Presiunea sau forta exercitata de masa sanguina asupra peretilor
arteriali, sub influenta activitatii contractile ritmice a inimii, in vederea deplasarii sangelui, poarta numele de presiune sau tensiune arteriala.
Mentinerea unei presiuni arteriale normale depinde de echilibrul dintre debitul cardiac si rezistenta vasculara periferica, ce tine de diametrul, elasticitatea si contractilitatea arterelor.
Elasticitatea este capacitatea vaselor de sange de a se destinde si a reveni la forma initiala, in functie de variatiile de volum ale coloanei de sange din interiorul lor.

Contractilitatea consta in capacitatea fibrelor musculare din stratul mijlociu al arterelor de a se contracta si relaxa, sub actiunea diversilor factori nervosi si umorali. (I. Haulica, Fiziologie umana, ed. a Ii-a, Edit. Medicala, Bucuresti, 1996)In afara influentelor sistemului nervos, contractia celulelor musculare netede este legata de cresterea concentratiei intracelulare de calciu, ceea ce explica efectul vasodilatator al substantelor care blocheaza canalele de calciu.
Contractia prelungita a musculaturii netede duce la modificari structurale, cu ingrosarea peretilor arteriolari, si la o crestere ireversibila a rezistentei periferice.

Presiunea cu care sangele circula in segmentul arterial al arborelui vascular depinde de forta de propulsie a inimii, de masa circulanta si de rezistenta vasculara periferica. Debitul cardiac tine de forta de contractie a inimii, de cantitatea de sange ce se intoarce prin vene si de frecventa contractiilor cardiace.

Dupa unii autori, in fazele initiale ale hipertensiunii arteriale, rezistenta periferica nu este crescuta, cresterea presiunii sangvine
fiind produsa de un debit cardiac crescut, legat de hiperactivitatea sistemului nervos simpatic.
Controlul tensiunii arteriale implica interactiuni complexe intre rinichi, sistemul nervos central si periferic, endoteliu (stratul de celule ce captuseste interiorul arterelor), precum si alte organe, ca glandele suprarenale si hipofiza.

La hipertensivii mai tineri si in faza de prehipertensiune, exista o hiperactivitate a sistemului nervos simpatic. Persoanele afectate prezinta tahicardie si un debit cardiac crescut.
Pentru a intelege actiunea unor medicamente folosite in prezent in tratamentul hipertensiunii arteriale, trebuie sa amintim, extrem de scurt, sistemul renina-angiotensina.
Renina este o enzima secretata de rinichi, ce actioneaza asupra unei proteine (globulina) produse de ficat, pe care o transforma in angiotensina I, o substanta fiziologic inactiva. Prin actiunea unei enzime, in plamani, angiotensina I este convertita in angiotensina II, substanta cu o puternica actiune vasoconstrictoare.

Angiotensina II este un vasoconstrictor puternic, producand cresterea tensiunii arteriale. in plus, angiotensina II stimuleaza eliberarea de aldosteron din glandele suprarenale, iar acesta duce la o crestere in plus a tensiunii arteriale, din cauza retentiei de sodiu si apa.
Mai exista numeroase alte substante vasoactive, care au un rol important in reglarea cardiovasculara (cum ar fi adrenalina, noradre-nalina, acetilcolina, monoxidul de azot, endotelina, bradikinina, histamina, serotonina, peptidul natriuretic atrial, prostaglandinele, tromboxanii, caolitii acizi si altele), dar nu dorim sa punem la incercarea rabdarea, mai mult decat binevoitoare, a celor ce citesc aceste randuri.

In timp ce sistemul nervos simpatic si sistemul renina-angiotensina contribuie la controlul de scurta durata al presiunii arteriale, rinichii sunt responsabili pentru mentinerea volumului sangvin si a hipertensiunii arteriale pe durata lunga. Majoritatea autorilor considera ca rinichii produc hipertensiunea arteriala prin alterarea excretiei de sodiu.
Cu inaintarea in varsta, sensibilitatea fata de sare creste, atat in frecventa, cat si in intensitate, incat, in jurul varstei de 70 de ani, majoritatea persoanelor hipertensive sunt sensibile la sare (Hurst\'s The Heart llth ed., p.1534, McGraw-HilI Publs. 2004).

Prin hipertensiune arteriala esentiala intelegem o crestere de lunga durata a presiunii sangvine. Este o tulburare poligenica si multifacto-riala, in care interactiunea diferitelor gene unele cu altele si cu mediul inconjurator joaca un rol important.
Frecventa bolii creste o data cu varsta, dar, asa cum am aratat, nu la toate populatiile.
Daca in urma cu 50 de ani, la majoritatea locuitorilor din tarile nedezvoltate hipertensiunea arteriala nu era intalnita, azi, datorita raspandirii stilului de viata apusean, ea se intalneste atat in tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare, la 25-35% din populatia adulta si la 60-70% dintre cei ce au depasit varsta de 60 de ani.

