Existenta sistemului de grup tisular HLA (buman kucocyts antigens) sau CMH (complexe major d'histocompatibilite) reprezinta o adevarata arma, in plus, de aparare a omului, a organismului sau privind, in primul rand, recunoasterea structurii sale ("de sine") si apoi recunoasterea agresorilor sai*>.
Sistemul HLA este expresia activitatii genelor sale corespunzatoare situate pe bratul scurt al cromozomului 6 (sunt doua regiuni HLA, fiind 2 cromozomi 6, unul de la tatal si altul de la mama individului respectiv).
Fiecare fiinta umana poarta un tip propriu de antigen HLA, un intreg complex al lui, cu care celulele se pot recunoaste intre ele ca celule ale aceluiasi organism si nu se pot distruge intre ele, ci, din contra, trebuie sa colaboreze [76].
Aceasta convietuire intre celulele aceluiasi organism este data de respectiva recunoasterea "de sine" pe care o mostenesc prin ereditate si prin fenomenul de restrictie de histocompatibilitate, prin acele elemente care intra in circuitul de aparare imunitara.
Macrofagul, limfocitul B si limfocitul T au acelasi antigen.
Ei au un rol principal in desfasurarea raspunsului imunologic si in aparitia bolilor autoimune (clasa a Ii-a) * *).
Antigenele HLA si grupele sale prezinta un important polimorfism imunologic caci, imparte populatiile din aceeasi rasa in extrem de numeroase categorii distincte din acest punct de dere.

In acest sistem HLA amintim cunoscutele grupe sanguine.

Legatura intre anumite grupe si subgrupe de antigeni HLA ale populatiilor cu unele tipuri de cancer, dar si cu alte boli importante (reumatismale, nefrologice, neurologice, boli de colagen etc.) este, astazi, explicata stiintific din ce in ce mai accepil.

Un risc relativ in cancer, uneori ser in alte maladii, legat de existenta unor antigene HLA s-a pus, nu de mult, in evidenta la unii indivizi [147,241).
S-a dodit, astfel, susceptibilitatea pentru anumite forme de cancer la unii indivizi purtatori ai unor grupe si subgrupe de HLA.
Istoria unor cancere de forma ereditara trebuie cautata si in modificarile ce pot exista in structura unor gene a unei regiuni cromozomiale cunoscute a fi susceptibila sau legata de aceasta localizare.
Astfel, maladia Hodgkin, in special forma celulara mixta (HLA-A 1), leucemia acuta limfoblastica (HLA-A2),sarcomul Kaposi (HLA-DR5), sunt forme histologice de cancer, legate mai frecnt de aceste antigene HLA.

Carcinomul naso-faringian, frecnt intr-un grup de populatie chineza este asociat intr-un mare procent de un antigen HLA (SIN 2).
Cunoasterea mai precisa, mai conturata a unor boli si sindroame este
ta si de prezenta unor markeri ce releva unele anomalii genetice transmisibile, predispozitii ce corespund unor modificari in structura biochimica a ADN.
In acest fel, putem predea amploarea si riscul acestor predispozitii si a consecintelor acestora in timp, deci si posibila preintampinare a aparitiei unor boli gra asociate, printre care si cea a unor localizari ale cancerului.
Sigur ca, in general, aceste modificari care patroneaza sistemul HLA sunt datorate, de-a lungul timpului, factorilor mediului inconjurator, dintre care si cei ce produc fenomenul de mutatie genetica.
Un alt timent al valorii calitatii de aparare a sistemului HLA se poate lega si referi la modularea expresiei de antigenitate a sistemului HLA, privind tesuturile si organele legate de contactul cu celulele maligne migratoare (in diferite stadii de silizare a acestui fel de fenotip), ce poate inhiba sau accelera cresterea acestor celule in locurile unde vor metastaza.
Aceste tesuturi si organe se pot proteja (sau nu), daca exista (sau nu), o supraexpresie reactiva a unor proteine proprii celulelor lor respecti.

Limfocitele T, ca elemente imunocompetente efectoare (purtatoare de antigen HLA clsa a Ii-a) pot juca un rol in controlul expresiei metastazante ale acestor celule maligne, impotriva succesului silizarii lor.

Alimentatia, prin unele componente ce le contine, ar putea juca un rol ce nu poate fi neglijat in modificarea superexpresiei unor celule normale ale tesutului metastazat impotriva acceptarii acestor celule maligne migrate sau direct asupra acestor colonii de celule tumorale, deja existente, ridicand un obstacol in progresia agravarii malignitatii si multiplicarii lor.
Exista, in mod real, o posibila influenta a unor nutrimente, mai ales getale (si unele principii acti din tele medicinale), cu efect imunomodulator de reducere a progresiei unor contigente celulare din tumora primara, care tind, cu timpul, sa schimbe fenotipul, spre cel metastazant, mai tolerat (HLA), in zonele unde migreaza.