Este o modalitate evoluti (intr-un grad mai redus sau mai intens) a hepatitelor acute de diverse etio-logii (in principal cea virotica). Se prezinta cu riate forme ana-tomoelinice : hepatita cronica persistenta (silizata), acti progresi (agresi); se adauga formele colestatice si cele steato-zice.
Tratamentul nu poate ignora, desigur, formele etiologice care confera anumite particularitati evolutive hepatopatiilor cronice. In acest sens se poate vorbi de hepatite cronice postvirale (aproximativ 80%) si hepatite cronice de alta etiologie : a) infectioase (viro-tica-nehepatitica, infectii bacteriene); b) parazitara (paludism, amibiaza); e) toxica nutritionala, profesionala si medicamentoasa! d) biliara (toate acestea reprezentind hepatite cronice reactive, nespecifice).
Tratamentul trebui sa tina cont si de factorii favorizanti ai cronicizarii : a) persistenta virusului (AgAu); b) existenta unei afectiuni digestive asoAiate : ulcerul gastroduodenal, enterocolitele cronice, colecistitele cronice si litiaza biliara, colita ulceroasa-
De asemeni, se avea in vedere evolutia naturala, adesea imprevizibila, a hepatitei cronice, cu perioade de ameliorare-sta-bilizare si faze de activitate.
Tratamentul profilactic vizeaza factorii favorizanti si agranti : a) profilaxia hepatitei de incubare : controlul antigenemiei Au la donatorii de singe ; b) evitarea corticoterapiei in hepatitele acute ; c) repausul (clinostatism prelungit) si alimentatia adecta in conlescenta hepatitei acute; eliminarea alcoolului ; d) tratamentul corect al afectiunilor digestive extrahepatice (biliointcsti-nalc, gastroduodenale si pancreatice); e) evitarea expunerii in medii toxice : Pb, benzen etc. precum si a medicatiei hepatoto-xice : Fenotiazine, Largactil etc.
Tratamentul curativ se adapta formei clinicoevolutive de hepatita cronica. De o terapie etiologica nu poate fi vorba pentru ca nu dispunem inca de o astfel de terapie (in cazul hepatitei cronice cu persistenta AgAu) sau pentru ca factorul initiator a incetat sa mai existe si boala se dezvolta prin momentul patogenetic : autoagresiune imunologica.
In lipsa unei terapii etiologice se recurge la :

I. Masuri terapeutice cu caracter general:
1. Repaus la pat; necesita 1618 ore in hepatita agresi, in timp ce in hepatita cronica persistenta bolnavul este capabil de activitate fara efort fizic.
2. Alimentatie adecta ; trebuie sa fie completa, echilibrata si normocalorica. In hepatita cronica persistenta se recomanda un regim alimentar apropiat de normal, cu excluderea alcoolului si a alimentelor care prin pregatirea lor culinara reclama un efort digestiv mai mare : sosuri, maioneze, conserve de carne, alimente Imbibate de grasime in cursul pregatirii. Un regim mai "nuantat" se rezer hepatitei cronice agresive, in care se vor evita proteinele ce contin acizi aminati care intra in compozitia anticorpilor, precum si alimentele alergice: carne de miel, brinzeturi fermentate, peste congelat. Se admite carne slaba (de pasare, peste, ca) rasol sau gratar, brinza de ca. Hidratii de carbon vor fi preponderenti in ratie : paste fainoase, orez, gris, aluaturi nedospite, dulciuri, legume verzi si zarzaturi tinere (suc de morcovi) si fructe crude sau in forma de compoturi, lamiie, miere de stup. Grasimile (aproximativ 40 g/zi) vor fi de origine vegetala, bogate In acizi grasi nesaturati : oleu de floarea soarelui, porumb, masline, soia, unt si smintina proaspata. Sarea se admite 46 g/zi iar condimentele se exclud. Mesele vor fi fractionate, echilibrate si frecvente.

