altele anaerobe.
b) Raspindire geografica

frecnta. Unirsala

cazuri, in general, rare.
c) Sursa de infectie : omul bolnav sau purtatorul ce poate elimina germenii prin materii fecale, urina, secretii, nazo-faringiene sau chiar prin leziuni cutanate. Animale bolna sau purtatoare de germeni (vite cornute, rozatoare, pasarile, porcii, caii, ciinii. pisicile) care elimina germenii prin materii fecale, urina, lapte. Produse alimentare : carne pronita de la animale bolna sau oua, in special cele de rata.

d) Modul de transmitere se realizeaza prin consumarea alimentelor pronite de la animale bolna, sau prin alimente contaminate in cursul manipularii si pregatirii lor, de catre bolnavi sau purtatori de germeni sau contaminate de rozatoare, animale sau ctori. in general transmiterea se face prin alimente care nu necesita o prelucrare termica totala sau prin alimente contaminate dupa prelucrarea termica.
e) Calea de patrundere este digestiva.
f) Durata perioadei de incubatie : de la citeva ore pina la 48 de ore, in functie de agentul etiologic si gradul de contaminare a alimentului.

g) Simptomatologie. Din punct de dere clinic boala se poate prezenta sub forme usoare (tulburari digesti neinsemnate), forme medii (de genul unei gastro-entero-colite acute) sau forme gra cu o evolutie sera uneori, care duc la moarte, daca nu se intervine rapid. In general, boala incepe brusc, zgomotos, cu greturi, varsaturi, colici abdominale, scaune diareice, ameteli si o febra ce poate ajunge repede la 3940A. Cu toata starea generala grava, in lipsa complicatiilor, vindecarea poate surni dupa 34 zile in formele usoare sau medii si dupa 23 saptamini sau mai mult in formele sere.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Nu exista con-tagiozitate interumana.
I) Imunitate

receptivitate. Toxiinfectiile alimentare nu lasa imunitate. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : materii fecale, urina, varsaturi, singe, probe din alimentul incriminat.
k) Diagnosticul bolii, si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Simptomele clinice si caracterul epidemiologie al bolii permit sa ne gindim la o toxiinfectie alimentara.
Izolarea germenului din produsele patologice (singe, materii fecale, urina, lichid de varsaturi), din alimente si inocularile pe animale fac posibil un diagnostic etiologic.

1) Tratamentul. Repausul la pat, regim alimentar hi-dric si un tratament cu antivomiti, calmante, antiseptice intestinale etc. sint indicate in formele medii si usoare. Antibioticele nu se recomanda decit in anumite forme gra de boala. In asemenea forme sere se va urmari rehidratarea organismului prin perfuzii cu glucoza.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Dezinfectia produselor patologice de la bolnavi. Controlul periodic si la angajare al personalului din sectorul alimentar si din colectivitatile de copii. Controlul bacteriologic si terinar al alimentelor.

Respectarea conditiilor de preparare, conservare si distributia alimentelor. Evitarea contaminarii alimentelor de catre muste si rozatoare Retra gerea din consum a alimentelor incriminate
Alte masuri recomandate : lupta contra mustelor a gindacilor de bucatarie, respectarea masurilor de igiena m blocurile alimentare, pulrizare cu insecticide remanente, plase de sirma la ferestre; deratizarea periodica si impiedicarea accesului rozatoarelor la alimente interzicerea consumului oualor de rata la prepararea \'produselor de cofetarie (inghetata, prajituri etc.) si folosirea lor numai bine fierte.