PREVENTIA

Prentia in cancer are ca obiectiv eradicarea factorilor lui de risc sau profilaxia acestora (cei mai frecnti fiind cei din mediul inconjurator, din care predomina ceiO din domeniul alimentar).
La aceste cauze adaugam si pe cele de origine genetica, precum si pe acelea care au un rol direct sau indirect in aparitia, intretinerea si stimularea evolutiei lui

Prentia in cancer este o intreaga strategie, ca urmare a initierii unui ansamblu de masuri si a supragherii aplicarii acestora, actiunea ei fiind atat de necesara pentru diminuarea sau eliminarea lor.
Ea devine, astfel, un autentic act de lupta contra acestui flagel.
In cadrul ei, informarea si educarea populatiei devine un adevarat pilon principal si permanent de reusita

DEPISTAREA

Avand ca obiectiv descoperirea cancerului in stadiu incipient, depistarea, folosind diferite metode medicale de diagnostic, si-a dodit beneficiul acolo unde a fost aplicata cu discernamant stiintiGc si cu implicarea eficienta a societatii civile si a organismelor sanitare, privind mobilizarea populatiei si, mai ales, sustinerea financiara a programului.
Insa este greu de "cantarit" valoarea absoluta a metodelor folosite prin aceste actiuni medico-sociale, intrucat rezultatele se refera mai mult la aspectul macroscopic al bolii (radiografii, ecografii, tomografii), al unora din localizari, cel microscopic - mai eficient

scapand adesea valorificarii acestor metode.
Si totusi, depistarea unor localizari importante in cancer, cum este cel pulmonar sau cel de col uterin, unde metoda citodiagnostica, metoda benefica (ca in cancerul cailor urinare, de piele

melanomul sau al glandei mamare) este folosita prioritar in depistarea de masa avand la baza diagnosticul microscopic.
Caci, aceasta metoda are avantajul de a pune in valoare si stari precanceroase (displazii, hiperplazii, inflamatii cronice), iar in unele localizari, cum este cel de col uterin, si evidentierea unor factori etiologici suspectati ai localizarii (herpesul ;>au papiloma virus

HPV) care sunt legati de aparitia cancerului.
In plus, este un act medical usor de aplicat oricarui tesut sau organ supus depistarii, simplu de instigat (ex.: piele, organe genitale, caile urinare) sau prin punctie (glanda mamara, ganglioni, ori alte organe interne).
De asemenea, este o metoda a carei aplicare nu arc efecte noci.
In ultimul timp, vazandu-se avantajele depistarii de masa a cancerului, rezultatele practice precoce pe care le poate furniza in lume, s-a generat in cadrul societatii un fel de constiinta publica, privind supragherea sanatatii, mai ales in statele mai avansate economic unde sustinerea financiara activa a unor programe in domeniul depistarii este posibila, unde s-a constat o dorinta crescanda, o cerere constienta de prenire a unor localizari in cancer.
De exemplu : in anumite state, unde realizarea din punct de dere financiar a acestui deziderat este o realitate, societatea civila, prin glasul organizatiilor de femei, a condus la constrangerea responsabilitatii publice de a se crea si aplica programe de actiuni pentru depistarea de masa (mamografie) a cancerului glandei mamare, la femei.

DIAGNOSTICUL PRECOCE
Diagnosticul precoce este un "strigat de alarma" in strategia c vindecare a cancerului.
Rezultatele lui trebuie sa demonstreze descoperirea canceruh intr-un stadiu clinic incipient sau chiar infraclinic, folosind metodei cele mai moderne de laborator, preclinice si clinice

Prezenta unor simptome sau a unor suspiciuni de localizare a unei bo, obliga pe pacient sa se prezinte la medic.
Acesta trebuie sa recurga la toate instigatiile de rigoare pentru desec perirea, cat mai precoce, a entualei boli, inclusiv a unui cancer.
Daca ultimele doua metode de lupta in intentia de vindecare cancerului, diagnosticul precoce si depistarea de masa sunt de importanta colosala, prentia ar trebui sa fie o arma aproap perfecta, care sa ne dea speranta posibilitatii eradicarii acestei boli.
Gandind in spiritul acestor posibilitati de a actiona contra canA rului, astazi, este inadmisibil sa nu se sustina financiar dezvoltarea j aplicarea la maxim a acestor doua metode.
Totodata, trebuie sa subliniem si partea importanta ce revine unc reguli specifice de alimentatie, legat de prentia in cancer

DIFERENTE SI ASEMANARI INTRE DIAGNOSTICUL PRECOCE SI DEPISTAREA IN CANCER

Diagnosticul precoce si depistarea de masa in cancer sunt termenii doua identitati ce par distincte, dar care nu sunt totusi asa de bine definit privind separarea sau individualizarea completa a sferei lor de actiune si mijloacelor folosite, caci, in practica, pe terenul de aplicare medicala si 1; scopul urmarit, acestea se interfereaza din plin : descoperirea inceputulu de boala la un stadiu curabil.
Diagnosticul precoce, insa, este un act, de cele mai multe or individual, ce rezulta ca o consecinta a unei cereri facute de un bolnav sai presupus bolnav, spre a fi consultat in urma unei simptomatologii de boal sau care, uneori, este numai suspectata a exista.

