ce trebuie sa facem pentru prevenirea si combaterea lor?
In prima parte a acestei lucrari, ne-am ocupat, pe segmente si pe organe, de bolile neinfectioase ale aparatului digestiv, iar in partea a doua, rezervata patologiei infectioase a acestui aparat, ne-am ocupat de bolile mi-crobiene, rotice, parazitare si micotice, ca boli transmisibile.
Desi cu ocazia prezentarii diferitelor boli, in parte, am amintit cauzele principale ce duc la producerea acestora, ca si unele masuri ce privesc prevenirea si combaterea lor, totusi tinem sa revenim si sa subliniem, in acest modul final, o serie de lucruri practice pe care trebuie sa le cunoastem despre boli, in general, si despre toate aceste boli, in special.
Este, fara indoiala, usor de inteles, ca problema cea mai importanta, care se pune in cazul unei boli si care intereseaza deopotriva atit pe medic, cit si pe bolnav, este diagnosticul si cauza bolii respective.
Din nefericire, de foarte multe ori, acest lucru nu este deloc usor de aflat. Identificarea cauzei unei boli si silirea diagnosticului bolii respective nu este, ca sa zicem asa, numai opera medicului. Intr-o masura foarte importanta, contribuie si trebuie sa contribuie la aceasta insusi bolnavul. in mod practic, de cele mai multe ori, daca medicul se gindeste inca din primul moment la o boala sau la alta, aceasta o face in urma datelor pe care i le furnizeaza bolnavul despre suferinta pe care o acuza. Cind a inceput boala, cum a inceput, de ce semne s-a insotit si care este cauza presupusa a fi determinanta sau favorizanta, sint tot atitea informatii pretioase, pe care le comunica bolnavul si de care medicul nu se poate lipsi, in nici un caz. Aportul bolnavului la silirea diagnosticului, asa dupa cum vom vedea mai departe, nu se opreste aici. Aceasta din cauza, printre altele, ca cele mai multe boli, inainte de a le putea eticheta ca atare, ne obliga ia metode variate si complexe de explorare. Or, aceasta presupune, de asemenea, bunavointa si intelegerea care sint de asteptat din partea bolnavului. Aceasta, cu atit mai mult cu cit in cazul bolilor digestive la care ne referim, medicul este obligat sa apeleze, pe linga clasicul examen obiectiv al bolnavului, si la o serie de investi-. mai laborioase, care nu se pot executa fara colaborarea cu bolnavul. Asa de exemplu, un
cancer de rect poate scapa diagnosticului si poate duce pe bolnav la moarte, daca, din jena sau din alte motive, acesta refuza sa i se faca un tuseu rectal indicat sau o rectoscopie. Dar precizarea diagnosticului diferitelor boli digestive reclama o gama foarte variata de investigatii, ia care bolnavul trebuie sa se supuna cu incredere. Odata cu un chimism gastric, cu un tubaj duodenal sau odata cu diferite examene coprologice (bacteriologice, parazitologice, de digestie, pentru
hemoragii oculte etc), cu care sintem mai mult sau mai putin obisnuiti, nu putem sa renuntam astazi cind beneficiem de pe urma unor metode noi si moderne de explorare, la aportul important pe care acestea il pot aduce la silirea diagnosticului bolilor digestive, in legatura cu examenele radiologice gastro-intesti-nale, de pilda (pe care insisi bolnai, uneori, le solicita), trebuie sa spunem ca daca este o greseala sa se abuzeze de acestea, o greseala nu mai putin regreila se face si atunci cind, igncrindu-se un asemenea examen, ne poate scapa insusi diagnosticul bolii. Examenele radiologice cele mai atente nu reusesc insa sa puna in edenta intotdeauna cauza bolii pe care o urmarim. De aceea, in asemenea situatii, se apeleaza la unele metode mai complexe de explorare. Astfel, diagnosticul unor gas-trite,
ulcere sau cancere de stomac nu poate fi facut fara o gastroscopie (fibroscopie) si chiar biopsie. Alteori un cancer recto-sigmoidian, ce poate scapa la un examen radiologie, va fi pus usor in edenta la o rectoscopie. in cazul unor afectiuni hepatice sau pancreatioe, putem fi de asemenea obligati sa apelam la unele metode noi de investigatie. De multe ori, un
chist hidatie de ficat sau o tumoare hepatica nu pot fi diagnosticate decit printr-o scintigrama hepatica sau o laparoscopie, tot asa dupa cum stadiul in care se gaseste o
hepatita cronica, uneori, nu ni-l poate preciza decit o punctie-
biopsie hepatica. Efectuarea tuturor acestor investigatii, care se fac de obicei de medici cu experienta, nu prezinta riscuri pentru bolna. In schimb, acestea sint de un real folos in precizarea unor diagnostice si in fixarea unor atitudini terapeutice corespunzatoare. intelegerea si colaborarea din partea bolnavului, care este solicitat in aceste ocazii, isi gaseste astfel justificare.
