Bolile infectioase sunt cauzate de diferiti agenti infectiosi: rusuri, microbi, paraziti, fungi (ciuperci microscopice). Aproape toate bolile infectioase sunt contagioase deoarece se transmit de la om la om sau de la animale la om. Aparitia unei infectii, ca si gratatea ei depinde de numarul de agenti patrunsi in corp, ca si de rezistenta organismului la infectie.
Agentii infectiosi patrund in organismul omului pe urmatoarele cai:
pe cale aeriana (gura, nas) o. data cu aerul inspirat;
pe cale digestiva, prin apa si alimentele contaminate;

prin piele si mucoase (gura, nas, ochi, organe genitale) atat prin contact, cat si prin intepaturile si muscaturile de insecte si mamifere ori prin transfuzii de sange si injectii cu seringi nesterilizate. Infectarea este favorizata de micile leziuni ale pielii (intepaturi, zgarieturi, rosaturi), dar unii agenti infectiosi pot trece si prin pielea nevatamata.
De la patrunderea agentului infectios in organism si pana la aparitia primelor semne de boala trece o perioada de timp, care depinde de fiecare boala si care se numeste perioada de incubatie, asa cum rezulta din elul de mai jos.

Descoperirea bolilor infectioase nu este dificila tinand seama ca toate sunt insotite de stari febrile sau subfebrile, care trebuie semnalate la timp de catre bolnav sau de catre familie. Cauza infectiei este descoperita insa numai de catre laboratorul de analize medicale.
Dar daca in bolile infectioase cauzate de microbi, diagnosticul de laborator se face rapid (in una-doua zile) prin punerea in edenta a agentului infectios, in bolile produse de rusuri, edentierea rusurilor nu este posibila in laboratoarele din policlinici si spitale. De aceea in roze se cerceteaza anticorpii care sunt produsi de organism de-abia dupa una-doua saptamani de la infectie. O parte din bolile infectioase au fost mentionate in cadrul modulelor anterioare, astfel:

Dizenteria la modulul III.
Febra tifoida, febrele paratifoide la modulul III. .

Gripa la modulul I.
Hepatita la modulul IV.
Holera la modulul III.
Meningita la modulul XI.
Sifilisul la modulul VII.
Tuberculoza la modulul I.
Tusea convulsiva la modulul I.In continuare se vor descrie, in ordine alfabetica, cateva boli infectioase, intalnite mai frecvent la om.

1. Antraxul
Denumit si carbune, dalac, buba neagra, antraxul este o infectie cauzata de bacilul antraxului {Bacillus anthracis), in general, boala a animalelor\' ierbivore care se transmite si omului. Bacini sau sporii lor se gasesc la animalele bolnave si in produsele animaliere (carne, piei, par, lana, oase etc), precum si in pamant sau balegar. in conditii neprielnice bacini antraxului se transforma in spori, forme rezistente care pot supraetui in mediul extem zeci de ani. Microbul patrunde in organismul omului prin pielea ranita, producand antraxul cutanat.

Dupa una-trei zile de la infectare se dezvolta pe piele o basicuta care nu e dureroasa iar dupa doua-trei zile leziunea se mareste, produce umflatura pielii (edem), luand forma unui buboi cu centrul negricios (carbune) si dureros. Toxina produsa de bacili determina o stare generala rea.
Daca sporii de antrax sunt inhalati o data cu aerul, dau nastere la o pneumonie grava si fatala, cu frisoane, febra, tuse in lipsa unui tratament cu antibiotice. Examenul microscopic al secretiei din basicute sau din sputa bolnavului pune in edenta bacilii antraxului.

2. Botulismul
Botulismul nu este o infectie adevarata deoarece baciiul botulinic (Clostridium botulinum) nu patrunde in organismul omului, ci numai toxina lui, o data cu alimentele contaminate. Baciiul botulinic se gaseste in pamant, apa, mal, pe vegetale, in intestinul omului si animalelor, in special al celor acvatice.
Omul se imbolnaveste dupa consumul de alimente de origine animala sau vegetala in care s-au dezvoltat bacilii botulinici si care au secretat toxina botulinica in mare cantitate. De obicei, intoxicatia botulinica se intalneste la mai multe persoane care au consumat din acelasi aliment. Cele mai periculoase alimente sunt conservele preparate la domiciliu (conserve de carne, de peste, de legume), icrele, carnatii etc. Si alimentele conservate prin afumare\' ori sarare pot produce intoxicatii.

