Pentru a putea descifra mecanismul inspaimantator si misterios al aparitiei cancerului trebuie mai intai sa intelegem cateva elemente legate de alcatuirea si functionarea normala a organismului nostru.
Structura de baza a oricarei fiinte vii este celula.
Fiecare bucatica a corpului nostru, piele. os. muschi, ficat, inima, plamani etc. este alcatuita dintr-o masa de celule aranjate dupa niste reguli stricte si care "stiu" sa indeplineasca niste functii, adica au o specializare sau alta. De la
nastere si pana la maturitate corpul creste atat in greutate, cat si in inaltime. Aceasta crestere se face prin inmultirea celulelor care ne alcatuiesc. Dupa ce cresterea s-a terminat, numarul de celule din organismul nostru ramane relativ constant (aproximativ 100 trilioane). Asta nu inseamna ca murim cu aceleasi celule pe care le aveam si la douazeci de ani. Ele se innoiesc permanent - in fiecare secunda 4 milioane de celule din corpul nostru mor si sunt inlocuite cu alte 4 milioane de celule noi. Cu exceptia unora (de exemplu celulele care ne alcatuiesc creierul), ele au o viata scurta, uneori chiar de ordinul orelor sau zilelor. Cele moarte sunt inlocuite cu altele noi in asa fel incat numarul total de celule sa ramana relativ acelasi.
Imaginati-va ca in fiecare zi ati inlocui cate o caramida din zidurile casei in care locuiti cu cate una noua. La fel ati face si cu ferestrele, usile, tevile, bucatelele de parchet - toate le-ati schimba, treptat-treptat, cu altele noi. dar identice. Dupa cativa ani casa in care locuiti va arata exact ca cea de azi, va avea tot atatea ferestre, usi sau pereti, aceleasi culori, acelasi aranjament. Dar, va fi aceeasi casa? Nu, pentru ca nimic din ceea ce o alcatuia la inceput nu se mai regaseste - arata la fel, dar este cu totul
noua.
Chiar si dumneaastra, cel care stati pe scaun si cititi acum aceasta sectiune, sunteti altul decat cel de acum cateva zile care a cumparat-o. Intre timp multe din "caramizile" (celulele) care va alcatuiesc au murit de batranete sau. ca sa zicem asa, au "cazut la datorie" si altele, tinere, le-au luat locul.
Putem vedea acest lucru chiar cu ochiul liber: Nu v-ati julit niciodata genunchii cand erati copil? Ba, bine ca nu! Ce inseamna asta: ca ati pierdut accidental o parte din celulele ce alcatuiesc pielea de pe locul ranit. Mai aveti julitura? Nu. A disparut demult; in cateva zile a inceput sa se micsoreze, s-a facut mai mica si mai mica, a ajuns un punct si apoi a disparut cu totul. Cum? Pielea din jur a crescut si a acoperit-o. A crescut prin inmultirea celulelor de pe locul ramas descoperit, iar celulele fiice nou aparute s-au aranjat cuminti dupa aceeasi schema ca cele pierdute si au inceput sa indeplineasca aceeasi functie (adica nu a crescut in loc un ochi care sa se holbeze la pietrele drumului, ci tot o bucatica de piele care acopera si protejeaza muschii si oasele picioarelor).
Bine. dar cum stiu aceste mici alcatuiri cand este cazul sa se inmulteasca si cand trebuie sa se opreasca? Ei bine. isi transmit mesaje una alteia - nu prin semne sau prin rbe (va dati seama ce harmalaie ar fi in corpul nostru), ci prin diverse substante chimice ce alcatuiesc un limbaj bine pus la punct. Celulele "expeditor" secreta o substanta a carei structura chimica inseamna ceva, iar celulele "destinatar", cand vin in contact cu ea, ii recunosc intelesul descifrandu-i compozitia. "inmultiti-va, cateva dintre noi trebuie inlocuite!" - sau - "Opriti-va, suntem prea multe! Nu mai este loc".
In concluzie, o celula normala incepe sa se inmulteasca (se divide) atunci cand alte celule din organism i-o cer, iar inmultirea se opreste atunci cand din celula initiala au rezultat - prin dedublari succesive -exact atatea celule fiice cate erau necesare. Doua, patru, opt, saisprezece etc. Din celulele nou aparute o parte se maturizeaza si diferentiaza pentru a indeplini o anumita functie legata de rolul pe care tesutul din care fac parte il are in organism, iar altele raman nediferentiate pentru a fi gata de inmultire la neie (adica nu se specializeaza intr-o activitate anume, ci raman doar pe post de "reproducatoare").
