Se estimeaza de catre OMS ca sunt 1.100 milioane
fumatori in lume (2), 1/3 din populatia de peste 15 ani sau chiar mai mult. Aproximativ 47% din barbati si 12% din femei sunt fumatori iar in tarile in curs de dezvoltare 48% din barbati si 7% din femei fata de 42% din barbati si 24% din femei cat se inregistreaza in tarile industrializate (2).
Tutunul este factor de risc recunoscut pentru 25 de boli, fiind responsabil de 2,6% din totalul deceselor; acest factor se estimeaza ca tripla decesele (8,9%) in anul 2020. Pentru fiecare 1.000 tone de
tutun mor 1.000 de oameni.In prezent
tutunul ucide 3 milioane de locuitori/an si scurteaza durata de supravietuire (fumatorul de cursa lunga are o sansa de 50% de a muri din cauza aceasta), 1/2 murind la rste medii. in 1995 erau 514.000 cancere pulmonare generate de fumat, fata de 625.000 generate de
boli cardiace sau sculare.
Pentru a aduce argumente suplimentare din multitudinea celor pe care le vom evidentia in aceasta sectiune vom da ca exemplu
fumatorii din Marea Britanie care au o probabilitate de 30-40 ori mai mare de a avea un infarct miocardic fata de nefumatori (2).Incepand de la jumatatea secolului al XX-lea produsele din tutun (3) au ucis doar in tarile in curs de dezvoltare 60 de milioane de locuitori. in urmatoarele 3 decenii se asteapta alte 10 milioane de decese din aceeasi cauza (70% in tari in curs de dezvoltare).
Daca in 1950 s-a publicat mult despre fumat si
cancerul pulmonar, de atunci s-au adunat do stiintifice despre cel putin 25 de boli, vorbindu-se in prezent despre o pandemie a fumatului. Concluzia Centrului Canadian International de Dezvoltare si Cercetari a fost elocventa (4): "Consumul de tutun reprezinta o amenintare pentru dezvoltarea sustinuta si echiila in tarile in dezvoltare, tutunul este o provocare majora, nu numai pentru sanatate dar si pentru dezvoltarea sociala si economica ca si pentru sustinerea mediului inconjurator".
Consumul mondial al tigarilor manufacturate s-a dublat intre 1967-l992 de la 2,8 la 5,7 trilioane de tigari cu o crestere/per capita a tigaretelor de 25%; in tarile dezvoltate unde
fumatul s-a extins intre 1940-50, efectul acestor nivele atinse anterior poate fi bine remarcat acum. Aproape 20% din totalitatea deceselor din 1990 se datoreaza produselor de tutun iar in grupa de rsta 35-69 de ani aproape 35% din decese la barbati si 15% la femei se datoreaza fumatului (4).
Daca la aceste date adaugam faptul ca raul facut de fumat este universal si inoata intr-un noian de do stiintifice (5), consideram ca avem suficiente argumente pentru a demonstra ca avem nevoie de o politica de control si monitorizare a epidemiei generate de tutun. Exista numeroase curbe de predictie a evolutiei epidemiei; de obicei intai exista o crestere rapida si intensa a nivelelor la barbati la 60-70%. Aceasta crestere este urmata la 2-3 decenii distanta de o crestere a deceselor la barbati. Acelasi lucru se petrece in ordine la
sexul feminin, cu deosebirea ca maximul prelentei este atins la 15-20 de ani dupa rful atins de curba inregistrata la barbati. La aproximativ 30 de ani de la maximul atins in randul barbatilor, fumatul determina 1/3 din totalul cazurile de decese la barbati si o proportie mult mai mare la barbatii de rsta medie (5).
