a) Agentul etiologic. Agentul etiologic al bolii la om este forma larra a unui parazit in forma de panglica (Taenia echinococcus), din clasa cestodelor. Daca parazitul adult format din numai 34 segmente (proglote) masoara in lungime 36 mm, in schimb forma larra (echinococul sau hidatida), care este o cula de forma sferica, poate sa ajunga la un diametru de 1020 cm (. 20).
b) Repartitie geografica
frecventa. Sub forma de cazuri rare, boala are un caracter de repartitie universala. In anumite regiuni insa din Europa, Africa, America de Sud si Australia, se intilneste mult mai frecvent. La noi, de asemenea boala este relativ destul de frecventa, intilnindu-se intr-o proportie de 5,6 la 100 000 locuitori (Lupascu si Panaitescu).
c) Sursa de infectie. Aparitia si mentinerea unui rezervor natural de infectie in aceasta boala este asigurat de "ciclul pe care-l realizeaza parazitul intre cele doua categorii de gazde ale sale'". Din acestea ciinelui si altor animale le revine rolul de gazda definiti (ca purtatoare a parazitului adult), iar bovinelor, ovinelor etc, (parazitate de forma larra a parazitului) le revine rolul de gazda intermediara.
d) Modul de transmitere. Ciinele si celelalte gazde definitive se infesteaza prin ingerarea organelor parazitate, aruncate de la animalele care fac forma larra, iar ovinele, bovinele etc, se infesteaza prin ingerarea oualor eliminate odata cu dejectiile de catre gazdele definitive. Omul se infesteaza de asemenea ingerind ouale parazitului de pe manile murdare sau prin intermediul alimentelor (zarzaturilor, fructelor) nespalate. Trecerea bolii la om este favorizata si de contactul cu clinii si pisicile, pe blana carora se gasesc frecvent ouale parazitului, sau din contactul cu oile, pe lina acestora putind ajunge de la ciine ouale acestei tenii.
e) Calea de patrundere. Localizare. Patrunderea se face pe cale digesti, iar localizarea mai frecventa este in ficat, plamin, dar si in oricare alt organ.
f) Durata perioadei de incubatie. Destul de lunga, uneori pina la 12 ani sau mai mult.
g) Simptomatologie. Frecvent localizat in ficat,
chistul hidatic se insoteste in primul rind de o simptomatologie digesti. in general simptomele depind de sediul in ficat al chistului si de marimea si complicatiile ce pot surveni in cursul bolii.
Atit timp cit chistul este inca mic, simptomele sint mai neinsemnate si sint reprezentate de dureri gi in hipocondrul drept, balonari, senzatii de greata, dezgust pentru grasimi si unele manifestari cu caracter alergic. Dupa 23 ani chistul ajunge la o marime care poate sa determine modificari hepatice si unele
tulburari mai accentuate sau mai putin accentuate. Localizarile superioare, din lobul drept hepatic, de exemplu, se vor insoti de semnele iritatiei diafragmatice mai mult cu caracter pulmonar (dureri toracice, tuse, sughit, dispnee etc). In localizarile anterioare sau antero-inferioare, chistul se insoteste, pe linga altele, de dureri intense in hipocondrul drept si produc o hepatomegalie si o bombare a regiunii hepatice. Atunci cind este situat superficial, si destul de mare, se poate chiar palpa o tumoare regulata, neteda, elastica.
Alte tulburari digestive sau generale si mai importante le determina chistul hidatic in urma supuratiei sau rupturii lui.
In afara de ficat, chistul hidatic se localizeaza destul de frecvent si in plamin, cind se inregistreaza tuse, hemoptizii repetate, dureri toracice si dispnee. Hemoptiziile mici si in special repetate sint un semn important al hidatidozei pulmonare.
Alte tulburari se vor inregistra si in celelalte localizari. Astfel, localizarea cerebrala se insoti de
hipertensiune intracraniana, cefalee, tulburari motorii si intr-o proportie destul de insemnata chiar de epilepsie.
Tulburarile intilnite in localizarile mai rare din splina, rinichi, inima, organele genitale etc. sint in functie de organul in care s-a dezvoltat chistul si de marimea acestuia. O parte din simptomele digestive sau extradiges-tive au la baza si o componenta toxico-alergica.
Pruritul (mincarimea), urticaria, eozinofilia sanguina etc, produse prin mecanism toxico-alergic, sint intilnite destul de frecvent in hidatidoza. Socurile ana-filactice grave, care apar de exemplu dupa ruptura unui
chist si pot duce uneori la moarte, au la baza tot un mecanism alergic.
h) Durata perioadei de contaginzitate. Omul care face forma larra nu este contagios. Ciinele si celelalte gazde definitive sint contagioase atita timp cit sint purtatoare ale parazitului adult.I) Receptivitate
imunitate. Receptivitatea este generala, iar
imunitatea neprecizata.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : lichidul care apare dupa ruptura chistului. Punctia nu este recomandata.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din datele clinice si din cele de ordin epidemiologie, boala fiind mai frecventa la persoanele care prin specificul muncii vin mai des in contact cu oile (pastorii) sau cu ciinii (vina-torii). Diagnosticul etiologic reiese din identificarea culelor, scolecsilor sau cirligelor la microscop. Ca examene ajutatoare sint folosite examenele radiologice, examenele cu radioizotopi, laparoscopia, cercetarea eozino-filiei, intradermoreactia Cassoni si reactia de fixare a complementului Weimberg-Pirvu, reactia de hemagluti-nare, imunoelectroforeza etc.
1) Tratamentul. Tratamentele medicamentoase folosite n-au dat rezultate satisfacatoare. De aceea in cazurile indicate se apeleaza la tratamentul chirurgical, cu precautia de a se evita ruperea peretilor chistului.
m) Masuri de profilaxie, si combatere. Stirpirea clinilor gabonzi si dezhelmintizarea periodica a celor necesari. Se vor lua masuri de a preveni infestarea ciinilor, animalele taindu-se numai in abatoare, iar organele parazitate ale acestora se vor distruge sau steriliza prin fierbere. Cadavrele animalelor se vor transporta la serviciul de ecarisaj sau la cimitirul de animale, unde vor fi ingropate la adincime in pamint. Se recomanda evitarea contactului cu ciinii si pisicile si dezinfectia miinilor dupa atingerea oilor sau a linii acestora. Spalarea atenta a zarzaturilor, fructelor, este de asemenea recomandata.
