Infectiile cu chlamydii

INFECTIILE GENITALE CU CHLAMYDIA TRACHOMATIS Epidemiologie Numarul de cazuri raportate cu infectii genitale cu C. trachomatis a crescut, fiind estimat la 3 4 milioane de cazuri pe an. Infectia simultana cu C. trachomatis apare la 30 50% dintre femeile cu gonoree cervicala si la pina la 25% dintre barbatii heterosexuali cu urelrita gonococica.
Manifestari clinice Uretrite nongonococice si postgonococice Acesti termeni se refera, respectiv, la pacientii cu uretrita simptomatica care nu au infectie gonococica sau care devin simptomatici la 2-3 saptamini dupa doza unica de tratament pentru infectie gonococica. C. trachomatis este responsabila pentru 25 -50 % din cazurile de uretrita simptomatica la barbatii heterosexuali, dar este mai putin Frecventa la barbatii homosexuali.
Epididimita Statele Unite, C. trachomatis este cauza majora de epididi-mita la barbatii heterosexuali cu virsta < 35 de ani, fiind responsabila pentru 70% din cazuri. Barbatii se prezinta de obicei cu durere scrotala unilaterala, febra si sensibilitate epididimala sau marire de lum. Se va face diagnosticul diferential cu torsiunea testiculara.

Sindrom Reiter Acest sindrom cuprinde conjunctivita, urctrila (sau cervicita la femei), artrita si leziuni cutaneomucoasc caracteristice. C trachomatis a fost izolata in uretra la 70% dintre barbatii cu sindrom Reiter si uretrila asociata.
Proclita Aceasta infectie apare in principal la barbatii homosexuali care practica contact sexual anal receptor sau la femei. Pacientii se prezinta cu dureri rectale moderate, secretii mucoase, tenesme si uneori singerare.
Cervicita mucopurulenta Inflamatia epiteliului columnar si a tesutului subepitelial al endoeerv ixului. este cel mai frecvent sindrom major cu transmitere sexuala la femei. Cervicita mucopurulenta. care poate reprezenta un semn prodromal al unei boli inflamatorii pel vine. este cauzata cel mai adesea de C. trachomatis si uneori de N. gonorrhoeae.
Diagnostic Diagnosticul de certitudine se pune prin izolarea C. trachomatis in culturile celulare. Deoarece microorganismul este un patogen intracelular, probele de cultura trebuie sa contina celule epiteliale. Au fost puse la punct si metode de detectare antigenica sau de hibridizare a acidului nucleic.
Tratament Se recomanda tratament cu doxycielina (100 mg bid p.o.) sau tetraciclina (500 mg qid p.o.), timp de 7 zile in infectiile genitale necomplicate sau 14 zile in infectiile complicate, cum este epididimita. Azitromicina (1 g p.o., doza unica) este eficace in infectiile neconiplicate cu ChlamiJia, fiind preferata in cazurile in care urmarirea elutiei nu este posibila. Ofloxacin (300 mg bid p.o., 7 ziie) este de asemenea eficace. Aceste medicamente sint insa costisitoare. La femeile insarcinate, se recomanda eritromicina baza (500 mg qid p.o., 10 14 zile). Partenerii sexuali r fi urmariti si tratati, indiferent daca sint sau nu simptomatici.

