Notiuni sumare de anatomie si fiziologie. Duodenul este primul segment al
intestinului subtire, fiind cuprins intre sfincterul piloric si unghiul pe care-l face cu jeju-nul (unghiul duodeno-jejunal). Are o lungime de 2530 cm si este format din bulb (prima portiune), apoi o portiune descendenta, o portiune orizontala si o portiune ascendenta. Duodenul are de fapt forma unei potcoa, in interiorul careia este plasat capul pancreasului. Peretii duodenului, ca si cei ai stomacului, sint constituiti dintr-o tunica mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Pozitia anatomica centrala a duodenului, ca si legaturile intime de continuitate sau pe cale nervoasa, sanguina sau limfatica cu organele de cinatate, fac din duoden o "raspintie abdominala" de o semnificatie deosebita in economia organismului si a carui patologie este de asemenea strins legata de aceea a organelor cine.
In modulul anterior ne-am ocupat de
ulcerul duodenal ; aici vom prezenta mai intii o serie de date care prisc duodenitele, afectiunile cele mai frecnte ale duodenului si apoi in continuare ne vom ocupa, pe scurt, in submodulul "Alte boli ale duodenului", de diskinezia duodenala, stenoza duodenala, periduodenitele si dirti-culii duodenali.
Duodenitele
Inflamatia mucoasei duodenale, care se insoteste de regula si de cea a stomacului (gastroduodenita), poate fi acuta sau cronica.
a) Duodenitele acute (in realitate gastroduodenite) se manifesta prin greturi,
varsaturi (uneori incoercibile), dureri in epigastru si in hipocondrul drept si adinamie (Ha-tieganu). Cum la duodenita se asociaza si o jejunita, poate exista in asemenea cazuri si o
diaree formata din scaune
galbui, gelatinoase.
b) Duodenitele cronice se insotesc de dureri epigas-trice, greturi, balonari, varsaturi si
arsuri retrosternale. La tubajul duodenal se gasesc in sediment celule descua-mate, leucocite si mucus, iar in duodenitele parazitare se pot remarca usor lamblii, lar de strongiloid si oua de Ankilostoma sau de Fasciola hepatica. Examenul
radiologie semnaleaza unele date mai mult sau mai putin caracteristice (imagini reticulate, polipoidale,
tulburari de tonus etc), diagnosticul de certitudine fiind dat de
biopsia mucoasei duodenale.
Diagnosticul va rezulta deci din simptomele clinice, examenele parazitologice, examenele radiologice, si mai ales, din biopsia mucoasei duodenale.
Tratamentul in formele acute de duodenite, ca si in
gastritele acute, consta din spalaturi gastrice si purgati sau clisme, prin care se urmareste de fapt eliminarea alimentelor contaminate. Regimul
alimentar trebuie sa fie bine condus si va incepe cu ceaiuri, supe de zarzavaturi strecurate, dupa care se vor adauga treptat brinzeturi, oua moi,
carne fiarta etc. in unele cazuri poate fi indicat si un tratament cu antibiotice. in duodenitele cronice se recomanda acelasi
regim si un tratament cu alcaline si anticolinergice, ca si in ulcerul duodenal, in duodenitele parazitare se intelege ca tratamentul trebuie sa vizeze indepartarea parazitilor din organism, prin
tratamente antiparazitare corect instituite.
Alte boli ale duodenului
a) Diskinezia duodenala poate fi primitiva
in cadrul unei dereglari nervoase
sau secundara, ca boala de acompaniament a altor afectiuni digesti sau hepato-biliare. Clinic se manifesta prin greturi, varsaturi, balo-nari si dureri. Diagnosticul rezulta in special in urma examenului radiologie, care semnaleaza staza, dilatatia si miscarile de framintare. Tratamentul
dietetic consta dintr-o
alimentatie mai saraca in grasimi, dar cu mese fractionate si frecnte. Tratamentul fizioterapie isi gaseste justificare. Medicamentos, medicul poate sa recomande pansamente, sedati sau tranchilizante. De asemenea, tratamentul bolii de baza este obligatoriu.
b) Stenoza duodenala este o afectiune rara, care consta dintr-o intirziere a tranzitului duodenal din cauza unui obstacol de natura variata. Pe linga dureri, balonari sau greturi, boala se manifesta indeosebi prin varsaturi abundente cu continut bilios. Diagnosticul este dat de examenul radiologie, care semnaleaza strimtorarea (stenoza) duodenala, staza si miscarile de framintare. Tratamentul este chirurgical.
c) Periduodenitele sint date de inflamatia seroasei, adica a celui de al patrulea strat al peretelui duodenal. Boala se insoteste de greturi, balonari, eructatii si dureri culare. Tratamentul trebuie sa urmareasca indepartarea acestor simptome.
d) Dirticulii duodenali pot fi dirticuli adevarati, care se manifesta ca dilatatii ampulare ale intregului perete duodenal, sau pot fi dirticuli falsi, fiind formati din hernierea mucoasei si submucoasei. in general, boala este asimptomatica, totusi, in unele cazuri se pot semnala dureri, balonari,
greturi si uneori chiar varsaturi. Complicatiile sint reprezentate de inflamatia dirticulilor (dirticulita) si uneori chiar de hemoragie. Diagnosticul rezulta din examenul radiologie, iar tratamentul este asemanator cu cel din ulcerul duodenal.