DEFINITIE Pot aparea impreunS sau separat. Urticaria include dcrmul superficial si se prezinta ca macule cu marginile de aspect serpigmos si cu zona centrala decolorata; maculcle pot fuziona intre ele. Angioedeimd presu-pune includerea straturilor mai profunde ale pielii si poate ajunge pina la tesuturile subcutanate. Aceste tipuri de afectiuni pot fi clasificate ca: (I)
tulburari determinate de procese IgE-dependente, incluzind atopia, secundare contactului cu alergcni specifici si stimuli fizici. in special frigul. (2) tulburari care au la baza reactii mediate de complement (inclusiv
angioedemul ereditar si uriicaria legala de boala serului sau vasculitc), (3) tulburari neimunologice datorate eliberarii directe de mediatori chimici din celulele mastoeilare sau datorate diferitelor substante medicamentoase responsabile de facilitarea eliberarii de mediatori maslocitari si (4) tulburari idiopalice.
FIZIOPATOLOGIE Afectiunile se caracterizeaza prin aparitia unui edem masiv in derm (ca si in tesutul subcutanat in cazul angioedemului). Se presupune ca
edemul se datoreaza cresterii permeabilitatii vasculare datorita mediatorilor eliberati de mastocite. sau de alte populatii celulare.
DIAGNOSTIC
a Istoricul, cu o atentie speciala orientata catre posibile expuneri la factori iritanti de mediu sau/si ingestia de alimente cu potential alergcn.
a Teste cutanate pentru antigeni alimentari sau/si inhalatori.
a Testarea la factori fizici, cum ar fi teste de provocare cu bratii sau frig.
a Examene de laborator: valorile complementului, VSH; nivelul inhibitorului de C1 -esteraza daca istoricul este sugestiv pentru angioedemul ereditar: crioglobuluine, antigcnul hepatitei B-HBsAg ca si studii complementare ale anticorpilor: teste pentru determinarea de
anticorpi autoimuni.
a Uneori, poate fi utila biopsia cutanata.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Dermatita atopica, mastocitoza cutanata (
urticaria pigmentosa), mastocitoza sistemica. PROFILAXIE Sl TRATAMENT
a Daca este posibil, identificarea si etarea agentilor iritanti.
a Pot fi utile antihistaminice de tip 11-l si 11-2, cum ar fi: ranitidina 150 mg p.o. bid; diphenhydramina 25 50 mg p.o. qid; hidroxizin 25 -50 mg p.o. qid.
a Cyprohcptadina 4 mg p.o. tid poale fi utila.
a Uneori, agentii simpatomimetici sint benefici.