Aceasta metoda de tratament este in prezent folosita in tratarea a aproape 50% dintre cancere. Ea foloseste energia unei radiatii pentru a distruge celulele canceroase, cu conditia de a feri tesuturile sanatoase.
Se estimeaza ca un
cancer din doua este vindecai prin radioterapie. Intr-un mare numar de cazuri nu se foloseste decat aceasta metoda de tratament, insa ea poate fi asociata si altor metode terapeutice, cum sunt chirurgia si chimioterapia.
TEHNICILE DE IRADIERE
Radioterapia externa, denumita inca teleradioterapie, in cadrul careia sursa de radiatii este exterioara bolnavului, reprezinta tehnica cea mai utilizata. Ea apeleaza la doua tipuri de radiatii: radiatii ionizante electromagnetice (raze X, raze gamma) sau radiatii formate din mici particule elementare (electroni, protoni, neutroni). Aceste radiatii ajung in tesuturile profunde dupa ce au traversat pielea si tesuturile superficiale. Ele reactioneaza prin dislrugcrea cromozomilor responsabili de diviziunea celulara, ceea ce antreneaza distragerea celulelor canceroase iradiate.
Radioterapia are ca scop eliberarea unei doze de radiatie suficienta pentru tratarea tumorii cu conditia protejarii organelor vecine. Astfel doza totala este administrata discontinuu in mai multe sedinte. Ea se exprima in gray (unitate de masura cantitativa a radioactivitatii), fiind cuprinsa intre 20 si 18 gray si calculata computerizat (dozimetrie).
Doza utilizata depinde de volumul (umorii, de tipul de celule pe care aceasta le contine si de obiectivul pe care si l-a fixat radioterapeutul: distrugerea tumorii, incetinirea cresterii sale (este cazul, de exemplu, al tumorii care nu poale li distrusa deoarece e Foarte intinsa sau inaccesibila) sau diminuarea durerii. Doza trebuie sa tic eficace si bine tolerata. Tehnici fasciculelor convergente permite cresterea eficacitatii iradierii lara sa lezeze organele sanatoase. Aceste fascicule, fiecare avand o intensitate prea slaba pentru a leza tesuturile normale pe care le traverseaza, sunt orientate in asa lei incat sa se intai neasca la nivelul tumorii; astfel se obtine o concentratie de radiatii care asigura distrugerea celulelor canceroase protejand concomitent celulele vecine.
DESFASURAREA SEDINTELOR
Radioterapia presupune un spatiu ade< val din punct de vedere tehnic. inaintea inceperii tratamentului, un computer tomo-graf asigura reperarea localizarii tumorii ce urmeaza a fi iradiata, asupra careia vor li tintite ta zele. Tatuajele de pe piele marcheaza punctul prin care patrund fasciculele si permit pozitionarea aparatelor in timpul sedintelor urmatoare, in functie de profunzimea tumorii, oncologul foloseste radiatii mai mult sau mai putin puternice. Utilizarea unui accelerator de particule amelioreaza patrunderea radiatiei in organism. Bolnavul este dezbracat si culcat intr-o pozitie care sa permita iradierea si imobilitatea sa. Tratamentul este nedureros si nu dureaza decat cateva minute. 111 se face in general zilnic si cateodata, pentru a-i creste eficacitatea in unele can-cere (faringe, laringe), se practica fractionat de-a lungul zilei. Tratamentul dureaza in medic de la 4 la 8 saptamani, fara ca spitalizarea sa fie obligatorie.
EFECTELE SECUNDARE
Radioterapia
anticanceroasa este o arma din ce in ce mai bine stapanita, cu toate acestea insa pot surveni o serie de efecte secundare. F.le se datoreaza afectarii tesuturilor sanatoase de catre radiatii. Efectele imediate sunt tranzitorii, reversibile si nu lasa de obicei sechele. Ele variaza in functie de zona iradiata. Pot fi locale (roscata, cadere a parului de pe corp), sau generale (scadere in greutate, oboseala, greata, varsaturi, diaree, scadere a numarului de celule sanguine). Complicatiile tardive, consecinta a iradierii tesuturilor. e se reinnoiesc lent (os, muschi, plamani, ficat, rinichi, tesut nervos,
maduva spinarii), pot aparea la cativa ani dupa radioterapie: invadare a plamanilor cu tesut fibros (
fibroza pulmonara), distrugere osoasa (osteo-necroza), intarzierea cresterii la copil,
tulburari genitale (menopauza precoce, sterilitate) sau uscaciune a gurii si diminuare a gustului. La mai mult de 5 ani dupa
radioterapie pot surveni cancere determinate de tratament. Prevenirea se bazeaza pe mentinerea mijloacelor de precautie in ceea ce priveste tehnica iradierii: doza de radiatie si regiunea de iradiat cat mai reduse posibil, diminuarea dozei administrate in timpul unei sedinte concomitent cu cresterea numarului acestora.
RADIODERMITA
Radiodermita este o boala de piele determinata de radiatiile ionizante. Cu cat doza de radiatie este mai mare, cu atat leziunile sunt mai importante. In functie de gravitatea bolii, pielea poate fi doar rosie sau poate prezenta o pigmentatie permanenta, iar
caderea parului de pe corp poale fi reversibila sau definitiva. In cazurile cele mai grave pot aparea
ulceratii cutanate, precum si can-cere de piele postiradiere. Diminuarea dozei are cert un efect preventi