Cum apare insa prima celula anormala, samanta raului, oaia neagra a familiei de celule care, prin inmultire, duce la aparitia unui tesut nou, tumoral, tesutul canceros? Sunt mai multe teorii care explica acest proces foarte complicat si inaccesibil cuiva fara notiuni serioase de chimie, fiziologie si genetica. De aceea m incerca sa simplificam explicatia foarte mult, insistand pe aspectele care, de fapt, este important sa fie intelese de cititorul nostru.
Chiar daca punem la indoiala ce ne spune Biblia, ca toti oamenii sunt urmasii unei singure perechi - Adam si Eva - putem fi siguri ca toate celulele ce ne alcatuiesc corpul sunt descendentele a doar doua celule initiale: ovulul (Eva) si spermatozoidul (Adam). Unindu-se aceste doua celule imbina zestrea de informatii (materialul genetic) primita de la cei doi parinti. Desigur, informatiile pe care ni le transmit parintii nostrii nu se refera la primul zbor pe luna sau la la inmultirii ci la modul de alcatuire si functionare al organismului. Informatiile aranjate intr-un "fisier de date" (cromozomii), se afla in fiecare celula din corp si se transmit fiecarei celule nou aparute intr-un moment sau altul al vietii noastre. (Cu cateva exceptii, din oricare celula ce ne alcatuieste corpul s-ar putea dezlta un individ identic noua - prin metode de laborator -folosind informatiile stocate in fisierul de date. Mult disputata problema a donarii.) Orice modificare in "fisierul de date" al unei celule ii influenteaza comportamentul ulterior putand s-o transforme uneori intr-o celula din care, mai tarziu, sa se dezlte cancerul. Celula cu defect nu este periculoasa atata vreme cat nu este solicitata sa intre in activitate (doarme). Ea poate muri sau defectul poate fi reparat inainte sa faca rau organismului. Daca insa asupra ei actioneaza o scrie de faeton, cand va incepe sa se inmulteasca, celulele rezultate din ea r perpetua defectul si astfel. in unele cazuri, se ajunge la acea acumulare continua de celule anormale de care am rbii inainte, la cancer. Din momentul in care prima
celula canceroasa incepe sa se inmulteasca si pana cand tumoarea devine vizibila cu ochiul liber trece o perioada lunga de timp, perioada in care nimic nu atrage atentia asupra existentei bolii. Sa nu uitam ca o celula are un diametru extrem de mic, asa ca pentru a ajunge la o
tumora cu un diametru de un centimetru este neie sa se acumuleze miliarde de celule, ceea ce inseamna multi ani de inmultire. Pentru
cancerul mamar de exemplu, se apreciaza a fi neie de 4-5 ani pana cand tumora sa poata fi observata, iar fiecare tip de tumora si fiecare bolnav in parte au propriile particularitati asa ca, practic, nu exista doua cazuri de elutie identica a bolii.
Faza de trecere de la celula anormala la celula canceroasa variaza intre 15 si 30 de ani. Faza de dezltare a celulei canceroase (de inmultire) pana la limita de jos a vizibilitatii variaza intre 5 si 10 ani.
Deci, sa ne oprim putin si sa recapitulam:
Am pornit de la o celula normala, asupra ei a actionat ceva, un factor, care a transformat-o intr-o celula anormala (a initiat-6). Mai tarziu asupra celulei anormale (initiate) au actionat alti factori care au facut din ea prima celula canceroasa (i-au promovat defectele) capabila de inmultire necontrolata si de distrugere (capabila sa progreseze). Concluzia este ca, daca toti acesti factori nu ar exista, nu ar aparea nici cancerul. Corect, dar ei exista! Atunci, oare, ne-am putea feri de ei? Da, este posibil, daca nu in totalitate, cel putin in mare parte. Astazi se stie sigur ca aproape 90% din cancere sunt rezultatul unor factori legati de mediul in care traim si de modul nostru de viata. Daca nu putem schimba clima sau compozitia solului, sigur putem sa renuntam la fumat, sa mancam un mar in plus sau sa acordam o mai mare atentie curateniei corpului nostru, casei noastre, orasului nostru.
Factorii care pot duce la aparitia cancerului au fost si sunt studiati in intreaga lume prin metode din ce in ce mai bine puse la punct. S-a ajuns astfel la concluzia ca ne confruntam cu o multitudine de factori de risc care, cate unul singur sau mai multi la un loc, actionand cu o anumita intensitate si intr-un anumit interval de timp asupra organismului nostru, pot duce la aparitia si dezltarea unui cancer.
