Poliomielita sau paralizia infantila este o boala transmisibila, de etiologie rotica, care incepe cu un sindrom infectios urmat sau nu de paralizii
a) Agentul etiologic. Virusul poliomielitic cu trei tipuri distincte.
b) Raspindire geografica
frecventa. Universala, in prezent mai rara din cauza vaccinarilor in masa.
c) Sursa de infectie : omul bolnav sau purtatorul de germeni, care elimina rusul prin materii fecale si secretii nazo-faringiene.
d) Modul de transmitere : direct, de la bolnav sau purtatorul de germeni ; indirect, prin alimente, lapte, fructe, zarzavaturi, apa, contaminate de bolna, purtatori sau vectori (muste, gindaci de bucatarie). Obiecte contaminate : lenjerie, jucarii etc.
e) Calea de patrundere : digestiva, mai rar respiratorie.
f) Durata perioadei de incubatie : intre 3 si 21 de zile, cu o medie de 714 zile.
g) Simptomatologie. Pe linga perioada de incubatie, boala ar prezenta o perioada de "boala minora" (pro-dromala), o perioada de boala majora (cu un stadiu pre-paralitic si paralitic) si o perioada de recuperare sau de sechele. Boala incepe in general cu febra, manifestari respiratorii (sub forma unei gripe),
tulburari digestive (balonari, greturi, varsaturi, dureri difuze abdominale) si unele manifestari de ordin nervos. in perioada de stare a bolii (a "bolii majore") pe primul loc se situeaza
febra si
slabirea fortei musculare, cu o rezistenta scazuta a miscarilor (stadiul preparalitic). Dupa citeva zile insa. apar paraliziile insotite de abolirea miscarilor active (stadiul paralitic). Perioada de retrocedare, care incepe la aproximativ doua saptamini dupa debutul bolii, poate duce la o recuperare totala. Uneori insa pot ramine sechele sub forma de paralizii definitive.
h) Duratn perioadei de contagiozitate. Incepind din perioada prodromala (contagiozitatea maxima) aceasta scade treptat in 36 Faptamini. putind totusi dura pina la 6 luni.I) Imunitate
rec.eptitate. Boala lasa imunitate solida, durabila si specifica de tip. Receptitatea este generala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : singe, materii fecale, secretii nazo-faringiene.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare a diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din semnele clinice si investigatiile epidemiologice, iar cel etiologic din izolarea rusului pe culturi de tesuturi. Testul de neutralizare, de fixarea complementului ca si inocularile pe animale de laborator sint utile in toate cazurile suspecte.
1) Tratament. Cum nu exista un tratament etiologic, tratamentul in formele neparalitice va consta din repaus la pat si din administrarea taminei C, piramidon. co-deina. In formele paralitice, pe linga repaus se vor administra Algocalmin, piramidon, vasodilatatoare, tranchilizante, iar in perioadele de regresiune (dupa doua saptamini de la inceputul bolii) se va trece la un program de redresare musculara (impachetari umede, bai calde, kineziterapie) si tamine, anabolizante etc.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Izolarea bolnavului in spital. Depistarea tuturor cazurilor tipice si atipice de boala. Dezinfectia curenta si terminala. Vaccinarea antipoliomielitica a copiilor. Protectia cu gama-globuline a copiilor contacti. Supravegherea surselor de apa. dezinfectia lor periodica. Prepararea, depozitarea si distributia igienica a alimentelor. Colectarea, depozitarea si transportul igienic al reziduurilor fecaloid-mena-jere. Lupta contra mustelor. Interzicerea frecventarii de catre copii a locurilor aglomerate. Etarea eforturilor fizice, a excursiilor, a scaldatului in bazine etc. in caz de epidemie se sisteaza vacinarile, interventiile pe amig-dale, operatiile de vegetatii adenoide. Se recomanda triajul epidemiologie la primirea copiilor in colectitati si controlul medical al copiilor in fiecare zi la prezentarea in colectitate, alaturi de diferite masuri de
igiena generala.
