Hepatita cronica este de obicei urmarea unei hepatite epidemice rale. Dealtfel, se apreciaza ca daca manifestarile hepatice ale unei hepatite epidemice nu dispar dupa 610 luni de la inceputul bolii, acestea pot fi luate drept dovada unei hepatite cronice. Peste 80% dintre bolnai cu hepatite cronice, intilniti de noi, par sa fi avut in antecedente o
hepatita epidemica.
Daca asa cum rezulta din acestea, agentul etiologic al hepatitelor cronice este acelasi cu cel al hepatitei epidemice, problema care se discuta este aceea a factorilor care favorizeaza tfecerea bolii dintr-un stadiu acut in stadiul cronic. Cum insa lucrurile din acest punct de vedere sint departe de a fi elucidate, nu ne vom opri aici asupra acestor discutii. Vom aminti doar ca locul altor ipoteze este astazi tot mai mult luat de o teorie mai noua si anume aceea a autointretinerii bolii pe caleImunologica.
Din punct de vedere clinic, trebuie de la inceput sa subliniem ca suferinta propriu-zisa a ficatului isi are de multe ori expresia intr-un lou de simptome destul de sarac. Este bine sa se stie ca sint cazuri de hepatite cronice, care evolueaza cu o simptomatologie stearsa, redusa sau chiar complet asimptomatic. De cele mai multe ori insa boala se insoteste de o gama destul de bogata si variata de manifestari clinice. Pe primul par sa se situeze o serie de
tulburari dispeptice pe care le acuza bolnavul si care constau din
greturi (in special dimineata), senzatie de plenitudine epigastrica, gust neplacut in gura, balonari, inapetenta (scaderea poftei de mincare) si unele tulburari de tranzit intestinal (uneori diaree, alteori con-stipatie). Dupa eforturi fizice, sau dupa mese mai copioase unii bolna vorbesc de o jena sau chiar de o
durere pe care o simt in regiunea hepatica. Un loc important il ocupa inca de la inceput, in evolutia bolii, diferite manifestari generale. Astfel, atrage atentia asupra suferintei hepatice starea de
oboseala fizica si intelectuala de care se pling de multe ori cu insistenta bolnai hepatici. Pe linga astenie, boala mai poate evolua la unii bolna cu cefalee, insomnie, neliniste, nervozitate si uneori chiar cu o stare subfebrila. in general,
hepatita cronica se insoteste de un sub
icter mai mult sau mai putin accentuat. Daca sint numerosi bolnai la care boala poate evolua fara icter, sint de asemenea altii (este adevarat mai putini) la care un icter mai mult sau mai putin pronuntat, poate capata un caracter constant. In sfirsit, bolnai remarca si relateaza medicului la consultatii
diureza mai redusa, urinile mai colorate si caracterul adeseori decolorat al scaunelor. La examenul general al bolnavului, medicul descopera noi elemente importante care pledeaza pentru prezenta unei asemenea boli. Astfel, eritemul palmar (roseata palmelor) si al mucoasei bucale si mai ales prezenta stelutelor vasculare pe jumatatea superioara a corpului au pentru diagnosticul bolii o semnificatie ce nu poate fi neglijata. Cind la examenul obiectiv se gasesc ficatul si adeseori si
splina marite, diagnosticul de
hepatita cronica trebuie sa intre in mod obligatoriu in atentie.
Diagnosticul clinic trebuie insa intarit printr-o serie de explorari care sint intrutotul justificate. Asemenea explorari sint necesare intrucit pe linga hepatita cronica postrala, mai exista o serie de hepatite din unele boli microbiene, parazitare sau micotice, ca si alte hepatite care au origine toxica sau medicamentoasa. Investigatiile de laborator sint apoi necesare pentru a se sili daca este vorba de o hepatita cronica silizata, o hepatita cronica activa sau o hepatita cronica progresiva, cu evo-lutie^spre ciroza. Acest lucru, pentru care insista medicii in fata unei hepatite cronice insuficient explorate, este deosebit de important
se intelege
si pentru bolna. De multe ori diagnosticul isi gaseste confirmarea in analize ca : determinarea timolului, bilirubinei, trans-aminazelor, electroforezei si in proba cu BSP (brom-sulfonftaleina). in unele cazuri poate fi insa necesar sa se apeleze si la alte investigatii ca laparascopia, scinti-grama hepatica si chiar punctia-biopsie a ficatului.
Tratamentul in hepatita cronica, ca si in alte afectiuni de care ne-am ocupat pina aici, trebuie sa acorde o atentie deosebita regimului igienico-dietetic. in conditiile lipsei unui tratament etiologic, regimul de ata si
regimul alimentar capata chiar o greutate mai mare. Astfel, bolnavul trebuie sa elimine din
alimentatie alcoolul, grasimile, condimentele, sosurile, prajelile si conservele. Un
regim carential, lipsit de tamine si de alimentele de baza necesare, nu-si gaseste insa nicf o justificare. Dimpotriva, etind cele contraindicate, bolnavul va trebui totusi sa beneficieze de o alimentatie completa si echilibrata. In acelasi timp, mai ales in perioadele de actitate a bolii (hepatite cronice active sau evolutive), bolnai vor trebui sa ete eforturile fizice si traumele psihice.
Medicamentos, in tratamentul hepatitei cronice, au fost incercate numeroase preparate cu efecte nu intotdeaun
a din cele mai bune. Tratamentul cortizonic, cu rezultate bune in unele cazuri, pare sa fie mai putin indicat in altele, unde rezultatele au fost cu totul indoielnice. Chimioterapia imunodepresiva cu citostatice pare incurajatoare, dar inca nu se poate trage o concluzie certa asupra valorii reale a preparatelor din aceasta categorie. Rezultate bune au fost remarcate si in tratamentul de durata cu Decaris, medicament folosit in tratamentul ascaridiozei. Dintre preparatele care se folosesc cel mai mult astazi, unele efecte favorabile in diferite forme de boala, au fost obtinute cu Aspatofort, Metaspar, Mecopar, extracte hepatice si diferite tamine (Bi, BL>, B