II. Masuri cu caracter patogenelic : se aplica formelor active, agresive si au drept scop limitarea sau silizarea procesului mezenchimal, favorizarea si stimularea regenerarii precum si corectarea tulburarilor meolice hepatocitare.
1. Terapia antiinflamatorie si imunodepresi se face cu Prednison in cura unica sau mixta, asociat cu antimeoliti (Aza-thioprina, Imuran). De retinut faptul ca medicatia imunosupresi aplicata singura poate fi daunatoare, producind accidente de hepa-totoxicitate.
Referitor la corticoterapie, tratamentul este de durata (12 ani In medie) in cura continua sau intermitenta. Preferam pe aceasta din urma : trei cure succesive de cite doua luni (doua luni pauza) pe an, a cite 600 respectiv 400 si 300 mg Prednison (se incepe cu o doza atac de 40 mg/zi, dupa care se scade treptat pina la doza de intretinere de 10 mg/zi, urmind a se face sevraj-ul prin administrarea acestei doze la doua zile, timp de 14 zile). La mijlocul si la sfirsitul curei se administreaza cite 50 mg ACTH in doua prize.
In cura mixta: Prednison + Imuran (1,5 mg/kg corp); dozele ambelor medicamente sint mai reduse, ceea ce evita efectele secundare. La aplicarea medicatiei imunodepresive se tine cont de nivelul functional al imunitatii T-dependente (testele de imunitate celulara).
2. Splenectomia, masura cu caracter patogenetic la cazurile ce prezinta semne de hipersplenism. Trebuie facuta in timp util: capacitatea regenerati a maduvei hematogene pastrata si starea ficatului moderat compromisa.
3. Folosirea globulinei antilimfocitara (G.A.L.

Choay) in tratamentul hepatitei cronice active pentru interferarea proceselor imu*ologice de tip celular. Se raporteaza rezultate favorabile, cu regresiune chiar si histologica.

III. Posibilitati terapeutice cu rol functional :

1. Hormonii steroizi-anabolizanti cu actiune de stimulare a regenerarii hepatice si de actire a meolismului protidic. Se administreaza metilandrosteronul (Madiol) in doze zilnica de 50 mg (2 lete/zi), 20 zile pe luna, timp de sase luni pina la un an.
2. Acidul aspartic (Aspatofort) contribuie la regenerarea mor-fofunctionala. Se administreaza sub forma de perfuzii i.v. zilnic, timp de trei saptamini (40 ml sol. 5%) sau sub forma amidei sale L-Asparagina: 40 ml sol. 2,5% in 300 ml solutie glucozata 5%.
3. Acidul orotic intervine in regenerarea hepalocitelor si in biosinteza proteica (preparatul Purinor).
4. Arginina-sorbitol si Rocmaline ( "insuficienta hepatica").
5. Extractele hepatice, cu actiune prin continutul lor in purine si vitamina B|2 (atentie insa la posibila alergizare). Vitaminote-rapia (Ba, Bi2, B2, C, E) este adjunta prin actiunea de coferment la nivelul meolismului hepatocelular.
6. Substante lipotrope (colina, metionina, inozitol) sint indicate la bolnavii carentati, tuberculosi, vechi etilici, diabetici la care exista de obicei si o infiltratie grasa hepatocelulara. Preparate : Colisan (46 g/zi), Mecopar forte 6 lete/zi, Tonozit 46 comprimate/zi). Acidul tioctic si vitamina Bi2 sint, de asemenea, indicate ; Boldocolin, Anghirol precum si drenaje biliare intermitente. Daca este prezenta infectia (angiocolita, colangita lenta) se vor administra antibiotice (conform antibiogramei) din grupa celor fara efecte hepatotoxice si cu eliminare biliara mare. Deficitul de vitamine liposolubile se corecteaza prin administrare (parente-rala) a vitaminelor K, D, E si A.
7. Pentru prurit prescriem clorfenoxamin 2X1/2 leta/zi sau Rezine care fixeaza sarurile biliare (colestiramina).

I) Masuri terapeutice cu caracter general:

Metafilaxia presupune dispensarizarea bolnavilor cu hepatita cronica si aplicarea unui tratament de tip "sanatorial". Aici isi gaseste locul si crenoterapia cu apele minerale, bicarbonatate si sulfuroase; se rezer numai formelor de hepatita cronica persistenta.