Bolile cu transmitere sexuala (bts)

BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA (BTS)

BTS, care afecteaza un procent insemnat din populatia masculina si feminina, reprezinta o problema de sanatate publica, atat datorita morbiditatii crescute, cat si datorita ineficientei masurilor si modelelor de organizare a luptei antiveneriene.

Factorii socio-economici se situeaza printre primii care favorizeaza raspandirea BTS. Dintre acestia, in primul rand modificarile de comportament sexual, mai ales in randul populatiilor defavorizate si care apar cu deosebire in perioade de dezordini sociale, de saracie, inflatie, mizerie, in grupurile sociale care traiesc in promiscuitate, in societatile cu grad de cultura scazut.

Comportamentul sexual este influentat de consumul de droguri si alcool, acestea fiind responsabile de circa 30%din imbolnaviri. De asemenea, inceperea din adolescenta a vietii sexuale.

Alti factori favorizanti sunt factorii demografici:

aparitia de mari colectivitati urbane si suburbane cu anonimatul indivizilor.

industrializarea

favorizarea pervertirii comportamentului sexual

prostitutia

homosexualitatea

amorul colectiv

dislocarile familiale

navetismul

deplasarile in interes de serviciu, indelungate si la distanta

turismul.

Se considera ca 44% din contaminari se produc prin contacte sexuale ocazionale, iar 11% prin prostitutia clandestina, procentul de imbolnaviri fiind mai mare la barbati. Atat

la acestia, cat si la femei, varsta cea mai periculoasa este intre 15 si 40 de ani. Din totalul imbolnavirilor, aproximativ 70% sunt la persoane necasatorite si dintre acestea 62% sunt barbati. Metodele de depistare activa a imbolnavirilor sunt dificil de aplicat in masa.

Depistarea activa este necesara si obligatorie prin examenul medical de angajare, examenul medical prenuptial, examenul periodic al gravidelor, examenul medical la admiterea in invatamantul superior, al donatorilor de sange etc.

Masurile se completeaza cu controlul serologic al bolnavilor internati in spitale, al salariatilor care urmeaza tratamente balneare, controlul periodic al salariatilor din sectoarele de alimentatie publica, hoteluri, internate, camine, crese, gradinite, scoli, al personalului din transporturi etc.

La randul lor, bolnavii au obligatia prezentarii cat mai rapide la medic si obligatia de a raspunde cinstit la ancheta epidemiologica (date cat mai exacte despre presupusa sursa de contaminare, despre toti contactii, imprejurarile contactului. Este de la sine inteles ca in toata activitatea de descoperire si tratare a bolnavilor si contactilor se asigura confidentialitatea.

Contrar parerilor multor specialisti in dermato-venerologie, educatia sexuala nu trebuie sa duca la franarea instinctului sexual sau la exagerarea rolului in reproducere a actului sexual, in detrimentul functiei erotice, fiziologice, normale si naturale. Educatia sexuala nu inseamna negarea functiei erotice, eliminarea din mass-media sau din biblioteci si librarii a cartilor, a materialelor cu continut erotic, ci a celor pornografice, care populeaza adevarata cultura erotica necesara unei solide si adecvate educatii sexuale.

Din punct de vedere al impactului lor medico-social si al consecintelor lor, BTS se pot grupa in minore si majore.

BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA MINORE

Infectiile urogenitale microbiene sunt responsabile de circa 20-25% din

totalul infectiilor urogenitale negonococice. Ele sunt produse de diferiti germeni piogeni (stafilococ, bacili colifermi, proteus, enterococ.

Microbii se gasesc in mod normal, atat in uretra masculina, cat si in vagina. Factori favorizanti ai acestor infectii sunt.

excesele sexuale

consumul de alcool

afectiuni ale aparatului uro-genital - cele mai frecvente sunt vulvo-vaginitele bacteriene.

Manifestari: leucoree purulenta, mancarimi si dureri la nivelul vulvei, usturimi in timpul contactului sexual (dispaurenie). Vulva este edematiala, congestionata, mucoasa vaginala este rosie, acoperita de puncte de puroi, cu eroziuni superficiale si mici puncte hemoragice.

Una dintre cele mai frecvente infectii cu transmitere sexuala este trichomonaza uro-genitala. Se considera ca 20% dintre vulvo-vaginite sunt cauzate de infectia cu trichomonas vaginalis, un protozoar flagelat. Sursa de paraziti o constituie bolnavul (in primul rand femeia); barbatii sunt de regula purtatori al parazitului fara ca acestia sa-si manifeste prezenta. Este mai frecventa la femeile intre 20 si 39 de ani, in mediul urban (40%), la persoanele necasatorite (58%) si cu igiena sexuala si genitala deficitara (61%).

