La bolnavii care au avut o
tuberculoza pulmonara poate aparea in timp si o tuberculoza intestinala prin inghitirea sputei cu microbi specifici prezenti.
Boala se localizeaza de regula in ultima portiune a
intestinului subtire (regiunea ileo-cecala) sau cel mult in ileonul terminal.
Clinic, boala se caracterizeaza printr-un debut de regula lent, eluind cu dureri in fosa iliaca dreapta, inapetenta,
pierdere in greutate, anemie si, ceva mai tirziu, cu diaree. Numarul scaunelor in tuberculoza intestinala poate ajunge de la 23 pina la 10 sau mai multe. Sint neformate, moi, uneori
lichide sau semilichide si de culoare galbena sau brun-inchis. Au un miros putrid si contin resturi alimentare. Pe linga mucus, mucozitati si singe, in formele severe, ulceroase, tot mai rare astazi, se pot elimina cu scaunele chiar particule cazeoase. Diareea poate alterna in unele cazuri cu con-stipatia. Boala se poate complica cu stenoza si ocluzii, perforatie, hemoragie si fistulizare in organele de vecinatate.
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice amintite, pe existenta in antecedentele bolnavului a unei tuberculoze pulmonare, pe examenul
radiologie intestinal si pe alte examene de laborator.
Tratamentul trebuie sa inceapa cu repaus si cu un
regim alimentar substantial, bogat in
proteine si vitamine. Ca medicamente se r administra, dupa prescriptiile medicului, pe linga unele pansamente, streptomicina, hidrazida sau alte preparate antibacilare. Controlul periodic al bolnavilor este indicat.
Prevenirea
tuberculozei intestinale cere ca sa se faca un tratament complet al tuberculozei pulmonare. De asemenea, bolnavii cu tuberculoza pulmonara (mai ales cei care au microbul in sputa) r fi sfatuiti sa nu-si inghita sputa.