In cazul cancerului, aparitia unui ganglion, a unei umflaturi de tip tumo-ral, o sangerare (uterina sau rectala), constipatie, durere localizata si persistenta sunt semne ce duc individul, deseori, la o asemenea cerere medicala.
In schimb, depistarea unor boli gra existente frecnt este, in general, o actiune de masa cu scopul aplicarii unui examen sistematic, a unui act medical sau a mai multora cu speranta de a descoperii, cum este cazul cancerului, cand o leziune incipienta sau o extensie mica poate fi vindecabila.
In acest caz, localizarea nu a dat nici un semnal al prezentei ei, fiind imposibil de a fi descoperita, cu exceptia cazului unor modificari pre-maligne sau maligne "vizibile" sau usor de observat, ori ca rezultat al intamplarii (consult pentru alte boli).
Este normal ca o astfel de actiune medicala de depistare, care, de cele mai multe ori este in sarcina responsabililor de sanatate, sa fie folosita, mai ales, in localizarile cele mai gra, cu o evolutie rapida si o mortalitate mare (san, col, intestin, plaman, prostata etc).
Acest examen este de dorit sa fie cat mai economic si usor de realizat prin aparatura sau tehnica folosita.
In plus, depistarea prin punerea in evidenta a unor entuale forme precanceroase poate fi un factor important in scaderea incidentei cancerului, ca si diagnosticul precoce, caci, prin masurile de prentie si terapie ale acestor metode, face mult mai eficienta evitarea aparitiei lui.

Reusita diagnosticului precoce si a depistarii in cancer nu inseamna neaparat evidentierea prezentei lui (daca este descoperit), fiind de dorit ca el sa fie incipient sau in formele lui cito-anatomo-lezionale care pot predea entuala lui aparitie (formele precanceroase).
Cele mai frecnte si gra localizari in cancer pot beneficia atat de o prentie adecvata, cat si de un diagnostic precoce sau de o depistare, de asemenea, eficiente.
Succesul pe care l-a obtinut depistarea cancerului de col uterin in tarile cu facilitari de ordin financiar (acoperirea costului acestuia de catre Asistenta sau Securitatea Sociala), a continuat sa fie bine realizat si a facut ca depistarea in masa populatiei, cu metode adecvate, sa fie intreprins si in alte tipuri de localizari, spre descoperirea la timp a leziunilor precanceroase sau de cancer incipient.
Desi depistarea precoce a cancerului glandei mamare are un cost si o logistica mult mai ridicata (printr-o mamografie la intcreval de 2 - 3 ani), aplicarea ei este astazi posibila, deoarece femeile, constiente de gravitatea acestei localizari, cum am mai amintit, cer instituirea acestui tip de examen preclinic, iar aplicarea lui sa se faca in mod curent, fapt constatat in multe tari

Si in depistarea cancerului de col uterin, ca si in cel al sanului, numarul de femei examinate nu este, astazi, inca suficient, spre a da o garantie unei sperante de scadere constanta si in viitor a mortalitatii prin aceste doua gra localizari de cancer la femei.
Totusi, in cancerul colului uterin, rezultatele sunt mult mai mari si eficiente datorita chimii aplicarii si extensiei acestei metode, la populatia feminina.
Factorii de risc cunoscuti, care nu sunt neglijabili (prezenta virusului HPV, in cancerul colului uterin, ca si factorul genetic, in cancerul sanului), fac sa creasca numarul de femei cu dorinta de a se supune la aceste examene simple, cu atat mai mult cu cat executarea lor este fara consecinte noci (ex.: examenul, prin frotiu, al colului uterin si o simpla mamografie a glandei mamare').
Alte localizari gra cum sunt cele la stomac, colon, rect, prostata sau cancerul cii urinare pot, deseori, sa fie descoperite printr-un diagnostic precoce (facut in urma unor semne clinice, ce determnina individul respectiv sa solicite aceste examene complementare).
Astfel, fibroscopia gastrica, coloscopia, tuseul rectal, radiografia pulmonara, cistoscopia, ecografia, colposcopia, scintigrafia, termografia sau utilizarea RMI, a scanerului ilustreaza unele din instrumentele, metodele clinice si paraclinice fiabile, ce pot fi puse in slujba descoperirii unor astfel de localizari.
Desigur, o hematemeza, o melena, o hematurie, descoperirea de sange in fecale, printr-o reactie chimica de laborator, o tuse persistenta, o citologie urinara suspecta, iata alte semne clinice si paraclinice ce pot duce la constatarea unui diagnostic precoce.

MARKERII TU MORALI-SUPORTUL UNEI DEPISTARI SI A UNUI DIAGNOSTIC PRECOCE IN CANCER?

Un alt domeniu folosit in diagnosticul precoce al cancerului este si cel al cercetarii prezentei markerilor biologici in sange(analiza de laborator)

Cautarea lor este legata de prezumtia existentei unei localizari (uneori, a unei anumite localizari) a cancerului in organism sau a unui risc de aparitie a acestuia.