Dupa doua-opt ore de la ingerarea alimentului contaminat cu toxina, bolnavul simte oboseala, dureri de cap, ameteli, vedere dubla, caderea pleoapelor, greutate in respiratie, la inghitit si vorbit, slabirea fortei musculare si paralizia muschilor respiratori, fapt ce duce la moarte prin asfixiere. Diagnosticul de laborator se face nu atat prin edentierea microbului, cat mai ales prin cercetarea toxinei botulinice in alimentele suspecte, in varsaturi, fecale, urina, sange. Acest lucru se face prin cultivarea produselor recoltate pe diferite medii de cultura ca sa se izoleze baciiul botulinic. Injectarea la animale (soareci, cobai) a alimentelor contaminate cu toxina botulinica si a produselor provenite de la bolnav, produce moartea acestora in cateva ore. Pentru aceasta este necesar sa existe probe din alimentul consumat. De aceea se va pastra timp de 24 de ore o mica cantitate din orice aliment care se banuieste a li alterat.

3. Bruceloza
Bruceloza.este in general o boala a animalelor domestice (caprine, one, bone, porcine) cauzata de microbul Brucella care arc mai multe specii. Boala se transmite la om prin carne, lapte nefiert si derivate, prin praf de grajd contaminat cu brucele de la animalele care au avortat. De aceea boala se intalneste mai frecvent la veterinari, zooteh-nicieni. agricultori. Microbul patrunde prin piele si mucoase, ajunge in sange si organele interne, unde se inmulteste si provoaca imbolnarea omului.
In majoritatea cazurilor simptomele nu sunt specifice bolii si nu sunt acute: stari febrile sau subfebrile, dureri de cap si de articulatii, oboseala, transpiratii, tulburari generale. incat este dificil de silit diagnosticul de la inceput. Aceste stari alterneaza cu perioade de liniste si. cu timpul, daca boala nu este tratata, dene cronica, persistand ani de zile.

Numai laboratorul poate preciza diagnosticul prin:
cultivarea brucelelor din sange, ganglioni, fecale, urina, bila, lapte pe medii speciale sau prin injectarea acestor produse la cobai:
- cercetarea anticorpilor brucelosi din ser prin reactia Huddleson, pe o lamela de sticla, sau prin reactia Wright, in eprubeta. Cresterea intensitatii reactiei dupa repetarea analizei este semn sigur de boala.

efectuarea intradermoreactiei, prin injectarea de melitina (brucelina) in pielea antebratului. Reactia pozitiva se manifesta dupa 48 de ore prin aparitia unei pete ridicate, rosii si dureroase.
Anticorpii antibrucelosi se pot pune in edenta, prin 'Reactia inelara\", si in laptele animalelor bolnave. De mentionat ca, in faza acuta si in complicatiile articulare, in sange se constata o scadere a numarului de globule albe si a celulelor neutrofile, precum si o accelerare a tezei de sedimentare a hematiilor.

4. Candidoza
Unele specii de ciuperci microscopice din genul Candida pot produce omului diferite infectii numite candidoze sau candidomicoze.
Dintre cele peste zece specii de candide, cea mai frecventa este Candida albicans, care se gaseste in mod normal in gura, intestin, organele genitale. Dar in conditii de scadere a rezistentei organismului la infectii, la copin mici, la batrani, in boli cronice, la diabetici ori dupa tratamente cu antibiotice si hormoni, Candida produce infectii ale pielii (in special la incheieturile corpului, la persoanele obeze) si ale mucoaselor. Despre candidoza genitala s-a mentionat la modulul VII.
Candidoza bucala (la gingii, limba, fundul gatului) se observa frecvent la copin mici (muguetul sau margari-tarelul).

Limba este incarcata, albicioasa. Gingiile si mucoasa obrajiilor sunt rosii, inflamate si dureroase. Din aceasta cauza bolnavul nu se poate alimenta, iar copilul nu poate suge. Mai rar, candidozele se intalnesc la organele interne: plaman, inima, intestin, aparat urinar. Laboratorul poate preciza in una-trei zile diagnosticul de candidoza fie prin examenul direct la microscop al secretiilor pielii si mucoaselor, fie prin cultivarea ciupercilor pe medii de cultura speciale. Candidozele se trateaza, dupa caz., prin aplicatii locale sau pe cale interna cu Stamicin, Nistatin, Clotrimazol. in situatia persoanelor cu diabet se va trata mai intai aceasta boala care favorizeaza candidoza.

