Unele dintre aceste cauze, mai recente, in determinarea cresterii frecventei cancerului, este si aparitia lui la tineret.
Acest aspect a influentat coborarea rstei medii a cazurilor noi (ex. : cresterea frecventei carurilor de
cancer al colului ulerin
prin marirea numarului maladiilor sexual transmisibile
slabirea imunitatii la bolnavii de SIDA, majoritar la categoria de bolnavi tineri, la care aparitia de
tumori maligne este aproximativ de 10 % din caruri).
Dar, nu este mai putin aderat ca aceasta crestere a numarului de cancere si, implicit, a mortalitatii este si marirea mediei sperantei de viata, mai ales in tarile dezvoltate, unde standardul de trai este crescut si nivelul medicinei este in progres.
Astfel, posibilitatea aparitiei de noi cancere la populatiile unde fenomenul de marire a numarului de persoane in rsta este o realitate, ca si faptul ca la aceste persoane puterea de aparare imunitara se diminueaza, precum si cresterea influentei prezentei altor maladii cronice, fac ca unele cancere sa apara la o rsta mult mai inaintata (ex.:
cancerul de prostata ajunge sa fie cu frecventa marita la rsta de 75 - 80 de ani, acelasi aspect si in ca^ul altor localizari - cancerul glandei mamare, la femei).
Dar mai sunt si alti factori patogeni care trebuie cunoscuti.
Pentru a trata corect o stare de boala, a usura o suferinta, a vindeca o leziune sau a prevenii o maladie trebuie, obligatoriu, sa cunosti cat mai mult posibil din continutul si mecanismul patogenic al acestor afectiuni.
Se stie ca fiecare dintre ele este, de fapt, produsul, consecinta sau efectul uneia sau a mai multor cauze.
Conform principiului farmacologic "cauza-efect", intrebarea este: cum determinam sau cum descoperim cau^a sau conditiile ce au dus la acest efect, respectiv, boala canceroasa.
Aproape intreaga patologie umana este tributara consecintelor actiunii unora dintre aceste numeroase cauze, in cea mai mare parte, externe, deci din afara organismului noastru, din mediul inconjurator.
Sunt, insa, si unele cauze interne ivite in insusi corpul nostru, dar, in prezent, sunt mai putin puse in evidenta.
Acestea sunt consecintele unor
tulburari sau defectiuni fiziologice dobandite, unele disparand, in timp, altele devenind permanente si transmisibile.
In ceea ce priveste cauzele externe, care, asa cum am amintit, sunt cele mai numerose, dar si cu un potential de inmultire si diversificare mai ridicat, ele pot fi de cea mai surprinzatoare natura, de la cele biologice, virale, microbiene, parazitare, la cele de natura chimica, fizica, mecanica si pana la cele psihice (ex.: stresul).
Din toata patologia umana, in cancer, aspectul caracteristic al bolii este reprezentat printr-o celula aparuta in organism, o celula speciala, deosebita, modificata fata de cele normale proprii si care, de fapt, poate fi consecinta finala (produsul final) al unora dintre aceste cauze mai sus amintite.
O celula care a fost, la inceput, normala, pana nu a suferit aceste modificari in cursul mai multor etape, nu poate deveni o celula maligna.
Ea dobandi capacitatea de a se inmulti continuu, de a fi independenta si chiar de a migra (metastaza) in alte parti ale organismului fata de tesutul de unde a luat nastere, completand, astfel, caracteristicile entitatii bolii canceroase.