Markerii sunt, in general, produsi si structuri complexe biochimic, adesea proteice, secretad in concentradi diferite, astfel:
a de celulele tumorale maligne

in cantitati marite, anormale si variind pozitiv, odata cu evolutia neoplaziei;
a de celulele tumorale benigne - in cantitati cu valori apropiate de cele normale si cu o variatie constanta, legata de evolutia tumorii, de asemenea, uneori, de unele tesuturi sau organe normale, ori intr-o situatie speciala meolica a lor, in acest caz, in concentratii foarte mici, considerate ca obisnuite.
In ultimul timp, posibilitatea de a pune in evidenta markeri genetici (suport al unor alterari gasite la nil ADN sau ARN, in cadrul unor celule sau a unui tesut), mareste acest progres in detectarea cancerului cu mijloace de laborator (astazi, aparatura sofisticata poate decela, dintr-o minima prelevare sanguina, de zeci de ori mai multi markeri in concentratii infinitizimale

Fidelitatea markerilor, in general, nu este intr-o concordanta absoluta cu un diagnostic real (decat daca sunt concentratii evidente) sau daca nu este legata de un anumit tip de organ sau tesut, intrucat prezenta lor este, deseori, constatata in parte la mai multe tipuri de localizari neoplazice sau de localizari ectopice anormale, precum si in alte stari patologice, necanceroase (agism, alcoolism).
In cazul unei suspiciuni de malignitate, utilitatea lor este importanta, mai ales impreuna cu alte date clinice si paraclinice, dar nilul concentratiei lor in sange devine, aproape, absolut in judecarea evolutiei unei localizari dupa tratament, ca supraghere a eficacitatii acestora sau in caz de recidiva (reluarea evolutiei bolii respecti).

Un marker tumoral ideal trebuie sa de specific si sensibil.
In majoritatea cazurilor, astazi, dozarea si sensibilitatea lor, nu poate detecta populatii mai mici de 100.000 pana la 1.000.000 de celule maligne (concentratia markerului in sange fiind in relatie cu numarul celulelor maligne existente care il produc).
Ceea ce este important in dozarea markerilor este ca urmarirea lor sa se faca la acelasi laborator (uneori, micile diferente pot fi semnificati in evolutia bolii).
Astfel, sunt markeri descoperiti si folositi in diagnostic, de mai multa vreme:
a PAP {fosfatara acida prostatica), azi, inlocuit cu PSA (antigenul specific prostatic)

in cancerul prostatei si al metastazelor sale osoase ;
a CEA (antigen cancero-embrionar)

in cancerul sanului si al intestinului gros si, aproape, in majoritatea localizarilor;
a AFP'(antigen alfa-fetoproteina)

in cancerul primitiv al ficatului;
a HCG (hormon choriono-gonadotrop)

in cancerul placentei si, uneori, in cancerul testicolului si ovarului.

De asemenea, sunt si alti markeri, mai recent pusi in valuarc, ca: CA125

mai ales in cancerul ovarului; CA153

indeosebi in cancerul sanului; CA199

predominant in cancerul pancreasului, dar si in cel al ovarului si al colonului; CA50

asociat cancerului pancreasului sau altor localizari digesti, dar si al ovarului, sanului, prostatei si al pulmonului.
Mai sunt si alti compusi biologici speciali (markeri), care au fost legati de prezenta cancerului, cum este:

a calcitonina

in cancerul medular al tiroidei si al metastazelor sale osoase;
a thiroglobulina

in cancerul papilar si folicular al tiroidei;
a ferritina

complementara altor markeri in cancerul ficatului, sanului, pancreasului;
a catecholaminele si meolitii lor

in neuroblastom si pheochromo-citom;
a immunoglobulinele IgG si IgM

ce pot, deseori, decela un myelom sau respectiv boala lui Waldenstrom;
a NES

neuron specific enolaze

in cancerul plamanului si in neuroblastom.

Totodata, unele secretii ectopice de hormoni (ADM, ACTH) sau modificari enzimatice, pot alerta cautarea unor localizari speciale in cancer, cum este, de asemenea, cazul acidului 5

hidroxy-indolacetic si serotonina, legate de unele tumori carcinoide (in diferite localizari), adesea secretante.
De asemenea, markerii genetici au o valoare de neinlocuit in predictia unei posibile aparitii a unei tumori maligne, in derea unei prentii sau a unei depistari precoce.
Printre altele ei pot decela entualele mutatii la o celula suspecta printre cele normale (aproximativ, 1

56), prin "teste ADN" .
Ca incheiere, subliniem importanta speciala legata de prentie si diagnosticul precoce in cancer.
Ei isi arata adevarata fiabilitate, in afara completarii diagnosticului unei localizari, mai ales, in judecarea eficientei unui tratament, in supragherea lui si a aparitiei unei entuale recidi a bolii canceroase, care, aparent, a fost vindecata.

Prenaa - prioritate in cancer

Cunoasterea sau recunoasterea factorilor de risc in cancer, in scopul prenirii consecintelor efectului lor, fac posibila aplicarea unor masuri de prenire sau de eliminare a lor (ex. : de mediu, in defavoarea aparitiei acestor
cauze)

