Inflamatia cronica a intestinului, pe care o intilnim in enterocolita cronica, este destul de des urmarea unor procese patologice intestinale anterioare. De fapt, mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut in trecutul mai apropiat sau mai indepartat si o enterocolita acuta. In acelasi timp, la aparitia insa a unei enterocolite cronice primitive, pe linga un teren predis-pozant, poate contribui nerespectarea unor reguli de
igiena alimentara sau administrarea abuzi de antibiotice pe cale bucala. Un loc destul de important printre
enterocolitele cronice il ocupa enterocolitele secundare, cum sint in special enterocolitele care apar la bplnavii rezecati gastric, enterocolitele la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric (aclorhidrie), enterocolitele la bolnavii cu
alergie alimentara (cu o sensibilitate exagerata fata de anumite alimente) si enterocolitele ce insotesc diferite boli parazitare ca lambliaza, strongiloidoza, ascaridioza, trico-cefaloza etc.
Clinic, bolnavii cu enterocolita cronica prezinta o serie de simptome destul de riate. De cele mai multe ori, boala se manifesta cu dureri care apar in legatura cu o anumita
tensiune nervoasa. Durerile, uneori peri-ombilicale, in fosa iliaca dreapta sau generalizate, sint frecvent insotite de eructatii (rigiieli), balonari, borbo-risme (ghioraituri) si eliminari de gaze. Diareea, pe care o intilnim in enterocolita cronica, se traduce in perioadele de liniste (acalmie) prin 13 scaune pe zi, in timp ce in perioadele de exacerbare numarul acestora poate fi de 68 sau mai multe. Diareea, ca si celelalte tulburari, poate fi provocata de o emotie oarecare sau de unele alimente ca laptele,
dulciurile si anumite produse celulozice (fructe etc.) fata de care mai toti bolnavii prezinta o intoleranta alimentara. Scaunele bolnavilor sint neformate, moi, lichide, galbene sau brune-galbui si contin mucus si resturi alimentare nedigerate. Perioadele de
diaree pot uneori alterna cu perioade in care bolnavii au un singur scaun pe zi sau chiar constipatie. Enterocolita, ca boala cronica, se prezinta la bolnavii cu o anumita exciilitate psihica, asa incit cu timpul poate duce la stari grave de denutritie cu scadere importanta in greutate. Desi de un prognostic in general bun, totusi pot surveni si unele complicatii prin
anemie si prin tulburarile de
digestie si de absorbtie care au fost semnalate in unele cazuri.
Diagnosticul rezulta din datele clinice cu care se prezinta bolnavul, rezultatele examenului coprologic (bacteriologic, parazitologic, de digestie) si din examenul radiologie, care pune in evidenta tranzitul intestinal accelerat, aerocolia, lumenul intestinal redus etc.
Tratamentul reusit al bolii este in primul rind conditionat de un
regim alimentar adect. Pe linga respectarea tuturor regulilor de igiena a alimentatiei (cu mese la ore regulate, masticatie suficienta etc), o atentie deosebita trebuie acordata unui regim asa-zis de crutare digesti. in cadrul acestui regim se cere evitarea condimentelor, dulciurilor concentrate si
fructelor sau zarzaturilor cu un continut mai mare de celuloza. De asemenea este important ca bolnavii sa se fereasca de alimentele prea reci sau prea fierbinti. Un regim judicios intocmit trebuie sa cuprinda alimente cu un continut echilibrat in
glucide si proteine.
Pe de alta parte, tinind seama de importanta factorului psihic in aceasta boala, pentru reechilibrarea functiilor intestinale, un rol important il au sedativele ce i se prescriu bolnavului. in tratamentul recomandat, medicul este in acelasi timp obligat sa tina seama de agentul etiologic mai important care a intervenit in declansarea bolii, administrindu-se dupa caz sulfamide, medicamente antiparazitare sau antifungice (preparate ce se administreaza impotri micozelor digestive). La aclor-hidrici, devin utile preparatele ce contin acid clorhidric (Acidopeps), iar cele cu fermenti pancreatici (Triferment), devin indicate in cazurile ce se insotesc si de o
insuficienta pancreatica. Diferite antispastice cum sint car-bonatul de calciu, bismutul subnitric etc., si-au demonstrat eficienta in aceste afectiuni. Antibioticele, in schimb, vor fi prescrise cu prudenta, in cazurile absolut indicate (starile febrile, constante).
Masurile de profilaxie a enterocolitelor cronice trebuie sa tina seama de cauzele care duc la aparitia lor. Astfel, in primul rind se vor respecta toate conditiile in ceea ce priveste un tratament corect al enterocolitelor acute. O atentie cuvenita, din punctul de vedere al regimului alimentar, fi acordata bolnavilor rezecati gastric, celor aclorhidrici (cu lipsa de acid clorhidric) si acelora care prezinta o sensibilitate mai mare fata de anumite produse alimentare (alergie digesti). Se intelege ca respectarea regulilor de igiena alimentara este cu atit mai importanta, cu cit, asa dupa cum am zut, diferiti microbi, paraziti sau ciuperci, pot declansa sau intretine o enterocolita cronica.
