Caracteristici distinctive ale artterapiei

CARACTERISTICI DISTINCTIVE ALE ARTTERAPIEI

Creativitatea artistica exprimata prin caile de expresie plastica modelaj, desen, pictura, sculptura, expresivitate mimico-gesticulara, expresivitate scenica, muzica prin ritm si melodie, au un rol important in procesul educational-terapeutic intr-o cazuistica pe cat de vasta pe atat de diversa.

v    Tranzitia de la joc la arta

Inca din perioada jocului simbolic, copilul isi exerseaza functiile de simbolizare, modelaj, desen, toate fiind modalitatile unui act de comunicare bipolar - cu propria fiinta si cu cei din afara.

Jocul simbolic este intotdeauna amestec intre actiune si vis, realizeaza visul prin actiune, idealizeaza actiunea prin vis. Jocul are ascendent asupra lucrurilor si se sustrage lucrurilor. El pune stapanire pe lume si creeaza alta lume. De aceea unii au incercat sa exp 717e49h lice arta prin joc.

Pe de o parte se spune ca impulsul artistic isi are radacinile in activitatea subconstienta a copilului, care se joaca, in stradania lui captivanta de a se forma, in dorinta lui simultana si contradictorie de a se impune atentiei semenilor si de a se izola ca sa guste intreaga seductie a jocului.(James Sully- Psychologie des sentimentes)

Pe de alta parte se spune ca arta slabiciunilor, mai cu seama reprezentarea luptelor si a scenelor de vanatoare, pare sa demonstreze ca arta nu este decat o continuare a activitatii in joc.

Si totusi, se arata ca arta nu se trage din joc, ci mai curand din toate activitatile umane. Arta este unul din modurile in care se foloseste si se consuma activitatea totala a omului (Henry Delacroix- Psihologia artei). Dansul nu este un simplu joc, o simpla expresie de miscare din exces de energie folosita, el se confunda cu telurile utilitare si mistice ale vietii colective si implica stari sufletesti extrem de profunde si complexe, fara a se renunta la tot ceea ce arta propriu-zisa adauga acestor forme primitive, fara a se renunta la formele pur si simplu estetice ale dansului.

Din punct de vedere psihologic exista numeroase asemanari cat si deosebiri intre joc si arta- jocul este eliberare- ca si arta el descatuseaza, elibereaza de realitate. Ca si arta el este creatia unor tendinte profunde. Mesajul lui este libertatea prin actiune si prin vis. Si totusi, in arta nu mai este vorba despre un joc de imagini si sentimente,este vorba de o alegere de imagini si sentimente expresive frumoase si capabile sa se ordoneze in simboluri armonioase.

Arta consruieste o lume care se impune spiritelor prin ordine si legile sale. Ea nu mai inseamna acea creatie monotona si fugitiva, care se pirde in emanatii efemere si care ramane transcedentala si insensibila la structura si la aparenta exterioara a realizarilor sale. Jocul contribuie la pregatirea artei, dar jocul nu devine arta decat la fiinta aflata pe cea mai inalta culme a spiritualitatii. Jocul devine arta atunci cand cel care se joaca este un artist.

Edith Kramer in lucrarea sa Childhood and art therapy- considera unele tipuri de joc ca o pregatire pentru arte. In acest sens arata -copii mici au nevoie sa se joace cu materiale moi si nestructurate, precum apa, nisip, lut, pietre, clei.

Avand la baza intelegerii psihologiei copilului teoria lui Freud, E.Kramer fundamenteaza ideea de arta ca scop. Artterapia are forta de a sprijini Egoul, de a amplifica dezvoltarea sensului de a inlesni maturizarea in general. Principala functie a artei, in acest context, este de a contribui la dezvoltarea organizarii psihice, astfel ca aceasta sa fie capabila sa functioneze in conditii de sress fara a se deteriora. In acest sens, art-terapia, devine atat o componenta a unui mediu terapeutic (alaturi de alte tipuri de terapii), cat si o forma de terapie complementara sau care sprijina psihoterapia, fara a o inlocui insa.

v    Moduri de folosire a materialelor specifice artei

Edith Kramer distinge cinci moduri in care materialele specifice artei pot fi folosite. Primele patru nu sunt calificate ca arta si sunt explicate ca fiind stadii preliminare, simptome de disfunctie care reflecta o delimitare psihologica sau o comunicare limitata.