Aparenta absenta a acestor factori este o posibila consecinta a necunoasterii sau a neinformarii asupra lor.
Dar, prezenta de cancerigeni, in cunostinta sau in necunostinta de cauza (cu voie sau fara voie), in desfasurarea vietii noastre sunt aspecte reale ce creeaza necesitatea prioritara a organizarii si aplicarii unei prentii, ce va da o sansa de neinlocuit in lupta de a invinge cancerul.
Dupa cum am vazut, predictia

care, prin natura si continutul ei este distincta fata de prentie

fiind in posesia cunoasterii factorilor de risc ce pot determina aparitia unei boli, prin previziunile sale, pregateste terenul de lupta impotriva maladiei si il ofera medicinei prenti.
Aceasta executa, prin metode uneori comune, dezideratul cel mai realist de combatere a bolilor, de prenire a aparitiei lor.
Prentia, strans legata de datele predictiei, foloseste doua mari timente ale ei - cunoasterea si prederea - ce cuprind, in principiu, majoritatea cauzelor de aparitie a cancerului.
Primul timent, aparent mai redus, contine in plus si cunoasterea cauzelor privind predispozitiile genetice cu care ne nastem, legat de aparitia procesului canceros.
Al doilea timent este legat de cunoasterea factorilor de risc si a cauzelor legate de mediul profesional si, mai ales, de cel mai intins

de mediul inconjurator

care cuprinde si factorii nocivi de nutritie pe care trebuie sa-i previna.
Astfel, prentia aplica metodele sale proprii, ce stau la indemana in prenirea acestui flagel grav

cancerul.
Rcferindu-ne la primul timent, legat si de predictie, el se imbogateste continuu prin evolutia rapida a descifrarii patrimoniului ereditar, al doilea, de asemenea, nu ramine in urma, caci, prin metodele si tehnicile moderne imbogateste, la fel, descoperirea si punerea in evidenta a unor factori nocivi ai mediului inconjurator, in continua crestere.
Este cazul sa subliniem ca majoritatea acestor factori se gasesc in patrimoniul marelui "edificiu" al nutritiei si al comportamentului alimentar al omului.

Prentia in cancer cuprinde, in exercitarea ei, cele mai fiabile mijloace ce intervin in profilaxia cauzelor aparitiei lui.
Sigur ca, in cancer, medicina predictiva este mult mai dificil de conturat si de realizat decat in alte boli, caci prudenta unei evaluari, in acest caz, este mult mai mare.
Evidentierea unui risc in cancer nu inseamna o concluzie absoluta cum ca o persoana va suferi de aceasta maladie, dupa cum lipsa acestui risc, nu inseamna ca nu va suferi.
In cazul inexistentei unui risc real, dar cand maladia, totusi, a aparut, ea ar putea fi cuprinsa, ca evidenta, in numarul legat de incidenta generala a maladiei (plasand persoana respectiva in grupa de frecnta pe care o gasim, in mod obisnuit, in canccrele fara o anumita "istorie" determinata de un oarecare risc).
Acestea sunt cazurile de cancer spontan din cadrul populatiei generale.
Se tine cont, astazi, in special din moti financiare (poate nu se va mai tine cont in viitor), ca aplicarea unor serii de instigatii in necesitatea si posibilitatea de a controla un grup de populatie cu risc in cancer sunt considerate inutile, in raport cu populatia generala, daca s-ar face fara un motiv prentiv eficace, de masa (executarea de mamografii, radiografii, colpo-scopii, ecografii, frotiuri etc.) sau daca ar fi considerat numai un aspect de rutina, fiind repetate fara un suport clinic sau epidemiologie explicativ.
Si, totusi, prentia in cancer beneficiaza mult si de datele in care cercetarea sistematica a unei localizari tumorale in rindul populatiei (diagnostic precoce, depistare, metode epidemiologice, educatie indivi-duala sau colectiva etc), plaseaza unele cancere intr-o pozitie mai clara pentru necesitatea efectuarii metodelor prenti

In acest sens, unele localizari (ex.: cancerul sanului) sunt mai frecnt instigate clinic si preclinic, fata de altele (cancerul plamanului, cancerul colorcctal), care prezinta, totusi, o mai mare mortalitate.
Pe langa succesele si datele pe care le furnizeaza medicina predictiva de a predea ceea ce poate rezulta prin descoperirea factorilor de cancerizare, prentia contribuie paralel la evidentierea cauzelor legate de aparitia cancerului, dar pentru a le elimina, prin aplicarea ei, din microclimatul omului.
In supragherea recomandarilor si indicatiilor pe care le foloseste prentia in scopul eliminarii acestor cauze se afla si marele "modul" al alimentatiei, in care prentia poate fi eficienta, fiind "in mana" vointei omului, mai ales alimentatia persoanelor de varsta cea mai expusa la cancer, incepand de la 30

50 de ani, pana la varsta cea mai inaintata.

Asta nu inseamna ca alimentatia nu poate pregati acest teren cu mult inainte (copilarie, adolescenta).
Aici, nu excludem, ci adaugam alimentatia speciala a grupului de populatie cu risc, care este un alt domeniu ce trebuie luat in consideratie.
A lua masurile prenti contra aparitiei bolilor si a informa populatia este o datorie publica fata de societate, care, neindeplinita, poate G culpabilizanta.
Pe langa acest aspect de supragherea in prentie sunt si multe alte metode pe care aceasta le detine, printre care si cele de a elimina cauza respectiva in cel mai categoric si radical mod.
De exemplu : lupta impotriva agismului (consumul de tutun, sub ori-ce forma ar fi el, in special ca tigara) sau eliminarea totala a folosirii materialelor din asbest este una dintre aceste atitudini cu efecte poziti absolute.
Rezultatul sconiat al unor astfel de atitudini cu intentie de pre-ntie radicala, nu se poate constata, uneori, imediat, odata cu momentul cand cauza a fost eliminata.
El este evaluat, uneori, dupa un timp de 15 - 30 de ani (cum este cazul asbestului sau chiar al tutunului).
In aceste fenomene, ale efectului pe o perioada indelungata, numai datele epidemiologice pot evalua proportia rezultatului unor asemenea prentii.