LIMFOGRANULOMUL VENERIAN Etiologie Limfogranulomul vene-rian (LGV) este o infectie cu transmitere sexuala produsa de serotipurile L ale C. trachomatis.
Manifestari clinice O leziune genitala primara este prezenta la mai putin de o treime dintre barbatii heterosexuali cu LGV, si rareori la femeile cu aceasta infectie. Atunci cind este prezenta, aceasta leziune, mica si nedure-roasa, se vindeca cu usurinta in citcva zile. fara a lasa cicatrice. La femei si barbati homosexuali, infectia primara anala sau rectala se poate dezlta dupa contact sexual anal receptor. Limfadenita estt rezultatul diseminarii de la focarul primar catre ganglionii regionali. Sindromul inghinal este cea mai frecventa forma de manifestare la barbatii heterosexuali, si este caracterizat prin adenopatic inghinala dureroasa aparuta la 2 6 saptamini dupa contact. in doua treimi din cazuri, adenopatia este unilaterala. Ganglionii limfatici devin aderenti, sint fluctuenti si supureaza. Pielea supraiacenta este inflamata; pot aparea fistule de drenaj. La barbatii homosexuali, proctita LGV se poale prezenta cu dureri anorectale, scurgeri rectale mucopurulente. sanguinolente si tenesme. Simptomele care insotesc adenopatia regionala sint: febra, frisoane, cefalee, meningism, anorexie, mialgii si artralgii. Complicatiilesisle-mice sint putin frecvente, dar pot fi artrita cu efuziune sterila, meningita aseptica, meningoencefalita, conjunctivita, hepatita si eritem nodos.
Diagnostic Speciile care produc LGV pot fi izolate din ganglionii limfatici sau din rect si rareori din uretra sau cervix. Testele serologicc sint mai utile pentru diagnosticul LGV decil pentru diagnosticul altor infectii cu C. trachomatis.
Tratament Buboanele llueluenle r II aspirate prin pielea cu aspect normal. Terapia antibiotica recomandata este tetraciclina (500 mg qid p.o.), timp de minimum 14 zile.
BOALA INFLAMATORIE PELVINA (BIP) Etiologie Primele episoade de BIP acuta sint in general cauzate de germenii cervicitei cu transmitere sexuala adica. N. gonorrhoeae si/sau C. trachomatis. Acesti agenti sint mai rar implicati in acutizarile BIP si in episoadele aparute la paciente cu dispozitive intrauterine (D1U).
Epidemiologie in Statele Unite, incidenta anuala a BIP a scazut incepind cu jumatatea anilor 70. Factorii de risc pentru aparitia BIP sint virsta tinara. antecedentele de salpingila. spalaturi vaginale in antecedentele recente si utilizarea DIU.
Manifestari clinice Salpingila netuherculaasa Simptomele elueaza cu stadiul infectiei, de la cervicita (disurie sau polakiuric datorata urelrilei asociate) sau proctita (dureri anorectale, tenesme. scurgeri sau singerari rectale), la endometrita (durere abdominala mediana si singerari vaginale anormale), la salpingita (dureri in abdomenul inferior bilateral si pelvis). la peritonita (greturi, varsaturi, sensibilitate abdominala crescuta). Singcrarile uterinc anormale preced sau coincid cu durerile abdominale la 40% dintre femeile cu BIP; simptomele de uretrita apar la 20% dintre acestea. Simptomele de proctita sint prezente la pacientii cu infectii gonococice sau cu chlamidii. La examinare cu specul, cervicita mucopurulenta este vizibila la majoritatea pacientelor din cauza uncia dintre aceste infectii. La examinarea bimanuala, sensibilitate la mobilizarea cervicala, sensibilitate a fundului uterin si sensibilitate anexiala anormala. Debutul salpingitei coincide cu menstruatia la pacientele cu infectie gonococica sau cu chlamidii. BIP asociata DIU tinde sa fie relativ indolora.
Salpingita tuberculoasa Spre deosebire de salpingita nelubcrculoasa, salpingita tuberculoasa se inlilneste mai des la femeile mai in virsta, 50% din cazuri aparind dupa menopauza. Simptomele cele mai frecvente sint singerari vaginale anormale, durere si infertilitaic
Perihepatita Simptomele apar la 3-l0% dintre pacientii cu BIP acuta si constau in durere plcurilica localizata de obicei in cadranul abdominal superior drept, si sensibilitate la palpare. Perihepatita, sau sindromul FitzHughCurtis. ;i fost initial atribuita exclusiv I3IP gonococice, dar in prezent exista si cazuri produse prin salpingite datorate infectiilor cu chlamidii.
PeriapendicitaSerozita apendiculara. Iara implicarea mucoasei intestinale, poate aparea ca o complicatie a salpingitei gonococice sau eu chlamidii.
Diagnostic Cea mai exacta metoda de diagnostic al salpingitei acute este laparoscopia, prin care se recolteaza probe ce pot 11 folosite pentru diagnosticul bacteriologic plin culturi Biopsia endomelriala, cu identificarea granuloame-lor. confirma diagnosticul de salpingila tuberculoasa.
Tratament Exista doua scheme de tratament care au fost folosite pe scara larga la pacientii internati: (I) doxiciclina (100 mg bid i.v.) plus cefoxitin (2 g q6h i.v.) sau cefotetan (2 gq!2h i.v.) si (2) clindamicin (900 mg qSh i.v.) plus gentamicin (1,5 mg/kg q8h i.v., dupa o doza de incarcare de 2 mg/kg i.v). Tratamentul parenteral se va continua 48 h dupa ameliorarea simpto-melor, dupa care se va administra doxiciclina (100 mg bid p.o.) pina la completarea curci de 14 zile, indiferent de schema terapeutica folosita. O schema terapeutica urmata in ambulalor combina o singura doza de ccAriaxon (250 mg im.), urmata de doxiciclina (100 mg bid p.o.. 14 zile). Un alt tratament ambulalor, care insa nu a fost foarte amanuntit evaluat, consta in ofloxacin (400 mg bid p.o.) plus metronidazol (500 mg bid p.o.) sau clindamicin (450 mg qid p.o), timp de 14 zile. Partenerii sexuali r fi examinati si tratati.