a) Agentul etiologic. Este un parazit mic, strongiloidul (Strongyloides stercoralis, sin. Anguillula stercoralis), din clasa nematodelor. Masculul masoara 1 mm, iar femela, mai lunga, nu depaseste 2,5 mm (. 24).
b) Repartitie geografica
frecventa. Boala are un caracter de repartitie universala, fiind relativ rara in regiunile temperate si mai frecventa in cele tropicale sau subtropicale. Boala la noi este rara, dar se pare ca ea .scapa adesea diagnosticului.
c) Sursa de infectie. Omul parazitat (bolnav sau purtator sanatos) care elimina prin materii fecale larvele rabditoide ale parazitului.
d) Modul de transmitere. Larvele rabditoide eliminate nu sint infectioase. Ele au pe sol o evolutie directa sau indirecta pina la stadiul de larve strongiloide infectioase. Infestarea omului se va face pe cale digestiva, prin alimentele pe care se gasesc larvele infectioase, sau pe cale cutanata, prin traversarea larvelor prin piele. Autoinfestarea exogena si endogena este posibila.
e) Calea de patrundere. Localizare. Infestarea se face pe cale digestiva si cutanata. Dupa trecerea prin piele, larvele ajung in circulatie si de aici, trecind prin inima dreapta, plamini, trahee, ajung in cele din urma in
intestin unde se formeaza adultii.
f) Perioada de incubatie. Larvele rabditoide apar in materiile fecale ale persoanei parazitate la aproximativ 34 saptamini de la data infestarii.
g) Simptomatologie. Pe linga cazuri usoare, fara
tulburari evidente, se intilnesc in strongiloidoza si cazuri cu o evolutie grava. Din partea aparatului digestiv, bolnal se plinge indeosebi de dureri abdominale, greturi, varsaturi, inapetenta, balonari si adesea diaree. Diareele apoase, prelungite, din strongiloidoza, pot fi cauza unor mari pierderi in greutate (sindroame de denutritie). Pe de alta parte, si in aceasta parazitoza se inregistreaza tulburari care nu tin de aparatul digestiv si care sint provocate de cele mai multe ori prin mecanism toxic sau alergic. Astfel, pe linga unele manifestari cutanate (der-matite, edem) sau pulmonare, determinate adesea de o actiune directa a parazitului, unii bolnavi, la care boala tine de mai multi ani, intra intr-o faza neuro-psihica cu insomnii, iriilitate, crize conlsive si stare de neurastenie.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Pe toata durata infestarii bolnal este contagios.I) Receptivitate
imunitate. Receptivitatea este generala, iar
imunitatea neprecizata.
j) Produsele patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : materiile fecale si bila, obtinuta prin tubaj duodenal, in care se pot gasi larvele mobile ale parazitului.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din datele clinice si particularitatile epidemiologice, iar diagnosticul etiologic din examenele parazitologice ale bilei sau scaunelor recoltate pentru identificarea larvelor rabditoide ale parazitului. Coproculturile sint deseori necesare. Eozino-filia sanguina este frecvent crescuta.
1) Tratamentul. Unele preparate ca violetul de gen-tiana, subnitratul de bismut si altele n-au dat rezultate satisfacatoare. Un alt preparat, Ditiazanina, care s-a aratat ceva mai eficace, s-a dovedit a fi toxic pentru organism si ca atare a fost retras din practica. Pamoa-tul de pirviniu (Vermigalul), dat in doua zilnica de 0,005 g/kilocorp, administrat 7 zile in sir da rezultate incurajatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin insa cu Thiabenzadol (Mintezol) dat in doza de 1 g pe zi, 7 zile sau 3 g pe zi, 5 zile.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Depistarea si tratarea celor parazitati. Utilizarea corecta a closetelor si dezinfectia lor periodica. Inactivarea dejectiilor inaintea folosirii lor ca ingrasamint in agricultura. in terenurile contaminate este indicat sa se foloseasca incaltaminte de protectie. Zarzavaturile si
legumele din terenurile contaminate vor fi bine spalate. O atentie deosebita trebuie ata pentru a preintimpina infestarile in cursul lucrului in laboratoare. intretinerea igienica a miinilor este pentru aceasta obligatorie.