5. Difteria
Ca urmare a vaccinarii contra difteriei, astazi aceasta boala este foarte rara si se intalneste la copin nevaccinati. Infectia se datoreste unui microb, Corynebacterium dyph-teriae, care in cele mai multe cazuri se localizeaza in gat, nas, laringe. Acolo formeaza o toxina (toxina difterica) care pe calea sangelui se raspandeste in toate organele corpului: inima, rinichi, sistem nervos.
Exista unele persoane sanatoase care poarta in gatul si nasul lor bacilul difteriei fara sa se imbolnaveasca, dar pot transmite microbul la alte persoane nevaccinate sau care n-au facut boala.
Infectia gurii (angina difterica) se manifesta prin leziuni ale fundului gatului si amigdalelor care sunt acoperite cu un depozit murdar alb-cenusiu. uneori prin sangerarea mucoaselor. Aceleasi aspecte se constata si la mucoasa nazala si laringiana (crup difteric) care pot astupa caile respiratorii, cu sufocarea bolnavului.

Bolnavul are dureri in gat, febra, intoxicatie generala grava, cu puls rapid, tulburari de respiratie, scaderea tensiunii arteriale, amorteli si paralizii. Daca nu se face un tratament cu ser antitoxic (contra toxinei difterice), bolnavul poate muri.
Confirmarea infectiei se poate face de catre laborator prin examenul microscopic al secretiei recoltate din gat, de pe limba si din nas. De asemenea, din secretia respectiva cultivata pe medii de cultura speciale se poate izola bacilul difteriei.In sange se constata cresterea numarului de globule albe, a celulelor neutrofile, precum si cresterea tezei de sedimentare a hematiilor. Cand toxina atinge rinichii, in urina se constata prezenta albuminei.

6. Erizipelul
Erizipelul sau branca apare ca o pata rosie mare pe pielea corpului, mai des la fata sau membre, si este datorit infectiei cu streptococul beta-hemolitic. Microbul patrunde in piele prin mici zgarieturi sau prone de la o infectie a gatului. Pata incepe sa se intinda inspre marginile leziunii, pielea este fierbinte si mai ingrosata fata de pielea sanatoasa din jur. Inflamatia este insotita de frison, febra, dureri de cap, durere locala, marirea ganglionilor din apropiere, stare generala rea.
Infectia se poate ndeca si singura,\' dar tratamentul cu penicilina prene repetarea infectiei si complicatiile renale.

Boala nu produce imunitate. Exista persoane mai sensibile, cu o rezistenta mai slaba la infectie, la care boala reapare de obicei in acelasi loc, dupa luni sau ani de zile (erizipel recidivant) Boala poate fi contagioasa mai ales in colectitatile de copii, fapt ce presupune izolarea bolnavului. Globulele albe din sange depasesc valorile normale. Streptococul hemolitic se poate izola in laborator din secretia pielii scoasa cu seringa, iar in unele cazuri si din gat.

7. Febra Q
Boala mai rara, semnalata mai ales in Dobrogea si Muntenia, se datoreste infectiei cu Coxiella burneti. Infectia se intalneste la animalele domestice, in special la oi, in perioada fatarilor, de unde se transmite si la om. De aceea, boala apare mai frecvent la crescatorii de te, la veterinari, la zootehnicieni si la alte persoane care n in contact cu animalele, cu carnea si laptele infectat, cu praful din grajduri sau de pe pasuni, precum si prin intepatura capuselor infectate. Datorita acestor surse de infectie care pot transmite agentul infectios pe cale digestiva si respiratorie boala cuprinde mai multe persoane, luand un aspect epidemic.