Subliniem acest lucru, pentru a indeparta rezerva neintemeiata pe care o parte din bolna o arata cel putin pentru unele din aceste investigatii.
Colaborarea dintre medic si bolnav trebuie sa continue si in etapele urmatoare diagnosticului.
Dupa cum se stie, pe baza diagnosticului silit, medicui prescrie un tratament igienico-dietetic si un tratament medicamentos sau chirurgical.
Bolnavul, mai ales cu o boala digestiva, trebuie sa urmeze intrutotul sfatul medicului si sa se supuna indicatiilor acestuia, atit in ce priveste regimul de ata sau
regimul alimentar, cit si in ce priveste administrarea medicamentelor prescrise.
Prin nerespectarea unor asemenea masuri, bolnavul se inseala de fapt pe el insusi, punindu-si si mai mult sanatatea si uneori chiar ata in pericol.
Dupa cum se stie, si abuzul care se face astazi pe seama onor medicamente ca antibioticele, antireumati-cele, purgativele etc, poate sa cauzeze diferite afectiuni digestive grave.
Cum de fapt ne referim la boli ale aparatului digestiv, un rol dintre cele mai importante in prevenirea ca si in tratamentul bolilor din aceasta categorie, va reveni unui
regim alimentar corespunzator.
Atit in boli ca acelea la care ne-am referit in prima parte (de genul gastritelor, ulcerelor, enterocolitclor etc), cit si in acelea de care ne-am ocupat in partea a doua (bolile infectioase), locul unui regim igienico-dietetic in tratamentul lor de ansamblu sta, am putea spune, pe primul . in foarte multe cazuri regimul alimentar, condus cu pricepere si respectat intrutotul, poate readuce celui bolnav sanatatea. Trebuie sa adaugam aici ca, asa cum este de asteptat, cauza diferitelor boli digestive sta indeosebi intr-un regim dezechilibrat, in care se abuzeaza de bauturi, tutun,
condimente de tot felul, sosuri, prajeli sau grasimi. Dar o parte insemnata din
bolile digestive sint determinate nu numai de natura meselor respective. Unele boli, in special cele de origine infec-tioasa (microbiene sau parazitare), isi gasesc de cele mai multe ori cauza in modul neigienic si necorespunzator in care diferite alimente sint pastrate, conservate, transportate sau pregatite.
In acelasi timp mesele serte in graba, formate din alimente prea fierbinti, sau prea reci, pot de asemenea sa constituie cauza unor afectiuni ale tubului digestiv.In sfirsit,
tensiunea nervoasa, o dentitie incompleta. ca si ata sedentara, fac parte de asemenea dintre cauzele unor boli digestive.
Or, in prevenirea si combaterea tuturor bolilor digestive amintite va trebui sa tinem seama de toate aceste imprejurari care, pe o cale sau alta, duc la raspindirea bolilor digestive de care ne-am ocupat.
Cum mare parte dintre aceste boli sint boli ale "mii-nilor murdare", se intelege ca din aceasta cauza, una din cele mai importante masuri este intretinerea igienica a miinilor, prin taierea regulata a unghiilor si prin spalarea cit mai frecventa a miinilor inainte si dupa mese. Spalarea insistenta a
fructelor si zarzavaturilor ne poate de asemenea pune la adapost, asa dupa cum am vazut, impotriva unor boli microbiene sau parazitare. Am inteles, de asemenea, din cele aratate mai sus, ca pe linga precurarea de
carne sau de alte produse alimentare din surse controlate este nevoie ca, pentru a preveni unele imbolnari, pastrarea, transportul si pregatirea unor asemenea produse sa se faca cu multa atentie. in sfirsit, etarea alimentelor prea fierbinti sau prea reci, etarea abuzului de
tutun sau a bauturilor alcoolice, completarea den-titiei lipsa si serrea meselor in afara unor conditii de
tensiune nervoasa constituie reguli la care trebuie cu totii sa ne supunem in vederea prevenirii celor mai multe si mai grave boli digestive.In cadrul acestui modul final ne-am propus ca intr-un prim submodul (A) sa prezentam mai intii o serie de date in legatura cu medicamentele romanesti care se folosesc in tratamentul bolilor digestive.
In submodulul B, care va urma, prezentam citeva principii de regim alimentar in principalele boli digestive, iar in submodulul C, ne vom referi la locul pe care-l ocupa
cura de ape
minerale in tratamentul bolilor aparatului digestiv. in ultimul submodul (D) am apreciat ca nu pot fi lipsite de interes, unele notiuni asupra primului ajutor ce trebuie acordat in urgentele digestive, inca inainte ca bolnavul sa intre sub supravegherea unui serciu clinic de specialitate.
