Disfunctiile sexuale masculine

DISFUNCTIILE SEXUALE MASCULINE

Am incercat sa facem aceasta prezentare polarizata a tulburarilor de sexualitate deoarece ea face mai accesibila intelegerea unor mecanisme psihopatogene si creeaza abilitati de abordare.

in analiza tulburarilor de sexualitate masculine se vor avea intotdeauna in vedere particularitatile sexualitatii masculine despre care Hanganu O (1980) arata:

    Barbatul este un erotic episodic, periodic, ciclic pe cand femeia este o erotica permanenta

    Capacitatea de erectie incepe la nastere si se termina la moarte

    Potenta' depinde de capacitatea erectila si de durata erectiei

    Inteligenta nu inhiba potenta

    Constitutia somatica joaca un rol minor in capacitatea de erectie si ejaculare

    Masturbarea nu este o cauza a impotentei psihogene

De asemenea, nu vor fi ignorate regulile formulate de psihanalistul Steckel care, desi simple, pot orienta asupra climatului psihologic in care se desfasoara viata sexuala a subiectului:

    Potenta sexuala inseamna sa stii sa astepti

    Maturizarea biologica se realizeaza cu mult inaintea celei morale

   Psihosexualitatea apare mult mai tarziu si are o semnificatie sociala stand la baza intemeierii unei familii

    Fazele in care se developeaza potenta sunt:

-    Libido

-    Voluptate

-    Erectia

-    Orgasmul

-    Postludiumul

Medicina moderna pune accentul pe stilul de viata si pe reflectarea acestuia in comportament ca o componenta majora in instalarea unor tulburari. Dintre acestea disfunctia erectila si tulburarile de sexualitate nu fac exceptie.

De aceea medicul va face o evaluare psihologica si va cauta caracteristicile comportamentale si de stil de viata care pot sa contribuie la intensitatea, durata sau frecventa tulburarilor de erectie. in evaluarea problemelor psihologice va cauta sa puna in evidenta prezenta depresiei cu intrebari de tipul: Sunteti deseori trist? Va simtiti prabusit sau abatut adesea?' evitand formularea directa Sunteti depresiv?' care nu are un inteles prea clar pentru pacient. De asemenea, medicul va insista in scopul evidentierii si altor tulburari psihiatrice in special al anxietatii sub toate formele ei. in ceea ce priveste stilul de viata medicul se va interesa si de dificultatile de relationare pe care pacientul le are, daca face eforturi profesionale deosebite si daca lucreaza tot timpul sub presiune. Raportul in care pacientul se afla cu alcoolul, tutunul si drogurile va fi investigat cu atentie iar daca bolnavul este un sedentar medicul se va interesa cu atentie si de bolile cardiovasculare de care sufera.

Manualul american DSM-IV stabileste urmatoarele criterii de diagnostic pentru tulburarile de erectie (impotenta psihogena)

   exista o incapacitate persistenta sau recurenta de a obtine o erectie adecvata sau de a o mentine pana la sfarsitul actului sexual;

   tulburarea poate cauza un accentuat distres sau dificultati interperso-nale;

   tulburarea de erectie nu este legata de o alta tulburare psihica majora si nu este datorata unei afectiuni medicale sau efectelor unor medicamente sau droguri

    o durata de minim sase luni este obligatorie pentru diagnostic.

    tulburarea este subclasificata in subtipuri in raport cu:

■ modul de aparitie (permanenta sau dobandita);

■  contextul (generalizata sau situationala);

■  etiologia (cauzata de factori psihologici sau de o combinatie de factori psihologici sau factori somatici).

Criteriile de diagnostic al esecului raspunsului genital sunt dupa ICD-l0 urmatoarele:

   Exista o dificultate in dezvoltarea sau mentinerea unei erectii potrivite pentru un contact sexual satisfacator.

   Tulburarea face parte din disfunctia sexuala necauzata de o boala sau o tulburare organica.

   Daca erectia nu mai apare in nici o situatie diagnosticul corect al esecului erectil nonorganic se face cu ajutorul unor investigatii speciale sau in functie de raspunsul la tratamentul psihologic.

   Daca nu se poate face o identificare neechivoca a etiologiei psihogene este bine sa categorisim starea ca pe o disfunctie erectila de etio-logie nesigura sau mixta.

Asa cum am aratat exista o serie larga de circumstante psihiatrice in care disfunctia erectila este o cauza, o comorbiditate sau o consecinta a unei tulburari psihiatrice.

Tabelul 9.

Pe de alta parte multe din medicatiile folosite in psihiatrie sunt responsabile de disfunctia erectila. Printre acestea: antidepresivele triciclice (clomi-pramina), beta-blocantele (clonidina, metildopa, reserpina), antipsihoticele (clorpromazina, flufenazina, tioridazina, levomepromazina), antimaniacalele (litiu), narcoticele (metadona), tranchilizantele, barbituricele, anticonvulsi-vantele (carbamazepina, fenobarbital, feniioina, primidona).

Dintre mecanismele prin care medicatia psihotropa actioneaza in disfunctiile sexuale pot fi enumerate:

    Efecte nespecifice asupra SNC (ex: sedare, tulburari cognitive)

    Efecte asupra neurotransmitalorilor

    Efecte periferice ale medicatiei asupra neurotrasmitatorilor si functiilor unor organe

    Efecte hormonale

Incidenta tulburarilor sexuale in tratamentul cu antidepresive este destul de ridicata ti difera dupa tipul de antidepresiv. Procentajul in care aceste tulburari se intalnesc

Tabelul 10.

Pentru a se putea face delimitarea dintre cauzele organice si cele psihogene in disfunctia erectila exista posibilitatea unei orientari rapide in ceea ce priveste etiologia.

Aceasta delimitare nu este una absoluta deseori existand o intrepatrundere intre cele doua tipuri de cauzalitati precum si posibilitatea ca starea psihologica sa fie in stransa legatura cu unele tulburari organice.

Tabelul 11.