Febra tifoida este o boala transmisibila acuta, determinata de bacili din grupa Salmonella si caracterizata prin febra, splenomegalie, eruptie cutanata si
tulburari digestive. Febrele paratifoide se prezinta uneori sub aspectul unor toxiinfectii alimentare.
a) Agentul etiologic. Bacili din grupa Salmonella, ca : Salmonella typhi; Salmonella parathyphi (A) ; Salmonella paratyphi (B) ; Salmonella (grupul C).
b) Raspindirea geografica
frecventa. Universala, relativ frecventa.
c) Sursa de infectie. Omul bolnav, care elimina germenii prin materii fecale, urina, bila, varsaturi, sputa si exsudat faringian. Poate constitui sursa de infectie si purtatorul de germeni, care elimina germenii in special prin materii fecale si urina.
d) Modul de transmitere se face fie direct, de la bolnav sau purtatorul de germeni, fie indirect, prin intermediul apei, alimentelor (lapte, zarzavaturi,
fructe etc.) contaminate de bolnavi, purtatori sau vectori (musca). Mai rar transmiterea se poate face prin obiecte contaminate.
e) Calea de patrundere : digestiva.
f) Durata perioadei de incubatie. Cu limite intre 7 si 21 de zile si cu o medie de 14 zile.
g) Simptomatologie. Boala incepe de regula lent, cu cefalee, frisoane, ameteli, inapetenta si cu o
febra care urca treptat. Dupa prima saptamina de ascensiune gradata (cind boala este netratata), febra ia un caracter continuu, mentinindu-se in platou timp de doua sau mai multe saptamini (perioada de stare a bolii). in ultima saptamina, in asa-zisa perioada de declin, febra scade treptat. Odata cu starea generala profund alterata (apatie,
cefalee intensa,
insomnie etc), boala se mai caracterizeaza printr-o
splina constant marita si prin aparitia unor pete de culoare roz. dar nu mai mari decit un bob de
linte (pete lenticulare), dispuse pe abdomen, flancuri si baza toracelui. in sfirsit, bolnavii acuza diferite tulburari digestive (limba prajita, dureri vagi abdominale, borborigme, balonari, tulburari de tranzit intestinal),
tulburari cardiovasculare, respiratorii, neuro-psihice. Boala se poate complica cu perforatie si hemoragie. In febrele paratifoide care au o simpomatologie asemanatoare, dia-reea este mai frecventa.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Pe toata durata bolii sau a starii de purtator.I) Imunitate
receptivitate. Boala lasa imunitate durabila si specifica. Cazurile de reimbolnavire sint rare. Receptivitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : singe, materii fecale, urina, bila, lichid de varsaturi, maduva sternala, exsudal din petele lenticulare, lichid cefalorahidian, sputa, exsudat faringiah.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul clinic al bolii rezulta din datele clinice si datele epidemiologice, iar cel etiologic din hemocultura, coprocultura, urocultura, bili-cultura, medulocultura, reactia Widal, reactia de fixare a complementului sau din izolarea germenului si din alte produse patologice.
1) Tratamentul. Bolnavul spitalizat este supus la un repaus absolut si la un
regim alimentar format la inceput din ceaiuri, compoturi, lapte, supe, oua etc, iar mai tirziu completat in functie de evolutia bolii. Ca tratament medicamentos se foloseste cu bune rezultate cloramfenicolul, care se administreaza pina la 2 saptamini. Se mai pot asocia la tratamentul antimicrobian, vitamine, antiter-mice etc, iar in formele grave corticoizi.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnavului la spital. Dezinfectia continua si terminala. Depistarea, inregistrarea si supravegherea purtatorilor de germeni. Masuri la locuinta purtatorului, dezinfectia periodica a closetelor. Controlul periodic si la angajare pentru starea de purtator a personalului din sectorul alimentar, institutiile de copii, instalatiile centrale de apa. Interzicerea angajarii in aceste sectoare de munca a purtatorilor de germeni, scoaterea din aceste sectoare de munca a celor care au devenit purtatori de germeni, pe toata durata starii de purtator. Controlul si dezinfectia periodica a surselor de apa. Colectarea, transportul si depozitarea reziduurilor fecaloid-menajere in conditii igienice. Lupta contra mustelor prin insecticide. Respectarea conditiilor de
igiena personala (spalatul pe miini etc).
Se recomanda de asemenea prepararea, transportul, depozitarea si distributia igienica a produselor alimentare, in special a laptelui. ccinarea se recomanda la populatia mai expusa, si in mod special la personalul din sectorul alimentar, din institutii de copii, din spitale de contagiosi, din instalatii centrale de apa si la con-tactii din jurul purtatorului.