Transmiterea este aproape exclusiv pe cale sexuala. Infectia netratata nu se vindeca, femeia reprezentand rezervorul de paraziti, iar barbatul transmitatorul lor. Un raport publicat in 1988 (Nicoli si colab.) arata ca celibatarele cu legaturi unice sunt infestate in circa 23% din cazuri, cele cu legaturi multiple in peste 46% din cazuri, femeile maritate si fidele in circa 2% din cazuri, iar cele cu legaturi extraconjugale in circa 74% din cazuri; prostituatele sunt contaminate in 46-87,5% din cazuri.

Simptomele vulvo-vaginitei cu trichomonas sunt: leucoree, prurit vulvar, sangerari genitale, sterilitate, dispareunie, infectii uterine, debilitatea fizica, nevrozele, depresiile psihice, ameteli, insomnii.

Candidozele uro-genitale sunt infectii produse de o ciuperca si reprezinta 15-20% din totalul infectiilor negonococice. Folosirea anticonceptionalelor sporeste de circa 3 ori frecventa candidozei vaginale. Infectia se manifesta printr-o leucoree cremoasa, abundenta, alb-grunjoasa, cu miros neplacut, prurit persistent, tulburari urinare, reactii depresive cu refuzul contactelor sexuale.

Herpesul genital este produs de un virus. Se transmite de regula pe cale sexuala, dar si prin contact direct (prin sarut - virus herpetic tip I localizat peribucal). Clinic se manifesta prin aparitia unor cule cu lichid clar pe mucoasa vaginala care produc usturimi si senzatie de amorteala locala.

Multi autori considera ca intre infectia cu virus herpetic tip I si cancerul de col uterin exista o relatie stransa.

Dintre bolile parazitare cu transmitere sexuala citam: scabia (raia) si ftiriaza pubiana (pediculoza pubiana),

Scabia este produsa de un arachid care patrunde in epiderm unde isi sapa galerii.

Ftiriaza pubiana este produsa de o insecta phtirius pubis (paduchele lat) care se localizeaza in parul pubian. Barbatii se infesteaza de patru ori mai mult decat femeile. Parazitul produce mancarimi in regiunea pubiana, la care se adauga leziuni produse prin scarpinat, care se pot infecta.

BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA MAJORE

Infectia gonococica (gonoreea sau blenoragia) este una din cele

mai raspandite boli cu transmitere sexuala. Termenul de gonoree a fost introdus la inceputul mileniului intai de Galileu (gonos = samanta, rhoia = scurgere). Infectia se transmite prin contact sexual si este de circa 4 ori mai frecventa la barbati, desi rezervorul principal este femeia, la care infectia nu are manifestari caracteristice. Factorii favorizanti ai bolii sunt socio-economici, urbanizare, miscarile populatiei pe arii geografice intinse, promiscuitatea, prostitutia, comportamentul sexual anormal, consumul de droguri sau alcool, dezvoltarea rezistentei la antibiotice, lipsa de educatie sexuala si sanitara. Infectia acuta se manifesta prin:

scurgeri uretrale purulente abundente

usturimi la mictiune

mictiuni frecvente

leucoree banala.

Odata depistata boala, tratamentul este obligatoriu la ambii parteneri, chiar daca la femeie testele de laborator sunt negative. In timpul tratamentului, sunt interzise:

contactele sexuale

consumul de alcool, condimente

activitati care duc la iritarea zonei pelvigenitale (mersul pe bicicleta, calarie, sporturile de orice fel).

2. Sifilisul ramane si azi una dintre cele mai primejdioase boli atat

pentru cel care o contracteaza cat si pentru intreaga comunitate umana. Din datele istorice se pare ca boala ar avea o vechime de peste 15.000 de ani si ea a contaminat populatiile din toate continentele, in Europa ajungand in timpul primului secol al erei noastre.

Agentul patogen este o spirocheta treponema pallidum care a fost

descoperita abia in anul 1905. Boala evolueaza in stadii, cu perioade active si perioade inactive, de latenta.

Perioada de incubatie este de 21 de zile, timp in care spirocheta se inmulteste la locul de patrundere in organism. Aici apare sancrul sifilitic si dupa alte 8 zile apare adenopatia satelita. Primele reactii serologice se pozitiveaza la aproximativ 10 zile dupa aparitia sancrului, iar acestea se vindeca spontan dupa 40-45 de zile de la aparitie, prin cresterea imunitatii.

