Faptul ca bolnavul cu ulcer gastric sau duodenal, inainte de a fi trimis la interventia chirurgicala, trebuie sa epuizeze toate posibilitatile pe care le ofera tratamentul medical, se datoreste suferintelor care pot aparea dupa actul operator. Asemenea tulburari, care isi fac aparitia dupa rezectia gastrica facuta printr-o metoda sau alta, pot surveni imediat (complicatii precoce) sau pot aparea in timp, mult mai tirziu (complicatii tardive).
Complicatiile precoce sint hemoragiile, infectiile si uneori obstructia gurii de anastomoza, care apar inca in timpul internarii bolnavului. Tratamentul unor asemenea complicatii rene medicului sub supravegherea caruia se gaseste bolnavul operat.
Complicatiile tardive, care apar dupa externarea bolnavului, sint acelea care mai devreme sau mai tirziu il determina pe bolnav sa se adreseze din nou medicului. Complicatiile tardive care se intilnesc mai frecvent si de care ne vom ocupa aici pe scurt sint : gastrita bontului, ulcerul peptic, sindromul jejunal (dumping), sindromul hipoglicemic, sindromul de ansa aferenta si sindromul carential.
a) Gastrita bontului (sau stomita) este inflamatia gurii de anastomoza a stomacului si se insoteste de dureri epigastrice si de alte manifestari pe care le-am intilnit in gastrita cronica. Diagnosticul rezulta din datele ce ni le ofera examenul radiologie si mai ales gastroscopia (fibroscopia), iar tratamentul este acelasi ca in gastrite.
b) Ulcerul peptic se produce datorita faptului ca interventia chirurgicala efectuata n-a reusit sa indeparteze toate zonele care raspund de secretia de acid clorhidric a stomacului. Ulcerul peptic apare pe gura de anastomoza sau pe ansa intestinala aferenta. Clinic, boala se insoteste de dureri intense periombilicale sau mai mult in partea stinga si cu tendinta la iradiere in spate. Se calmeaza dupa mese, dar uneori pot avea un caracter continuu. Durerile se insotesc destul de des de diferite tulburari dispeptice (greturi, balonari, varsaturi). Unele complicatii, de genul perforatiilor sau hemoragiilor, pot face necesara o noua interventie chirurgicala.
Diagnosticul se fixeaza pe baza semnelor clinice, examenului radiologie si a gastroscopiei.
Tratamentul igienico-dietetic si medicamentos este asemanator cu acela din ulcerul gastric sau duodenal.
c) Sindromul jejunal (dumping) apare rar in rezec-tiile cu anastomoza gastro-duodenala si mult mai frecvent in cele in care s-a realizat o anastomoza gastro-jejunala. Patrunderea direct in jejun a unor alimente ca laptele, dulciurile, supele concentrate, grasimile etc, poate sa fie urmata destul de repede

o jumatate de ora dupa mesele respective

de o serie de tulburari ca acelea pe care le mentionam. Practic, aceste tulburari constau din balonari, greturi, palpitatii, ameteli, transpiratii si uneori stari de lipotimie (lesin), care-l obliga pe bolnav sa se aseze. Pozitia culcat face ca asemenea tulburari sa diminueze in intensitate sau sa dispara, iar adoptarea acestei pozitii imediat dupa mese le poate preveni.
Tratamentul trebuie sa inceapa prin respectarea unui regim alimentar, in care se vor eta alimentele ce pot declansa tulburarile. Asa dupa cum am aratat, repausul culcat dupa mese este indicat. Ca medicamente se recomanda de regula bolnalor Acidopeps (fiind in general vorba de aclorhidrici), iar inainte de mese cite o lingurita din solutia de novocaina 1%.
d) Sindromul hipoglicemic apare la 23 ore dupa ingerarea de dulciuri. Se produce o crestere a glucozei in singe (hiperglicemie), urmata de o hipoglicemie, sub influenta secretiei unei cantitati mai mari de insulina. Odata cu aceasta, bolnai acuza ameteli, cefalee, tremu-raturi, transpiratii, anxietate, stari de lipotimie, iar glicemia poate sa scada pina la 0,40.5 g%o.
Tratamentul reclama un regim cu cantitati mici de glucide, cu mese reduse ca volum si serte la intervale mici, iar in timpul crizei se administreaza cantitati reduse de zahar.
e) Sindromul de ansa aferenta surne destul de rar (intr-o proportie de 1% din cazurile operate) si numai la aceia la care s-a facut un anumit tip de rezectie gastrica (Billroth I). Suferinta este data de o staza prelungita in ansa aferenta si este mai frecvent favorizata de prezenta unei anse mai lungi, indoita sau tractionata de procese aderentiale. Bolnai se pling de senzatie de plenitudine, dureri postprandiale, greturi, varsaturi alimentare si bi-lioase si uneori diaree.
Pentru diagnostic se folosesc semnele clinice si eventual cele radiologice, care semnaleaza o ansa aferenta alungita si dilatata.
Tratamentul igienico-dietetic va consta dintr-un regim alimentar de crutare, iar ca medicatie se prescriu anti-colinergice si uneori chiar antibiotice.
f) Sindromul carential este relativ frecvent intilnit la bolnai rezecati gastric, la care, din cauza tulburarilor ce surn in digestia si absorbtia alimentelor, apar o anemie si o denutritie destul de severe. Anemia din cauza unor singerari continue este de tip hipocrom (feripriva) si apare mai frecvent la femei. Se remarca paloarea accentuata a pielii (tegumentelor) si mucoaselor, caderea parului, friabilitatea unghiilor etc. Ca tratament se administreaza preparate de fier. Pe de alta parte, denutritia poate lua uneori un caracter sever, bolnai pierzind in greutate peste 10 kg. Se recomanda un regim echilibrat, bogat in proteine, ca si administrarea de tamine, preparate de calciu etc.