Infectia omului este favorizata si de faptul ca unele animale domestice sau salbatice bolnave nu dau semne de boala, dar continua sa elimine microbi prin lapte, placen-ta, urina, fecale, contaminand mediul extern si astfel boala se transmite la alte animale si la om.
Infectia se declanseaza dupa 14-l8 zile de la contaminare si se manifesta de la inceput brusc, ca o gripa, cu frison, febra (38-40'C), cu dureri de cap si de muschi, junghi si tuse seaca. Examenul radioscopic gaseste semne de pneumonie. Vindecarea se face in doua-cinci saptamani.
Izolarea agentului infectios, Coxiella burneti, de la bolnav se face prin injectarea sangelui si urinei la cobai ori pe oul embrionat de gaina. Reactia de fixare a complementului din serul bolnavului pune in edenta, dupa o saptamana de la inceputul bolii, formarea de anticorpi contra febrei Q.

8. Herpesul
Infectia cauzata omului de rusul herpetic se numeste herpes sau herpes simplex.
Pe langa simptomele generale (dureri de cap, de articulatii, lipsa poftei de mancare, greturi, balonari, diaree, indispozitie generala, uneori si subfebrilitati), boala se caracterizeaza prin aparitia unorceruptii sub forma de vezicule (basicute) pe piele si mucoase (buze, gura, ochi, organe genitale). Foarte rar herpesul poate fi generalizat, in special la copin mici. Aceste vezicule, de obicei grupate mai multe la un loc, produc la inceput mancarimi sau arsuri, apoi den dureroase. Dupa doua-trei zile veziculele se umplu cu un lichid clar, iar in urmatoarele zile incep sa se usuce lasand in urma lor o crusta care cade.

Daca se scarpina, veziculele pot sangera sau se pot infecta, mai ales la copii. Infectarea este insotita si de marirea ganglionilor din apropiere.
Aparitia herpesului este favorizata de boli infectioase febrile (gripa, pneumonie, meningita, infectii intestinale si alte tulburari digestive), de ciclul menstrual (herpesul catamenial), de sarcina, de mici traumatisme ale gurii (extractii dentare, plombe, infectii ale gingiei), de operatii chirurgicale, de stresul fizic si psihic, de expunerea la soare, la vant si frig, dupa diferite intoxicatii etc. in majoritatea cazurilor herpesul reapare pe acelasi loc (herpes recidivant) aproape toata ata sub influenta factorilor favorizanti mentionati.

Dupa infectia cu alt rus (Zona zoster) herpesul poate sa nu mai reapara. Boala se ndeca fara complicatii in 12-l5 zile si nu lasa imunitate.
Analizele medicale din sange sunt normale. Dar in lichidul cefalorahidian se gasesc numeroase lirnfocite. Nu exista un tratament specific pentru herpes. Se trateaza leziunile (veziculele) de pe piele sau mucoase cu comprese reci de musetel sau spirt medicinal, cu unguente ce contin sulfamide si antibiotice. Eventual se va trata boala care a favorizat declansarea herpesului. Vitamina A si C au efecte bune asupra infectiei. Herpesul recidivant se poate ameliora prin injectarea de gamma-globuline. Nu se va scarpina sau rupe coaja (crusta) leziunii pentru a preveni sangerarea si infectarea.

9. Leptospiroza
Leptospiroza este o infectie acuta cauzata de o serie de spirochete care fac parte din genul Leptospira.
Aceste leptospire se gasesc in apa. mal, la animalele rozatoare salbatice (soareci, sobolani), precum si la animalele domestice care fac o boala usoara sau sunt purtatoare de microbi. Omul se infecteaza accidental consumand apa si alimente contaminate cu leptospire. in alte cazuri, leptospirele patrund in organism prin leziuni mici ale pielii sau chiar prin mucoasele sanatoase. Boala se intalneste mai frecvent in sezonul de vara-toamna.
Dupa circa zece zile de la infectare, boala incepe, brusc cu frisoane, febra, dureri de cap si de articulatii, icter, simptome digestive, renale, nervoase, hemoragice, oculare (conjunctita).
Leptospirele se elimina in mediul extern prin urina omului si animalelor bolnave.

Diagnosticul de laborator se face prin cultivarea leptospirelor din sange pe medii speciale (hemocultura) in prima faza a bolii, apoi din urina (urocultura): Sangele si urina se mai pot injecta la cobai de unde apoi spirochetele se pot izola in stare pura. Infectia se mai poate diagnostica si prin cercetarea in serul bolnalor a anticorpilor contra leptospirelor, prin reactia de fixare a complementului. in formele grave de boala globulele albe pot sa fie crescute, cu predominanta celulelor neutrofile, iar globulele rosii sa scada (anemie). La bolnai cu icter se constata cresterea concentratiei de bilirubina si a transaminazelor din sange. Daca infectia afecteaza si rinichii, atunci in urina se gasesc: albumina, globule albe si rosii, pigmenti biliari si diversi cilindri urinari.