1.     Prima categorie este formata din- activitati premergatoare - explorarea proprietatilor fizice ale materialelor care nu duc la crearea conuratii simbolice, dar sunt cotate ca pozitive

2.     A doua categorie este descrisa ca activitati haotice- ca spoit, stopit, mazgalit - componente disructive, determinate de pierderea controlului.

3.     A treia categorie stereotipiile - denumite acte in slujba apararii.Acestea pot lua forma copiatului, trasatului sau a repetitiilor stereotipe. In cadrul acestei categorii se identifica doua tipuri:

1.sterotipiile conventionale;

2.stereotipiile rigide sau bizare, care au un inteles personal, evdentiind false sentimente.

4.     A patra categorie si cea mai controversata este pictografia- ca fiind o comunicare pictoriala care inlocuieste sau suplimenteaza cuvintele.

5.     A cincea categorie, cea a expresiei formale defineste producerea de conuratii simbolice care servesc cu succes atat exprimarii de sine, cat si comunicarii. Pentru E. Kramer, numai acest mod de a folosi materialele este arta in sensul deplin al cuvantului, deoarece deriva din sentimente evocate si serveste ca analog pentru o variata forma de experiente umane.

Categoriile evidentiate de Kramer nu sunt separate rigid, astfel, un copil poate trece prin activitati de joc premergatoare spre expresia formala, poate regresa la productiile haotice, poate sa se retraga intr-o activitate depresiva ca sa ajunga inapoi la o activitate creativa, finala

v    Relatia arta - sublimare

Scopul artterapeutului este de a ajuta persoanele sa produca lucrari ce sunt, deopotriva, expresive si formale, fiind perioade cand activitatea creativa este dincolo de realitatea cotidiana si cand aceste modalitati de a fi, de a functiona sunt mai folositoare pentru individ.

Terapia prin arta este legata de conceptul de sublimare, de placerea pe care o obtine subiectul prin sublimare. In arta, sublimarea este obtinuta cand artistul inlocuieste impulsul de a-si exterioriza fanteziile cu actul de a creea echivalenti pentru fantezii prin imagini vizuale. Aceste creatii devin arta numai cand artistul reuseste sa le faca intelese altora, pentru a comunica.

Rolul artterapeutului este de a recunoaste si raspunde aspectelor evidente cat si celor ascunse ale productiilor copilului si sa-l ajute pe acesta sa creeze materiale expresive emotional.

In arta, imaginea este un substitut, un mod de a exterioriza experienta de viata, pulsiunile erotice, fanteziile sexuale in multe cazuri.

v    Efectele art terapiei

Dupa Freud, ca efecte ale art terapiei se constata

1.     reactualizarea eului

2.     identificarea persoanei

3.    

deconflicualizarea

4.     invatarea simbolurilor culturale

5.     reechilibrarea afectiva

6.     diferentierea afectiv-emotionala

7.     compensarea unor componente alterate

8.     valorificarea de sine socializare.

v    Obiectivele art terapiei

Obiectivele psihoterapiei de expresie sunt realizate prin

1.     -perceperea simbolurilor si faptelor culturale;

2.     -receptarea afectiv-cognitiva a simbolurilor;

3.     -imitarea si executarea simbolurilor;

4.     -transformarea lor in activitati proprii;

5.     -dezvoltarea unor forme de interes, recompensa, motivatie;

6.     -selectarea valorilor si activitatilor de cunoastere;

7.     -asigurarea unui sentiment de confort prin aceste activitati.

Exista astazi o varietate de studii si cercetari in legatura cu rolul de expresie (artistic) al copilului normal. Ele sunt folosite si ca mijloc de interpretare a personalitatii patologice sau morbide.

v    Psihologia activitatii patoplastice

1.     modelajul in plastilina sau lut;

2.     sculptura;

3.     pictura sau desenul;

4.     decoratiunile;

5.     confectionarea de jocuri- jucarii- marionete;

6.     artizanatul;

7.     dansul muzica teatrul;

8.     terapia verbala.