DATE GENERALE
Numeroase specii de trematode, apartinind ordinului distomienilor, paraziteaza in intestinul subtire la om si la diverse animale. Toti sint exotici. Cei mai multi sint raspinditi in Extremul Orient (China, sud-estul Asiei, coastele si insulele Oceanului Pacific), dar unii, ca Helero phies heterophies, pot fi intilniti si in Orientul Mijlociu (Delta Nilului). Cei mai multi din acesti distomienisint mici, unii eh iar foarte mici, masu-rind in lungime pina la 1 sau 2 mm, ca: Heterophies heterophies, Nanophge-tus schihobalo, Spelotrema brecacea, Metagonimus yokogawai. Exista insa unul foarte mare, Fasciolopsis buski, caic masoara in lungime 7 cm, cu o latime de 2 cm.
Modul de evolutie este in totul asemanator cu cel al altor distomieni. Fasciolopsis buski care are oua opcrculate, de 125 pe 75 microni, arc drept gazda intermediara un melc acvatic, apartinind de cele mai multe ori genului Scgmcnlina (S. cocnosus, S. hemispherula). Cercarii iesiti din acesti melci se inchisteaza pe o ta acvatica (Trapa natans, Salnia natans, Eleocharis tuberosa si patrund la om prin ingerarea acestor te, care nu au suferit o prelucrare termica suficienta. Alti distomieni evolueaza prin 2 gazde intermediare, prima fiind un melc acvatic, iar a doua un peste sau un crustaceu, in care se va inchista metacercarul. imbolnarea omului se produce prin ingerarea acestei a 2-a gazde intermediare, daca aceasta nu a fost in prealabil suficient prelucrata termic.
Hol patogen, luisciolopsis buski poate provoca prin actiune mecanica si alergica ocluzii intestinale. Holul patogen al distomienilor intestinali mai mici este in functie de numarul lor. Ciud sint foarte numerosi, toxinele lor pot provoca tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale, inapetenta), precum si unele manifestari la distanta, de natura alergica. Heterophies heterophies, care face parte dintre distomienii cei mai mici, poate deveni cel mai primejdios, prin faptul ca provoaca la locul de aderare cu mucoasa intestinala o inflamatie, urmata de o hiper-plaziere epiteliala, in care sint inglobati ermii. in acelasi timp, mucoasa se ulcercaza, ceea ce duce la deschiderea de capilare sanguine si limfatice, prin care, ouale parazitului, care sint opcrculate si masoara 29 pe 10 microni sint antrenate si

ajunse in circulatia generala

sint duse in diverse organe (intre care si sistemul nervos central), unde produc in jurul lor granuloaine cu consecinte serioase.
Diagnosticul distomatozelor intestinale se pune prin edentierea oua-lor parazitilor respecti, in materiile fecale, dar identificarea speciei, careia aceste oua ii apartin, este adeseori dificila, din cauza asemanarii ca forma si dimensiuni a multora dintre ele ca si din cauza unor mici variatii, pe care Ic pot avea intimplator. La identificare, ajuta si anamneza, care furnizeaza date asupra speciei pestelui ingerat, precum si a regiunii geografice din care provenea acel peste.

TRATAMENT
Pentru toti acesti trema Loz i inLest inali, tratamentul este 'Ui gerferal acelasi, si anume unul din unnalonrele .'5 medicamente: limol, telraclo-rura de elilen sau hexilrezorcina.

Timolul
Timolul se administreaza la fel ca in aneylostomidoza, in curs de 3 zile ( cap. "Ajicylostomidoza").

Tetraclorura de etilen
Tetraeloriira de elilen se administreaza la fel ca in aneylostomidoza ( cap. "Aneylostomidoza").

Hexilrezorcina

Hexilrezorcina se prezinta ca o pulbere cristalina, de culoare alba usor galbuie, cu miros iritant, patrunzator, and gust iute, astringent. La o expunere mai indelungata la aer si lumina, capata o culoare roza, care cu timpul se intensifica. Trebuie protejata de lumina.
Contraindicatii: ulcer gasfroduodenal, procese inflamatorii ale mucoasei gastrointestinale, tulburari cardiovasculare.
Pregatirea bolnavului. Seara, in ajun, bolnavul ia cit mai devreme o masa usoara, fara albumine. La culcare, se administreaza un purgativ salin.
Mod de administrare. Hexilrezorcina se administreaza pe calc orala, in capsule, dimineata, pe stomacul gol, la cel putin 12 ore dupa masa de seara. Se recomanda ca medicamentul sa fie introdus in capsule ainilacee (cu o cantitate egala de lactoza), cu foarte putin timp inaintea administrarii. Deoarece cristalele de hexilrezorcina sint foarte iritante pentru mucoasa bucala si faringiana, ele nu trebuie sa ajunga in contact cu aceste mucoase. in consecinta, capsulelese inghit intregi, etind cu grija spargerea lor in gura. Substanta nu trebuie sa fie indesata in capsule, pentru a eta formarea de conglomerate, care ar irita mucoasa gastrica. Capsulele se iau cu apa, una dupa alta.
Doza, la copil, este de 0,10 g/fiecarc an de rsta, pina la atingerea plafonului de 1 gram. La adult, se poate da 1,20 g. Unii autori contraindica medicamentul sub rsta de 5 ani. Lamson si colab. si altii nu pun aceasta contraindicatie de rsta. in tratamentele noastre, noi nu administram hexilrezorcina sub rsta de 5 ani.
Dupa administrarea medicamentului, bolnavul nu mai ingera nimic, in afara de apa, cel putin 3 orc si cel mult 5 ore. Dupa Lamson si colab., se poate administra si o cantitate mica de oleu de parafina (25 ml, la adult), in care hexilrezorcina nu se solva decit foarte putin, ceea ee ar mari eficacitatea medicamentului.
Fenomene secundare. Se pot produce tulburari cardiovasculare, provocate prin mecanism reflex, cu punctul de plecare in iritat ia gastrointes-tinala. Alteori, apar dureri abdominale foarte puternice. Cind asemenea fenomene den ingrijoratoare, se poate opri actiunea liexilrezorcinei, dind bolnavului sa bea o ceasca de lapte. Hexilrezorcina se combina cu laptele, picrzindu-se astfel atit causticitatea, cit si puterea antihelmin-tica.
Precautii. Deoarece hexilrezorcina are o actiune caustica atit asupra ermilor, cit si asupra mucoasei intestinale esle de dorit sa se intrerupa actiunea medicamentului la 5 ore de la administrarea lui, dind bolnavului in mod obligatoriu o ceasca de lapte, chiar daca toleranta a fost buna si nu s-au produs fenomene secundare. La 1/2--l ora dupa ceasca de lapte, bolnavul ia o masa lichida, tinind seama de inflamatia mucoasei digestive.
Dupa 24 de ore

adica a 2-a zi

se administreaza bolnavului un purgativ, de preferat oleu mineral (oleu de parafina), pentru eliminarea parazitilor omoriti, deoarece hexilrezorcina este vermicida si nu vermi-fuga.
Fenomenele secundare susceptibile a se produce in cursul tratamentului cer o supraveghere foarte indeaproape a bolnavului, care este bine sa se faca inlr-un serciu spitalicesc.