Epidemiologia este una din disciplinele care sprijina puternic eficienta prentiei, mai ales prin bransa ei descriptiva si, recent, prin cea evaluativa.
Nu trebuie sa uitam ca epidemiologia a descoperit, numai ea singura, prin metodele sale, numerosi produsi cancerigeni.
Ea pune la dispozitie, pe baze stiintifice, multe din cauzele aparitiei cancerului si sugereaza unele atitudini fiabile in combaterea acestora.
In plus, epidemiologia poate ajuta prentia in urmarirea eficientei metodelor si actiunilor aplicate, ca si prin a-i oferi unele date ce pot constitui, deseori, "pilonii" unor "eseuri" ce pot fi realizate pentru combaterea acestor cauze sau in descoperirea unor "calitati terapeutice" a unor componente din alimentatie.
Epidemiologia foloseste in studiul ei, printre altele, date biologice, biochimice si genetice facind-o mult mai eficienta in sprijinul prentiei.
Nu putem minimaliza alte discipline care se asociaza la concertarea in lupta constanta impotriva cancerului.

De asemenea, subliniem aportul imens pe care-l aduce prentiei in cancer prezenta actiunilor societatii civile cu asociatiile sale si ale puterii politice cu factorii ei de decizie, pentru apararea sanatatii.In fond, cunoasterea existentei unor cauze privind aparitia si frecnta cancerului, ca si a altor boli, a facut sa se nasca acea idee,
acel fenomen de reactie de a incerca sa se evite aparitia lui, sa i se inlature, sa i se interzica sau sa i se prclungesca momentul instalarii, cu orice pret, prin folosirea unor metode fiabile proprii, spre a se pastra un timp mai lung buna stare de sanatate.

Astfel, a aparut prentia si in cancer.

Aparitia de noi cauze in cancerogeneza (in special, de noi cancerogeni), face ca sa se creeze si sa se descopere noi metode de a le evidentia spre a le preni, contracara sau elimina.
Dar prentia si felul ei de aplicare sunt legate si de tipul cauzei pe care vrem sa o combatem sau sa o prenim.
Uneori, in cazuri exceptionale, apare si o oarecare toleranta fata de acestea, atat in cadrul mediului inconjurator, cat si in organism.
In cazul mediului inconjurator, prentia este obligata, uneori, de a se reduce numai la o atenta supraghere, cu maximum de vigilenta, igiena si legalitate, in ceea ce priste cauzele a caror prezenta trebuie sa o admitem.
Astfel, sunt cele care fac parte obligatoriu, fara voia noastra, din desfasurarea vietii, in cadrul unei activitati profesionale sau domestice.
De exemplu : sunt in nutritia noastra unele elemente si componente nealimentare aditionate (aditi) sau unele substante din aer, apa, sol, care au o oarecare toxicitate (contaminanti) si care, uneori, au o concentratie mai mare decat nilul lor admis, dar pe care nu le putem exclude deoarece nu ne putem debarasa, in totalitate, de ele, tolerandu-le, astfel, pentru scurte perioade de timp, pana la gasirea metodei de normalizare.
Aceste aspecte sunt bine incadrate si supragheate de normele de prentie existente, privind numeroasele elemente, produse sau substante ce sunt catalogate si intra in aceste "liste" cu continut "dubios" pentru sanatatea noastra.
In acest fel este agricultura, cu pesticidele si ingrasamintele sale de sinteza si alte materiale folosite,de dirsa toxicitate,ca si industria, de altfel, cu un sir neintrerupt de asemenea agenti, ce pot intra in ciclul de preparare, conservare, stocare si ambalare a alimentelor.
Toate acestea dau, uneori, un potential de risc produselor sale, ca apoi sa intre in consumul cetateanului din societatea moderna de astazi.

lata "rezervorul" imens de posibili agenti nocivi care intra in domeniul de aplicare, al prentiei !
Poluarea mediului (a acrului, a apei si a solului) de care organismului nostru este permanent influentat, de la respiratie

in contactul extern, direct

si pana la contactul intern cu acea "apa de robinet" (cu nitratii sai, aproape permanent prezenti) sunt aspecte in care prentia duce si trebuie sa duca o munca grea, o lupta permanenta si responsabila.
Majoritatea din aceste substante noci pentru sanatate sunt, insa, in cea mai mare parte, eliminate din consumul nostru.
Testarea nocivitatii acestor substante se face cu o responsabilitate si intr-o securitate stiintifica de cercetare ce creste permanent in eficacitate.
De exemplu : in relevarea nocivitatii unei substante sau a unui material biologic se ajunge ca ultima riga de testare pe animalele de laborator cand, urmare a acestor tesle, se recomanda do%a ce poate fi testata ti, apoi, utilizata la om.
In silirea acestei doze (extrapolata pentru om) se porneste, in principal, de la acea doza tolerata de cel mai sensibil animal la structura chimica a substantei testate si care doza se va micsora de 10 ori.
Dupa aceasta evaluare, doza respectiva se micsoreaza, din nou, de 10 ori, spre a putea acoperii entualele variatii individuale de sensibilitate a speciei umane, ajungind, in final, la aproximativ de 100 de ori mai mica decat doza tolerata de la care s-a pornit in testarea pe animalul indicat pentru aceasta substanta