Presiunea sistolica creste cu varsta pana la 70-80 de ani, iar cea diastolica doar pana la 50 de ani, dupa care ramane constanta sau chiar scade putin.
Principala complicatie a hipertensiunii arteriale, la populatia de varsta mijlocie din Europa si din America, este boala coronariana, in timp ce la varstnici si la populatia din Asia, este accidentul vascular cerebral.
Aparatele automate care inregistreaza tensiunea la nivelul articulatiei pumnului nu sunt atat de exacte, de aceea nu sunt de recomandat.
La intrebarea: Care tensiune e mai importanta - cea sistolica sau cea diastolica? raspunsul depinde de varsta persoanei respective.
In societatile industrializate, presiunea sistolica creste in mod progresiv, o data cu varsta. Daca se traieste suficient de mult, aproape toti oamenii vor prezenta hipertensiune sistolica. Aceasta crestere a presiunii sangvine, legata de varsta, NU este o parte esentiala a biologiei umane, nu face parte dintr-un destin implacabil al omenirii, deoarece in societatile mai putin dezvoltate, unde consumul de calorii si sare este scazut, valorile tensiunii arteriale raman joase si nu cresc cu varsta.In societatile industrializate, tensiunea diastolica creste pana la varsta de 50 de ani, dupa care incepe sa scada. Deoarece tensiunea sistolica continua sa creasca, se ajunge la o crestere a presiunii pulsului
(presiunea pulsului este presiunea sistolica minus presiunea diasto-lica).

Persoanele care dezvolta hipertensiune arteriala inainte de varsta de 50 de ani prezinta o crestere atat a tensiunii sistolice, cat si a celei diastolice. Riscul bolii coronariene si al accidentelor vasculare cerebrale creste proportional atat cu cresterea valorilor sistolice, cat si a celor diastolice. Principalul mecanism hemodinamic in aceste cazuri este vasoconstrictia la nivelul arteriolelor de rezistenta.In contrast, majoritatea persoanelor la care hipertensiunea apare dupa varsta de 50 de ani prezinta o hipertensiune sistolica, cu valori peste 140 mmHg, insa diastolica ramane sub 90 mmHg. La aceste persoane in varsta, riscul cardiovascular creste linear cu cresterea presiunii sistolice, insa invers cu presiunea diastolica. De exemplu, la o tensiune arteriala de 170/70 mmHg, riscul bolii coronariene e de doua ori mai mare decat la o tensiune arteriala de 170/110.

In hipertensiunea sistolica, principala tulburare este diminuarea dis-tensibilitatii (elasticitatii) arterelor mari, datorita inlocuirii elastinei din stratul elastic al aortei, prin tesut colagen si fibros, un proces ce tine de varsta, dar care e accelerat de ateroscleroza si hipertensiune, inainte de varsta de 50 de ani, frecventa hipertensiunii arteriale este mai mica la femei decat la barbati, sugerand un efect protector al hormonului estrogen. Dupa menopauza, frecventa hipertensiunii arteriale creste rapid, ajungand sa fie intalnita mai des decat la barbati, in ce priveste rolul genelor si al stilului de viata in aparitia hipertensiunii arteriale, sa amintim ca, in Statele Unite, afectiunea survine mai des la americanii de origine africana (un adult din trei), decat la americanii albi sau mexicani (numai unul din patru).

In plus, pe langa faptul ca se intalneste mai des, hipertensiunea arteriala la americanii de origine africana se manifesta la o varsta mai tanara, produce mai multe leziuni organice si duce la un numar mai mare de invaliditati si decese. in schimb, la africanii care traiesc in Africa, desi au gene comune, frecventa hipertensiunii arteriale e mai mica. La africanii din zona Caraibelor, frecventa hipertensiunii e mai mare decat la cei din Africa, insa mai mica decat la cei din Statele Unite. Din nou se adevereste ca 'genele incarca arma, insa stilul de viata apasa pe tragaci\".

Copin cu unul sau ambii parinti hipertensivi au o tensiune arteriala mai mare decat copin de aceeasi varsta, provenind din parinti normotensivi.In 95% dintre cazuri, nu se poate determina o cauza unica si reversibila a cresterii tensiunii arteriale, motipentru care aceste forme se incadreaza in ceea ce se numeste hipertensiune primara sau esentiala.
Totusi, la majoritatea persoanelor cu hipertensiune primara, se pot identifica destul de usor o serie de comportamente sau elemente de stil de viata - consum exceside calorii, sare sau alcool - ce contribuie intr-un mod semnificatila cresterea tensiunii arteriale.
In aproximati5% dintre cazuri, cresterea tensiunii arteriale este produsa de boli renale (renoparenchimale in aproximati2,4% dintre cazuri, renovasculare in 1% dintre cazuri), de unele boli endocrine, in aproximati0,4% dintre cazuri, de unele medicamente, in 0,8% si de stenoza istmului aortic, in 0,1% dintre cazuri. Aceste forme de hipertensiune, cu cauza cunoscuta, au primit denumirea de hipertensiune secundara.