10. Malaria
La noi in tara malaria sau paludismul a fost eradicata, dar anual se importa un numar de cazuri din tarile din Asia, Africa, America Latina, unde bantuie aceasta infectie, fie de catre cetateni romani, fie de catre straini.
Boala este cauzata de parazitul malariei, Plasmodiiun. care are patru specii si care este transmis de la om la om prin intepatura tantarului anofel infectat. Parazitul patrunde in globulele rosii pe care le distruge.Dupa 10-30 zile de la intepatura, in raport de specia parazitului, boala apare brusc cu frisoane puternice care dureaza una-doua ore, dupa care urmeaza o a doua faza de doua-trei ore cu febra mare, de 40AC, cu dureri de cap, uneori delir. Dupa incetarea temperaturii bolnavul transpira abundent, prezinta oboseala si simte nevoia de somn, dupa care isi rene la normal. Apoi aceste simptome se repeta aproape regulat, dupa una sau doua zile, la aceleasi ore.

Diagnosticul de malarie se pune prin examenul microscopic al unei picaturi de sange, recoltata din deget. Recoltarea sangelui se va face in momentul aparitiei accesului de febra si inaintea tratamentului cu medicamente antimalarice.
In caz de boala, parazitii colorati cu o solutie speciala se observa in interiorul globulelor rosii. Din cauza parazitarii globulelor, se produce distrugerea lor, avand ca rezultat o anemie hemolitica. Paralel se constata si o scadere a numarului, de globul- albe, cu predominanta monocitelor.

Prevenirea malariei la persoanele care calatoresc in tari in care bantuie boala se face cu Clorochina, dupa sfaturile medicului. in cazul cand dupa o astfel de calatorie se semnaleaza simptomele mentionate, bolnavul se va prezenta imediat la dispensarul medical pentru precizarea diagnosticului, cu scopul de a preintampina unele complicatii grave. De mentionat ca parazitii malariei din unele tari de pe glob au devenit rezistenti la Clorochina si omul se poate imbolna chiar daca s-a tratat preventiv cu acest medicament.

11. Mononucleoza infectioasa
Boala este o infectie acuta cauzata de un rus. Dupa patru-patrusprezece zile de la infectare boala incepe brusc cu semne gripale: febra, inflamatia gatului, marirea ganglionilor, in special ai gatului, oboseala. Deseori se adauga si alte simptome: marirea ficatului si splinei semne de meningita. Infectia se intalneste mai-frecvent la copii si adultii tineri.
Examenul microscopic al sangelui arata o crestere a numarului de globule albe. Dintre acestea, limfocitele si monocitele reprezinta o proportie de 50-60%. Dupa una-doua saptamani de boala, in serul bolnavului se pot pune in edenta anticorpii specifici, ca raspuns la infectia cu rusul mononucleozei infectioase, prin reactia Paul-Bunnell-Hanganut. De asemenea, in serul bolnavului poate creste nivelul bilirubinei, al transaminazelor si al fosfatazei alcaline.

12. Pojarul
Pojarul sail rujeola este o infectie rala foarte contagioasa, epidemica, ce se intalneste frecvent la aproape toti copin. Boala se ia fie prin contactul direct cu bolnavul (prin tuse, stranut, vorbit), fie indirect, prin obiecte contaminate recent de catre bolna.
Virusul patrunde in organism prin mucoasa nasului si gurii sau chiar a ochiului. Perioada de incubatie este de noua-unsprezece zile, dupa care boala incepe ca o gripa cu febra, tuse seaca, scurgeri nazale, lacrimare, ragu-seala. Dupa trei-patru zile, pe pielea gatului, fetei (in special dupa ureche), pe pielea pieptului, mainilor si picioarelor apare eruptia, niste pete mici, rosietice, care se simt la pipait. Aceste pete dureaza patru-sase zile dupa care dispar, iar pielea se cojeste sub forma de matreata.