A predea, a preni, a proteja indivizii din societatea noastra, sau chiar a supraghea eficienta aplicarii metodelor contra instalarii efectelor unor cauze ce stau la baza aparitiei bolilor, prin vointa de utilizare a cunostintelor existente este o dorinta, o satisfactie, un succes care incununeaza lupta segmentului societatii civile implicat in domeniul medicinei prenti.
In cancer, prentia este capitala in diminuarea si intentia de eradicare a lui.
Dezvoltarea in continuare a unor discipline de baza, cum sunt biochimia si genetica, va pune, in viitor, la dispozitia prentiei, cunostintele si descoperirile noi spre a le folosi sau a crea alte metode necesare succesului acesteia.In prezent, bolile pot fi preintampinate sau evitate printr-o atenta prentie conceputa si sustinuta de catre o societate moderna, din ce in ce mai constienta de realizarea si executarea acestui imperativ deziderat

de a se ajunge la moartea individului prin imbatranire naturala.

Desigur, este de neinlocuit intelepciunea care spune ca "mai bine sa previi imbolnavirile, decat sa le tratezi".In cazul cancerului, aparitia unor localizari ale acestuia are cauze cunoscute, care pot fi eliminate sau reduse in efectul lor.
Astfel, am exemple stiute de abuz, cum este consumul tutunului - care produce cancerul cailor respiratorii superioare (faringe, laringej ti al plamanului sau cazul aburului de alcool ce produce cancerul cailor digesti superioare (esofagul) sau a anexelor (ficatul) si care, in plus, poate mari, indirect, efectul cancerigen al tutunului in determinarea localizarilor cauzate de el.
Astazi, din domeniile care sprijina prentia activa in cancer, face parte si alimentatia, care, in afara de faptul ca trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea si apararea perfecta a starii de sanatate a organismului, ea se poate modela, in sensul instituirii unui regim alimentar individual, corespunzator.In acest fel, ea poate contribui la o posibila influenta sau determinare a opririi unui proces de transformare maligna, in cursul cancerogenezei, ori la o stagnare sau o limitare a cresterii unei populatii celulare canceroase, deja existenta.
Daca din datele epidemiologice cunoscute se ajunge la concluzia ca alimentatia are, intr-adevar, contributia ei in profilaxia cancerului, in opunerea fata de aparitia lui, prin unele componente ale sale, nu mai putin adevarat este ca, alimentatia, ca si comportamentul alimentar fata de produsele si componentele sale pot participa, in anumite conditii, la unele etape ale cancerogenezei (cu aspect negativ), adica la aparitia si accelerarea etapelor de evolutie ale acestui proces.
De asemenea, este de aratat ca "prudenta" stiintifica face, adesea, sa existe o atitudine de moderatie si de retinere in ceea ce priste contributia nutritiei in prentia cancerului, ceea ce este putin motivata.
Faptul ca nu se pot emite reguli sigure, fata de anumite aspecte controrsate ale alimentatiei curente (pana nu vor apare noi date stiintifice), poate fi una din cauze.
Alegerea sau respingerea restrictiva a unor componente alimentare se vor clarifica, cu timpul, mai ales prin rezultatele unor numeroase eseuri randomizate care sunt, astazi, in curs de realizare sau finalizare.
Astfel, se poate sugera sau se pot da unele recomandari globale care pot fi mult mai categorice si fiabile, cand se refera la grupele de risc.
In acest fel, se poate proceda si cand boala este pe cale iminenta de aparitie (stari precanceroase evoluti) sau ea este, deja, declarata.
Aceeasi aplicare poate fi recomandata si celor ce sunt intr-o remisic clinica completa, dupa efectuarea unui tratament urmat, dar, cu suspiciunea unor forme reziduale ale bolii sau cu siguranta existentei acestora, ori chiar in profilaxia unei entuale noi aparitii pe fondul unei predispozitii biologice.
Prentia in cancer cuprinde trei tipuri separate prin aspectele si efectorii lor:
a primara - prentia primara foloseste toate metodele si strategiile proprii pentru prenirea si eliminarea factorilor de risc, in special cei cu cauze din mediul ambiant, genetice, socio-profesionale, familiale si traditionale ce pot determina aparitia cancerului; caci, adevarata prentie, desi mai complexa si, uneori, mai complicata in aplicare, este, insa, partea cea mai putin costisitoare dintre tipurile de prentii;
a secundara - este acea prentie de masa sau selectiva (grupele de risc) in care metodele sale preclinice aplicate sunt cele de a descoperi entualele localizari ale cancerului sau ale precancerului, legate si dirijate de morbiditatea si mortalitatea lui (metodele sunt cele folosite in depistarea si diagnosticul precoce) ;
a tertiara - partea tertiara a prentiei este cea care se refera la supragherea si ameliorarea prin metode de ingrijire a sechelelor dupa tratament in cancer, spre a evita complicatiile sau recidile lui.
Ce facem cu bolnavii in ca^ul carora, dupa o terapie bine condusa, s-a obtinut un rezultat de o entuala sau sigura vindecare ?
Cum putem asigura supragherea medicala a aceastora, in continuare ?
Stim ca odata cu scurgerea timpului de la terminarea tratamentului, sansa de vindecare devine o certitudine dupa ce acest interval este din ce in ce mai mare.
In terapie, se obisnuieste sa se faca o evaluare, in acest sens, la 3 la 5 sau chiar la 10 ani.
Reaparitia unui cancer, asa-zisa recidiva locala, regionala sau la distanta devine o raritate, cand aceasta ultima perioada este depasita.
Se poate pune problema chiar a aparitiei unui nou cancer pe terenul deja modificat, prin persistenta acelorasi cauze care au declansat prima aparitie sau lipsa masurilor necesare pentru eliminarea acestor cauze.
Desigur ca in aceasta situatie vor conta masurile ferme de prentie secundara sau, respectiv, primara, luate dupa caz.
Caci, vindecarea nu este totdeauna "la indemana" a fi rificata "tehnic ".
In cele mai multe cazuri, o reluare a terapiei, deja realizata, cu rezultatele respecti obtinute, nu se mai poate, oricum, reaplica (deci, ideea unei entuale reluari de tratament pentru asa-zisa consolidare a rezultatului).
De multe ori, aceasta reluare este contraindicata si din cauza unui viitor rezultat posibil inrsat, adesea cu efecte negati (tumori mari si "complicate" sau din punct de dere al timpului de supraghere).
Atitudinea obisnuita, cel putin pana acum, este de a astepta, de a supraghea.

