a) Agentul etiologic. Un protozoar, Entamoeba dysente~ riae (E. histolytica) (de dimensiuni microscopice, 2040U), din clasa rizopodelor.
b) Repartitie geografica
frecvev,ta. Se intilneste, sub forma de cazuri rare, si in unele regiuni temperate; boala este insa frecventa, cu caracter endemic, in regiunile calde. La noi s-au intilnit cazuri rare (de import).
c) Sursa de infectie : omul parazitat (bolnav sau purtator) care elimina prin dejectii chisturile infectioase ale parazitului.
d) Modul de transmitere. Transmiterea directa este posibila de la omul parazitat la omul sanatos. Boala se-transmite insa, se pare, mai frecvent prin alimente, apa si obiecte pe care au ajuns chisturile parazitului. Mustele pot avea rol in raspindirea, ca atare, a chisturilor.
e) Calea de patrundere. Localizare. Calea de patrundere, in general, este cea orala. Folosirea in comun in colectitatile de copii a termometrelor (cind temperatura se ia rectal) sau canulelor nedezinfectate etc, poate sa constituie modalitati de patrundere a parazitului in organism pe cale anala. Localizarea are loc' in
intestinul gros sau in cec. Pe cale sanguina parazitul poate ajunge in ficat, plamin, creier,
splina etc.
f) Durata perioadei de incubatie. Durata perioadei de incubatie este variabila. Uneori, dureaza 23 zile,, alteori 34 saptamini sau mai mult.
g) Simptomatologie. Cele mai frecvente sint tulburarile digestive. Desi exista si forme asimptomatice, trebuie sa se stie ca boala in forma ei acuta se instaleaza cu un sindrom dizenteriform. care se insoteste de dureri abdominale sub forma de colici, tenesme rectale si 520 (sau mai multe) scaune pe zi, fecaloide si muco-sanguinolente. in formele supraacute (formele fulminante), boala poate capata de la inceput un_ caracter grav, odata cu unele complicatii locale (perforatii,
hemoragii etc.) si
tulburari generale. De cele mai multe ori
dizenteria amibiana ia un caracter cronic durind ani de zile. Alte manifestari intilnite in amibiaza se datoresc localizarii parazitului si in alte organe sau actiunii toxico-alergice pe care acesta o exercita asupra organismului.
h) Durata perioadei de contaminare. Atit timp cit bolnavul elimina chisturile infectioase ale parazitului.I) Receptitate
imunitate. Receptitatea fata de boala este generala. In regiunile endemice de boala (tarile calde) pare sa se obtina un grad de rezistenta fata de boala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : obisnuit, materiile fecale (in special glerele muco-sanguinolente) proaspat recoltate si singe pentru diferite reactii imuno-biologice.In formele cu localizare extraintestinala se recomanda punctie hepatica (in localizarea hepatica), iar in localizarea pulmonara, recoltarea si examenul expectoratiilor.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Manifestarile clinice ale bolii, datele de ordin epidemiologie (atunci cind mai ales este vorba de persoane care au trait sau au trecut printr-o regiune endemica de boala), examenele parazitologice (direct si pe lame1 colorate), culturile si inocularile la animale (xenodiagnostic) faciliteaza diagnosticul. De asemenea, se recomanda reactia de fixare a complementului, hemaglutinarea indirecta, imunofluorescenta etc.
1) Tratamentul. Se face cu emetina si in special cu 2-dehidroemetina in doza prescrisa de medic, de 120 mg pe zi, 10 zile. De o eficacitate reala se arata si metro-nidazolul (Metronidazol, Flagyl) administrat in doze mai mari (48 lete pe zi, 10 zile).
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnalor si profilaxia medicamentoasa a contactilor. Controlul parazitologic repetat al celor trecuti prin zonele endemice de boala si controlul periodic al celor care traiesc in aceste zone.Intretinerea igienica a closetelor, tratarea dejectelor. Supravegherea instalatiilor de
alimentatie cu apa poila. Masuri de dezmustizare. Spalarea
fructelor si zarzavaturilor. Dezinfectia termometrelor, camilelor etc.. in colectitatile de copii. Respectarea masurilor de
igiena indiduala.