Boala nu este grava, dar slabeste rezistenta organismului la infectiile cu microbi. Asa se explica de ce unii copii fac o serie de infectii microbiene ca: otita, pneumonie, bronhopneumonie, meningita etc, datorita unor infectii cu streptococ, stafilococ, pneumococ etc. Bolnavul care a suferit de pojar nu mai face niciodata boala.
Diagnosticul de laborator nu se poate face decat in laboratoare speciale unde se poate izola rusul din secretia nazala, faringiana sau din sange. De asemenea, diagnosticul se poate face prin descoperirea in serul bolnavului a anticorpilor produsi de rus, dar metoda nu a intrat in practica curenta caci rezultatele apar dupa ndecarea bolii. Numarul de globule albe si celule neutrofile este diminuat.

Tratamentul va combate febra si tusea. Bolnavul se izoleaza de copin sanatosi, se tine la pat in camera incalzita si aerisita si i se da un regim alimentar usor. Antibioticele se intrebuinteaza numai la recomandarea medicului in caz de complicatii cu microbi. Cea mai buna metoda este prevenirea rujeolei prin vaccinare sau in caz de contact cu un bolnav, prin injectarea de gamma-glo-buline.

13. Psittacoza
Psittacoza sau omitoza este o boala infeetioasa a pasarilor, in special a psittacinelor (paalilor). De aceea boala se intalneste mai frecvent la crescatorii de pasari si la posesorii pasarilor de apartament, dar infectia se poate lua si de la alte animale.
Microbul (Chlamydia psittaci), care se gaseste in saliva pasarilor bolnave sau chiar sanatoase si in praful provenit de la dejectiile animalelor, patrunde in aparatul respirator al omului o data cu aerul inspirat.
Dupa una-doua saptamani de la infectare boala incepe brusc ca o gripa, cu frisoane, febra, dureri de cap si de spate, slabiciune si tuse chinuitoare care la inceput este cu expectoratie putina, apoi infectia ia aspectul de pneumonie.

Diagnosticul se pune prin examenul de laborator al expectoratiei si sangelui, precum si prin examenul radiologie, tinand seama si de ocupatia bolnavului.
Cercetarea microbului in sputa se face inainte de tratamentul cu antibiotice (Tetraciclina) care omoara chlamidiile. Izolarea agentului infectios se realizeaza prin injectarea sputei si sangelui la animalele de laborator (soareci, cobai) sau. la ouale embrionate de gaina. De asemenea, confirmarea bolii se face prin cercetarea anticorpilor care apar dupa infectia cu Chlamydia psittaci in serul bolnavului.

14. Salmonelozele
Salmonelozele sunt boli ale omului si animalelor cauzale de bacili din genul Salmonella, care are circa 2500 de specii. Acesti microbi se gasesc in intestinul mamiferelor si pasarilor care nu totdeauna prezinta simptome de boala. Prin eliminarea salmonelelor in excremente si urina, acestea ajung in apele de suprafata sau de fantana, pe sol si vegetatie, pe alimente, de unde se transmit apoi la om sau la alte animale. Microbii se pot transmite si prin produsele alimentare de origine animala: carne, lapte, oua.
Infectia cu salmoncle este localizata la nivelul intestinelor si de acolo microbii trec in sange si se raspandesc in diferite organe ale corpului:

vezica biliara (colecistita), sistemul nervos central (meningita), aparatul urinar (cistita, nefrita), inima, oase (osteomielita) etc. Dar cele mai importante imbolnari produse de salmonele sunt toxiin-fectiile alimentare si febra tifoida (vezi modulul HI). Simptomele generale ale bolii sunt foarte vagi si variate: stari febrile sau subfebrile. oboseala, dureri abdominale, diaree, slabire, lipsa poflci de mincare. dureri localizate in regiunea organului bolnav etc. Pentru depistarea salmone-lelor la bolna se analizeaza sangele, materiile fecale, urina, lichidul cefalorahidian, puroiul din diferite abcese si flegmoane. care se cultiva pe medii de cultura speciale. Iar in serul bolnalor se cauta anticorpii respecti, dupa una-doua saptamani de boala, daca microbii au patruns in sange.