Dar, ce se poate intampla ? Cu ce nu putem fi de acord ?

Dupa o vindecare clinica si paraclinica, legata si de cazul respectiv, in care, dupa tratamentul realizat, indicele prognostic de recidiva sau de metastazare este, practic, zero, cu toate asigurarile medicale ce i s-au comunicat, bolnavul (acel fost purtator de tumora), ramane cu o incertitudine ascunsa in mintea si sufletul sau, de o entuala reaparitie a bolii.In cazuri cu rezultate mai putin certe, mai putin asigurante (in care recidiva sau metastazarea intra intr-o oarecare posibila evaluare statistica), incertitudinea, sigur, este si mai mare si incep sa apara semnele de deteriorare psihica, cu implicatii asupra statusului si calitatii vietii.
Dar, un "refugiu" corect este acela de a oferi alte cai naturale de contracarare a acestui fenomen, printr-o intretinere biologica de consolidare a efectelor tratamentelor, deja realizate, in special, prin alegerea si recomandarea acceptata a unei nutritii adecvate.
Prentia are costul ei care, de cele mai multe ori, atarna greu in balanta bugetului de sanatate, repartizat de puterea publica.
Dar societatea umana, in dorinta de a prezerva o adevarata prentie puternica si eficienta, apeleaza la interntiile si initiatile gratuite si ai altor "actori" publici implicati in probleme de sanatate: intreprinderi, asociatii, cluburi, ligi, federatii etc.Insa, cel mai important act de reusita al prentiei este participarea individului la realizarea ei, caci omul dispune de corpul sau, de dorinta de a-l apara.
El consimte nesilit sa faca orice act spre a preni o modificare in rau a sanatatii sale, act pe care trebuie sa-l considere nerestrictiv si pe care il constata ca nu contribuie la entuala diminuare a unei stari de bine sau de placere etc.

Deci, fiecare are libertatea de a actiona.

Uneori, paradoxal, asistam la o actiune de mare interes, cu efect mediocru, cum a fost aplicarea legii privind prentia impotriva consumului de tutun (agism), care, contrar previziunii, nu a adus, pentru individul consumator, mare rezultat (dupa aceasta campanie, in unele tari occidentale), scazand numai 3 % din consumul de tigari si preparate de tutun.
In schimb, a fost un succes pentru cei care, fiind nefumatori, dar stand in anturajul fumatorilor (nu in locurile publice) au scapat de entuala influenta cancerigena a componentelor emanate din fumul de tigara.In acelasi timp, subliniem ca a crescut regreil consumul preparatelor de tutun la varste tinere, ceea ce este un mare pericol, iar sexul feminin, chiar daca este mai fragil, este, in ultimul timp, un consumator activ, avand, astfel, o perspectiva de crestere in viitor a frecntei cancerului pulmonar.
Cancerele cavitatii bucale si ale laringelui s-au inmultit datorita, in parte, tot tutunului si, mai ales, asocierii acestuia consumului abuziv de alcool.
Notiunea de prentie, de mici dimensiuni, in trecut (caci, cu secole in urma, eforturile pentru existenta umana s-au concentrat constant numai asupra ingrijirii si vindecarii bolilor), a ajuns, astazi, la un nil imbucurator si capata alti parametrii din partea acestei societati ce cauta solutii mai sigure pentru sanatatea ei.
Cunostintele si gandirea medicala, ce s-au imbunatatit paralel cu enorma evolutie a descoperirilor si tehnicilor medicale, fac din prentie o arma reduila de aparare a sanatatii.In aceasta lupta a scaderii frecntei in cancer si, indirect, a mortalitati, prentia ocupa un rol extrem de important, chiar indispensabil.
Deci, in prezent, sunt cunoscute si eliminate sau diminuate, ca efect, numeroase cauze de aparitie a cancerului in societatea, care, in trecut, nu s-a preocupat suficient de prentia lor.
Astazi, in prentie, trebuie continuate si definite mai corect o serie de reguli bazate pe date existente, dar mai fiabile stiintific si epidemiologie.
Uneori, comportamentul personal si social este flagrant opus aplicarii acestei reguli, care si asa, fiind dificil de exploatat nu pot aduce rezultatul favorabil scontat.
Este ca si morala care, de multe ori apare acolo unde nu foloseste.
Adesea se constata, in mod surprinzator, ca asemenea fenomen se intampla chiar pe un teritoriu unde un risc este semnalat si cunoscut.

