Rar intalnii sub 50 de ani,
frecventa cancerului de prostata creste o data cu rsta - dupa 70 de ani 40-50% dintre barbati sunt purtatori de
cancer de prostata, iar dupa 90 de ani aproape 100%. insa doar la aproximativ 5% dintre barbatii cu cancer de prostata boala ajunge sa fie diagnosticata, in rest (pentru ca nu deranjeaza in nici un fel) ramane necunoscuta - un fel de purtatori sanatosi de
cancer de prostata.
In general
tumora (T) apare aproape de suprafata
prostatei (P), deci mai departe de uretra (U). ceea ce explica de ce foarte multa vreme nu isi face cu nimic simtita prezenta.
Aceasta localizare superficiala permite uneori descoperirea bolii intr-un stadiu precoce printr-un banal tuscu rectal - tumora se simte prin apasarea cu degetul pe peretele anterior al rectului (R). Cand boala devine e identa. suferintele pe care le declanseaza se datoreaza fie inziei celulelor canceroase in uretra (U). cule seminale (VS), ca urinara (VU) sau tesuturile din jurul prostatei (grasime, muschi, structuri sculare si nervoase) fie metastazelor ganglionare si osoase (mai ales
coloana vertebrala, oasele bazinului, articulatia soldului etc), hepatice si pulmonare.
Sa vedem care sunt motivele pentru care se prezinta cel mai adesea bolnavul la medic:
mictiuni frecvente (zi si noapte) care uneori pot ajunge pana la imposibilitatea de a mai tine
urina = incotinenta urinara. Pana sa apara incontinenta, barbatul de 60-70 de ani pune adesea suferinta sa pe seama unui adenom de prostata si amana prezentarea la medic consolandu-se cu "asta-i legea firii, la rsta mea si altii fac pe bombeu!" si cu
ceai de ghimpe. urina cu sange (hematurie); sperma cu sange (hemosperie); dureri pe uretra si in partea de jos a abdomenului; senzatie de rect plin, constipatie;
crize de lombosciatica (durere care pleaca de la mijloc si merge in jos pe fesa uneori chiar pana in rful degetului mare de la picior) datorate metastazelor vertebrale; umflarea organelor genitale externe - scrot,
penis - a unui picior sau a amandoura, provocata de existenta metastazelor mari ganglionare (ganglionii blocati de celulele canceroase devin un obstacol in scurgerea limfei prin sele limfatice ce vin din partea inferioara a corpului ca sa se verse intr-un s mare unde in abdomen). Toate sunt cauzate de inzia celulelor tumorale in tesuturile din jur. Deci. atunci cand
cancerul de prostata devine simptomatic, boala este deja ansata. Pentru a beneficia de diagnosticarea bolii intr-un stadiu precoce, singura solutie este sa te gandesti la ea si sa recurgi la controale medicale periodice, respectiv tuseul de prostata, ecografia zonei inferioare a abdomenului si o anume analiza de sange numita PSA (antigen prosiatic specific). PSA-ul are in mod normal o anumita loare, iar daca la analiza obtinem un rezultat peste aceasta cifra normala, inseamna ca ce nu este in regula cu prostata. La tuseul rectal medicul simti prin grosimea peretelui rectului un nodul (tumora) la suprafata prostatei si-i putea aprecia aproximativ marimea si consistenta, iar ecografia aduce date mai exacte privind dimensiunile prostatei si ale nodulului din ea. Pentru a sti insa sigur daca este vorba de cancer sau nu, se face
biopsia nodulului intepandu-l cu un ac lung prin interiorul caruia aluneca usor o pensa de biopsie, fie prin peretele rectului fie prin pielea din apropierea anusului (cu sau fara control ecografic). Odata diagnosticul de cancer silit, indiferent daca boala este sau nu simptomatica, se fac toate investigatiile necesare pentru a se vedea daca nu cum a trecut deja la organele din jur sau a dat metastaze la distanta.
Vindecarea bolii nu se poate obtine decat in cazurile in care tumora nu a apucat sa depaseasca prostata si deci aceasta poate fi indepartata chirurgical sau poate beneficia de radioterapie. Din pacate putini (intre 5 si 10%) sunt cei ce ajung sa fie diagnosticati in acest stadiu de boala, iar cand se reuseste, este mai degraba intamplator (cu ocazia operatiei pentru un adenom de prostata prea sacaitor). Pentru marea majoritate a cazurilor insa, la care nu se mai poate scoate prostata pentru ca ori a cuprins in bloc tesuturile si organele din jur, ori exista deja metastaze la distanta, toata speranta sta in tratamentul hormonal, citostatic si radioterapie. Hormonii androgeni, secretati in principal de testicule, actioneaza prioritar pe prostata, cule seminale, penis si chiar pe testicule. Prostata este cea mai intens influentata de actiunea lor, fapt dovedit de reducerea volumului ei dupa scoaterea testiculelor (castrare). Tratamentul hormonal consta tocmai in indepartarea testiculelor si administrarea de medicamente care sa anihileze si restul de
hormoni androgeni secretati in cantitati mai mici de glandele suprarenale. Se face deci castrarea chirurgicala - se scot testiculele - iar apoi se administreaza estrogeni sau antiandrogeni in functie de datele fiecarui bolnav in parte. Castrarea chirurgicala poate fi inlocuita mai nou cu un medicament (Zoladex) care administrat corect are acelasi efect - un fel de castrare medicamentoasa. Din pacate, cel putin deocamdata, din cauza pretului foarte mare. sistemul sanitar nu-l poate oferi gratuit bolnavilor care ar putea beneficia de el in locul operatiei. Ramane o alternati doar pentru cei ce isi pol permite si prefera sa dea echilentul unui salariu bun pe fiecare luna. pentru ca sa nu fie nevoiti sa-si scoata testiculele.
Eficacitatea hormonoterapiei si a tratamentului citostatic este uneori atat de mare, incat suferintele bolnavului aproape dispar, dar, sa nu ne facem iluzii, nu e vorba de vindecare, e vorba doar de o pasuire. O pasuire de 4-5 chiar 10 ani poate fi multumitoare pentru un barbat trecut de 80 de ani, dar nu si pentru cel de 50-60 de ani. Cat facem tratament citostatic si hormonoterapie? Ne orientam dupa PSA - cand aceasta a ajuns la lori normale si are tendinta de a ramane asa, ne oprim, supraveghem evolutia bolii si, cand lorile PSA-ului au tendinta sa creasca peste normal, reluam tratamentul.
Evolutia bolii sub tratament se urmareste periodic cu ajutorul investigatiilor pe care deja le cunoasteti - ecografia, PSA-ul, tomografii, scintigrame osoase etc. Continua crestere a lorilor PSA- ului in timpul tratamentului semnifica ineficienta lui si deci nevoia de a fi schimbat in speranta gasirii unei asocieri de medicamente care sa stapaneasca boala.
Tuseul de prostata si ecografia raman examinarile indispensabile pentru descoperirea bolii la timp. PSA-ul desi este foarte eficient, este o analiza mult prea scumpa pentru a putea fi folosita la toti bolnavii peste 40 de ani ca metoda de depistare a bolii in masa. Dupa cum ati zut si in recomandarile Societatii Americane de Cancer, orice barbat peste 40 de ani ar trebui sa faca un examen de prostata anual. Sigur ca tuseul rectal este pentru dumneavoastra o examinare neplacuta, stanjenitoare, dar alternati mai buna nu exista in acest moment si trebuie sa intelegeti ca pentru medic nici o parte a corpului omenesc nu este rusinoasa!
