Cercetarile asupra cancerului se axeaza in principal pe terapia genetica si pe noile abordari ale imunoterapiei, metoda terapeutica ce consta in stimularea mecanismelor de aparare ale organismului.
TERAPIA GENETICA
Terapia genetica utilizeaza genele si informatia pe care acestea o detin pentru a modifica comportamentul celulelor. Ea tace obiectul a numeroase cercetari in cadrul tratamentului cancerului. intr-ader, in prezent este deja silii faptul ca aparitia si dezvoltarea can-cerelor sunt legate de o dereglare a unor gene, in special a celor care controleaza diviziunea celulelor si deci multiplicarea lor.
Dezvoltarea biologici moleculare a permis identificarea unui numar important de anomalii la nivelul acestor gene. Aceste anomalii se acumuleaza in timp, pe perioada intregii evolutii a bolii, dind
nastere la celule canceroase din ce in ce mai agresive si rezistente la mijloacele de aparare ale organismului.
Terapia genetica vizeaza folosirea genelor ca pe niste medicamente. Pentru a introduce gena medicament in celula pe care dorim sa o tratam Iblosim ceea ce numim vectori, care sunt, intr-un fel, mijloace de transport al genei. Acesti vectori pot fi virusuri inactite, care si-au pierdut capacitatea de a provoca boli, sau substante chimice, de exemplu, mici cule de grasime (lipo-zomi). Tipuri diferite de gene sunt astfel folosite precum medicamentele, fiecare and propriul mecanism de actiune.
Imunoterapia: noi abordari. Noile abordari ale imunoterapiei se bazeaza pe punerea la punct a unor
anticorpi artificiali dirijati specific impotri celulelor canceroase si pe utilizarea citokinelor.
Anticorpii. Sunt necesare doua conditii pentru ca o
celula canceroasa sa fie recunoscuta ca element strain de catre organism si sa fie distrusa datorita mijloacelor de aparare imunilara. Pe de o parte, celula canceroasa trebuie sa contina structuri diferite fata de celulele normale pentru a ti identificata ca o substanta straina sau antigen. Pe de alta parte, activitatea celulelor sistemului imunitar (macrofage, diferite clase de limfocite) trebuie sa fie suficient de buna pentru a putea recunoaste celulele canceroase ca pe niste elemente straine, pentru a le ataca si a le distruge.
Au fost identificate mai multe structuri ce recunosc celulele canceroase ca pe niste elemente straine. Cercetarile se axeaza pe crearea artificiala de substante ce recunosc specific aceste structuri. Aceste substante, numite anticorpi, ar putea fi folosite ca transportori pentru medicamente, care astfel ar viza doar celulele canceroase, respectand celulele normale ale organismului. Acesti anticorpi ar putea in aceeasi masura sa fie directio-nati impotri factorilor de (testere a celulelor canceroase sau impotri receptorilor lor, situati la suprafata. Astfel ei ar putea fi folositi pentru a anula mesajele de proliferare transmise celulelor canceroase.
Dificultatea acestei riante de cercetare consta in obtinerea modalitatii de tintire strict specifice a celulelor canceroase.
Citokinele. De la descoperirea interferonului in 1957, au fost izolate in jur de alte 20 de citokine. Ele sunt folosite in imunoterapie. Rolul lor este de a controla activitatea unor leu-cocite si de a participa astfel la apararea imuni tara impotri celulelor canceroase. In prezent, citokinele folosite sunt interleukina 2 si interferonii. In cadrul tratamentului a numeroase cancere sunt in curs de desfasurare, cu rezultate incurajatoare, cercetari cu privire la administrarea simultana a mai multor citokine si la asocierea acestora la chimioterapie. Citokina responsabila de formarea hematiilor poate fi folosita pentru a corecta diminuarea numarului de hematii (anemie) care apare dupa unele
cure chimioterapice, evitand astfel recurgerea la transfuzii. Citokinele responsabile de formarea leucocitelor sunt in aceeasi masura utilizate dupa unele
cure chimioterapice pentru a reacti madu osoasa. Aceasta metoda terapeutica permite diminuarea riscului de infectii secundare scaderii importante a numarului de leucocite, ca urmare a chimioterapie!. In unele cancere citokinele asociate sau nu transtului medular permit administrarea de doze foarte mari de medicamente folosite in chimioterapie. Alic cercetari se ocupa de asocierea cito-kinelor la terapia genetica. Prin introducerea genelor ce comanda secretia unor citokine in celulele canceroase, sunt realizabile chiar la nivelul tesuturilor canceroase multiplicarea celulelor imunitate si actirea lor in celulele killer. Aceasta metoda de terapie genetica ofera perspective noi in tratamentul cancerelor.
Citokinele sunt substante prezente in mod normal in organism. Unele dintre ele intervin in reactia de aparare a organismului fata de agresiunile din exterior. Ele dirijeaza aceasta aparare prin actirea diverselor celule ale sistemului imunilor capabile sa recunoasca agresorul strain de organismul uman si sa-l distruga.
Alte citokine controleaza la nivelul maduvei osoase producerea si maturizarea celulelor sanguine: hematii, leucocite, trombocite.
TERAPIA GENETICA IN PREZENT
Terapia genetica e o metoda terapeutica realizabila in prezent, dar confruntata inca cu dificultati de ordin tehnic. Ea permite luarea in considerare a numeroase posibilitati terapeutice; cu toate acestea, aceasta "manipulare genetica" trebuie efectuata cu o prudenta deosebita. Primele studii pe om sunt in curs. S-au inregistrat rezultate pozitive in
cancerul de creier, de piele si de plaman. Totusi, e imposibil inca a elua eficacitatea reala a acestei terapii din lipsa unui interl de timp suficient de mare.
