Deficitul secretiei de hormon liroidian se poate datora insuficientei
tiroidiene (hipotiroidismul primar) sau afectarii hipofizei sau hipotalamusului (hipotiroidismul secundar). Simptome cum ar ti letargia, constipatia, intoleranta la frig, crampe tii conlracturi musculare, sindrom de canal carpian si menoragic se pot instala insidios. Activ itatea motorie si intelectuala devine lenta, apetitul scade, greutatea creste,
parul si pielea devin uscate, iar vocea devine mai joasa. Poate aparea apneea obstructi nocturna. Cardiomegalia se datoreaza de obicei infiltrarii pericardului. Faza de
relaxare a reflexelor tendinoase profunde este prelungita. Tabloul final prezinta facies inexpresiv, lipsit de inteligenta, par friabil, edeme periorbitale, limba mare, piele palida, pastoasa si rece; poate progresa catre hipotermie, stare stuporoasa (coma mixcdematoasa). Factorii care predispun la coma mixedematoasa sinl expunerea la temperaturi scazute, traumatisme, infectia si administrarea de narcotice. Depresia respiratorie poate conduce la cresteri ale Pr_o? arterial.
Scaderea nivelului seric al Tj este comuna tuturor formelor de hipotiroidism. Nivelul seric al TSH este T in forma primara si normal sau scazut in forma secundara de hipotiroidism. Cresteri ale colesterolului seric, creatinin-fos-fokinazei si lacticdehidrogenazei sint obisnuite, asa cum obisnuite sint si bradicardia, scaderea amplitudinii complexelor QRS si aspectul aplatizat sau inversat al undei T pe KCG.
Tratamentul preferat este levotiroxina. Pentru adulti, doza initiala zilnica este de 25 ug/zi si este crescuta cu 25-50 ug'zi la un interl de 2 3 saptamini. pina ce nivelul seric al TSH ajunge in limite normale (doza medic de 112 pg zi). Cind este suspectat hipotiroidismul secundar, nu se trece la administrarea tiroxinei pina ce nu se corecta
insuficienta suprarenala. Coma mixedematoasa este o urgenta vitala ce necesita administrarea levoliroxinci in doze de 200-300 ug i.v. in 5 min, alaturi de dexametazona 2 mg p.o./i.v. q6h. Ulterior, se administra levotiroxina 100 ug/zi i.v./p.o.. pina ce pacientul fi silizat. Eventuala insuficienta suprarenaliana fi determinata cu un lest de stimulare ACTH (cap. 149).
