Ileita terminala, cunoscuta si sub numele de ileita regionala sau boala Crohn, este o inflamatie infiltrativa si sclerozanta a ileonului terminal. Boala se poate localiza insa si la alte niveluri ale
intestinului subtire sau gros.
Boala este destul de rara si nu se cunoaste inca agentul patogen care o determina.
Clinic, ileita terminala incepe lent, cu dureri in partea dreapta inferioara a abdomenului (fosa iliaca dreapta). Durerile, la inceput de scurta durata, pot deveni cu timpul persistente si se insotesc adeseori de borborisme (ghioraituri), flatulenta (gaze),
diaree si uneori chiar o stare febrila sau subfebrila. Boala are o evolutie cronica, cu perioade de acalmie si de exacerbare. Oricum, cu timpul, bolnavii devin anemici si merg spre denutritie. in zona dureroasa din fosa iliaca dreapta se poate remarca o impastare sau medicul poate chiar palpa cordonul ileitic interesat. Complicatiile, destul de rare, constau din stenozarea regiunii afectate (ocluzie), perforare sau formare de fistule.
Diagnosticul, numai pe baza semnelor clinice, este destul de dificil, dar examenul
radiologie ce se recomanda acestor bolnavi poate pune in evidenta rigiditatea si ingustarea segmentului respectiv. Mai greu este de pus diagnosticul in localizarile la alte segmente (esofag, stomac,
intestinul gros), cind boala poate fi confundata cu un
cancer al regiunilor respective.
Tratamentul poate incepe cu repaus la pat si cu un
regim alimentar de crutare. Pentru tratamentul medicamentos s-au folosit si se folosesc, dupa caz, si cu rezultate variabile, sulfamide (ftalilsulfatiazol), antibiotice (Tetraciclina) sau derivati de cortizon (Prednison). Rezultate incurajatoare se pot obtine cu Salazopirina si mai ales cu medicamente imunodepresoare (Imuran).
Prevenirea recidivelor obliga la supravegherea si controlul periodic al bolnalui si la un tratament de durata.