Dar, cum am aratat, omul este responsabil pentru sine insusi.
Insa, care este atitudinea omului, cand afla sau este pus in fata unei boli proprii declarate ?
Fiste, oare, atunci, prea tarziu pentru el ?
Stim ca, uneori, omul (paradoxal, chiar cel dintr-O grupa de risc) se angajeaza mai degraba cu toata convingerea la participarea unui regim de slabire (mai ales femeile), decat sa accepte un regim in directia unei profilaxii (cx. : a prentiei cancerului ce poate apare).
Problemele prentiei in cancer sunt, deci, dirse.
Structura, continutul si aplicarea ei sunt dirsificate de la o tara la alta, de la o regiune la alta, pentru ca sunt prezente diferente semnificati ale cauzelor si rezultatelor cunostintelor si studiilor stiintifice, ale datelor epidemiologice existente privind aceste cauze, legate de obiceiuri si, mai ales, de cele din domeniul alimentar .
Pana nu de mult, evaluarea datelor luate in consideratie in actele de prentie privind apararea sanatatii omului erau cele epidemiologice si cele experimentale extrapolate la om.
Astazi, se adauga in mod consecnt, ca o necesitate stiintifica, programe de studii si eseuri randomizate facute, in anumite regiuni ale globului, pe gru-puri de populatie cu risc, privind problemele medicale ridicate pentru a fi mai bine clarificate, in special in marile domenii patologice, cum sunt bolile cardio-vasculare sau cele degenerati, al cancerului, reumatismului, etc. si, mai ales, al marelui modul dezbatut astazi, al influentei alimentatiei, legat de aparitia lor.
Sigur ca alimentatia, ca si modul de a te alimenta, au o mare contingenta cu aparitia bolilor gra.
Conducatorii de state, sesizati de forurile stiintifice, incep sa fie constienti de responsabilitatea pe care o au si in acest domeniu, fata de popoarele lor.
Corpul medical si organele de sanatate sunt mobilizate a aa, fata de populatie, o constiinta mai corecta in rezolvarea acestor probleme de sanatate colectiva si, mai ales, de informare activa.
Uneori, numai timpul (aspectul epidemiologie) a putut trage o concluzie asupra efectului unei reguli de sanatate ce s-a propus a fi folosita. Acest lucru s-a intamplat deseori in domeniul medicamentelor.

A preni inseamna, uneori in acelasi timp, a renunta la ceva in care se crede si se simte a apartine (folositor sau nu) normal, medului de a fi, dar, acest aspect, mai ales privind obiceiurile din comportament, poate fi cauza negativa ce, intr-un grup de indivizi cu risc, poate determina unora dintre acestia aparitia unui cancer.
Continutul prentiei trebuie sa fie inteligent exploatat si rezonabil executat.
Ca sa se poata aplica pentru atingerea scopului sau, trebuie sa existe o intelegere perfecta in individualizarea ei.Inainte de a recomanda ceva in scopul de a ocoli sau elimina, prentiv, un factor de risc, e nevoie in primul rand sa se cunoasca, sa se informeze din toate sursele (statisticile, experimentele, datele de mediu ambiant, date clinice etc), spre a se gasi solutia cea mai corecta si eficienta, dar care sa respecte si aspectul de a nu constrange fiinta umana.
Desi societatea, prin responsabilii ei de sanatate, a actionat si rezolvat cu destula fermitate prentia, legata de dreptul colectiv de aparare a sanatatii, mobilizarea individului de a adera la aceasta (care a fost, uneori, destul de slaba), dar care poate evolua spre o acceptare corecta si morala (dupa o reflexie mai atenta privind intinderea mai judicioasa a libertatii personale) este spre binele colectiv.
Programele de prentie, ca si normele ce vor reiesi din aceste eseuri stiintifice, patronate de responsabilii de sanatate publica sau semi-gurnamentale, vor trebui secondate de mediatizari responsabile stiintific si sub supragherea atenta a serviciilor de igiena competente.
Ingeniozitatea in directia realizarii continutului de prentie in combaterea unui risc consta si trebuie sa fie aplicata in asa fel, incat sa aiba, de asemenea, impregnat pozitiv corespondentul unei acceptari a constiintei si dorintei individuale.
Actul prentiv gasit necesar si justificat trebuie sa fie aplicat, de multe ori, "de bun augur" de catre cel ce l-a acceptat.
Reusita lui va fi sigura dupa o preparare convingatoare a indivizilor si colectilor interesate de aplicarea lui [81].
Alimentatia este domeniul cel mai dificil, fragil si delicat, de a fi manuit de catre o prentie ce apeleaza, in final, la atitudine voluntara a omului.
Ca in toate actele de prentie, modulul alimentar cere o

demonstratie stiintifica justificata, clara si fiabila.