Urmeaza o perioada de latenta de 1-2 luni, dupa care incepe perioada secundara a bolii, cu generalizarea infectiei si a leziunilor. Boala evolueaza indelungat cu perioade inegale de latenta, separate prin perioade de aparitie a unor leziuni eruptive.

Sifilisul recent se considera in primii 3 ani de la infectare, cand este foarte contagios,

dar complet vindecabil prin tratament. Dupa 3 ani de la infectare vorbim de sifilis tardiv; acesta este mai putin contagios, dar prin tratament nu se vindeca decat clinic, fara a se obtine sterilizare completa; el poate lasa sechele grave.

Sifilisul secundar este perioada in care treponemele trec in circulatia sanguina aproximativ la 9 saptamani de la contactul infectant. Manifestarile sunt variate: al nivelul pielii apar leziuni denumite sifilide: papule, eroziuni sau ulceratii nedureroase. Primele manifestari secundare apar la circa 70 de zile de la contaminare, sub forma unor pete roz-rosiatice (greu de deosebit de piele) de dimensiuni variate, localizate pe partile laterale ale corpului, de unde se extind pe tot trunchiul. Dupa circa 4 luni de boala, eruptia poate sa ia aspectul de papule mici, rosii, violacee, alteori papulele se erodeaza si se acopera cu o secretie extrem de contagioasa.

Sifilisul tertiar se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni reduse ca numar, profunde, sub forma de noduli sau nodalitati (gome), dupa o perioada fara manifestari de boala (de la 3-4 ani pana la 15-20 de ani). Localizarea gomelor este mai ales pe membre (gambe, antebrate), pielea capului, torace. Gomele apar ca mici tumorete situate in profunzimea pielii si au o evolutie de 3-4 luni, timp in care se formeaza, se ramolesc, se ulcereaza si apoi se cicatrizeaza. Tratament: obligatoriu + evidenta speciala.

Sindromul de imunodeficienta dobandita (SIDA) poate fi considerata boala secolului XX. A fost descrisa ca atare abia in anul 1981 in SUA, iar virusul care o produce HIV a fost identificat de Gallo in 1983. Virusul ataca celulele sistemului imunitar al omului. In intreaga lume exista aproximativ 5-600.000 de cazuri. Cel mai mare risc de imbolnaviri il prezinta bisexualii si homosexualii, toxicomanii, bolnavii care necesita transfuzii repetate in trecut. HIV este prezent in sange, sperma, secretii vaginale, salive, lacrimi, lapte matern.

Cai de transmitere: sexuala, derivate de sange, instrumente contaminate.

Dintre purtatorii de HIV, cca. 20% fac boala in primii 5 ani, iar circa 50% in 10 ani.

Se considera ca infectia nu se transmite pe alte cai (respiratorie, digestiva, lacrimi, transpiratie, apa, alimente, intepaturi de insecte).

La inceput, cei infectati nu prezinta nici un semn de boala (cca. 80% dintre ei). La 20% infectarea cu HIV determina dupa 1-l0 saptamani aparitia febrei, durerilor musculare si articulare, dezvoltarea unei eruptii tegumentare asemanatoare urticariei, dureri de cap, diaree. Ceva mai tarziu se descopera marirea ganglionilor limfatici si a splinei.

Aceste semne de boala dispar si urmeaza o perioada de liniste, lunga de 5-l5 ani. La un moment dat, HIV va determina aparitia manifestarilor grave ale SIDA. Scaderea dramatica a puterii de aparare antiinfectioasa a organismului favorizeaza dezvoltarea unor infecti grave sau a unor cancere.

Tegumentele prezinta leziuni care sugereaza diagnosticul, mai ales ca ele apar la circa 1/3 din bolnavii SIDA (sarcom, herpes ulcerat, zona Zoster, chiar generalizata, eruptii, moluscum contagiosum, candidoze cronice).

Cea mai eficienta metoda de lupta impotriva HIV ramane deocamdata profilaxia infectiei, mai ales ca masurile profilactice sunt usor de aplicat si de respectat. Cele mai simple sunt:

protejarea actului sexual cu prezervativ

evitarea contactelor sexuale cu parteneri multipli, cu prostituate

folosirea seringilor de unica folosinta

sterilizarea corecta a instrumentelor medicale

testarea serologica obligatorie a tuturor donatorilor de sange.

Profilaxia infectiei cu HIV trebuie sa fie facuta prin educatie atenta, persistenta, competenta, continua, prin toate mijloacele, in toate mediile, la toate varstele.