Tratamentul salmonelozelor cu antibiotice se face numai dupa efectuarea antibiogramei pentru ca unele specii de Salmonella au devenit rezistente la multe antibiotice.
15. Scarlatina
Astazi aceasta boala a deveni mai rara. Infectia este cauzata de streptococul beta-hemolitic de grup A, care produce infectia gatului (faringita, amigdalita).
Microbul se transmite prin aer (prin tuse, stranut, vorbit) de la bolnai cu infectie streptococica ori de la persoanele care poarta acest microb in gura fara a fi bolnave. Alteori boala se transmite prin intermediul unor obiecte sau alimente contaminate cu streptococ. Infectia incepe brusc cu frisoane, febra mare, dureri in gat, mai ales la inghitire, varsaturi, oboseala.
In zilele urmatoare apare o eruptie (pete rosii) pe gat, piept, maini si picioare. Fundul gatului este rosu, limba incarcata la inceput, dene rosie 'ca zmeura\". Dupa una-doua saptamani de boala pielea incepe sa se cojeasca mai ales pe fata palmelor si picioarelor.
Scarlatina netratata cu penicilina Iasa complicatii grave: reumatismul inimii (vezi modulul II) glomerulone-frita (vezi modulul VI) si forme purulente la diferite organe: otita, mastoidita, meningita.
Pentru diagnosticul de laborator se recolteaza secretia din fundul gatului si din nas, care, insamantata pe medii de cultura, poate sa edentieze prezenta streptococului beta-hemolitic. De asemenea, in caz de scarlatina, apar in serul bolnavului anticorpi antistreptococici care se pun in edenta prin A.S.L.O.

In perioada febrila numarul globulelor albe din sange este foarte crescut cu o proportie mare de celule neutrofile si eozinofile. Daca sunt atinsi si a rinichii, in urina apar albumina, globule rosii, cilindri hialini si granulosi. 16. S.I.D.A.
Sindromul imunodeficientei dobandite, cunoscut sub denumirea prescurtata S.I.D.A., este cauzat de rusul imunodeficientei umane (V.I.H. sau H.I.V.). Acest rus are capacitatea de a distruge sistemul de aparare a organismului contra bolilor infectioase.
Sursa de infectie este omul bolnav. De aceea V.I.H. se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa, fie prin raporturi sexuale, fie prin sange infectat (transfuzii sanguine, injectii cu ace si seringi nesterilizate, prin acupunctura, tatuaj, barbierit, prin perie de dinti etc).

Un risc crescut de a transmite S.I.D.A. il reprezinta prostituatele, homosexualii, persoanele care au primit transfuzii de sange sau care utilizeaza substante stupefiante prin injectii intravenoase, precum si copin nascuti din mame bolnave de S.I.D.A.
Primele semne alarmante ale S.I.D.A. apar tarziu, dupa cinci-zece ani de la infectia cu V.I.H. De aceea, in acest rastimp, omul infectat cu V.I.H. poate transmite boala, fara sa stie, si la alte persoane. Semnele bolii sunt ascunse si necaracteristice. De abia intr-o faza inaintata, cand apar complicatiile infectioase grave si repetate, cu stari febrile prelungite, se poate banui si posibilitatea S.I.D.A. Astfel, infectiile gurii, amigdalelor, plamanilor, umflarea ganglionilor, diareele, slabirea pot anunta instalarea bolii.

Toate aceste simptome, ca si analizele medicale obisnuite, nu reusesc sa puna diagnosticul sigur de S.I.D.A.
Silirea diagnosticului de S.I.D.A. se face, fie prin edentierea V.I.H. in sange (mai dificil), fie prin gasirea in serul bolnavului a anticorpilor anti-V.I.H. (mai usor). Acesti anticorpi nu apar in sange imediat dupa infectare, ci dupa circa sase-opt saptamani. Rezultatul analizelor poate fi negativ, pozitiv, sau nedeterminat (suspect). Dar indiferent de rezultat analizele trebuie repetate mai ales la persoanele cu risc crescut de infectie, pana la confirmarea sau infirmarea diagnosticului de S.I.D.A.

17. Tetanosul
Bacilul tetanosului, Clostridium tetani, se gaseste in pamant si in intestinul omului si animalelor, ca saprofit, fara a provoca infectii.
Numai cand acest bacii este introdus intr-o plaga prin intepare, taiere, zdrobire sau plaga prin arma de foc, atunci microbul se dezvolta in lipsa aerului si elibereaza o toxina puternica ce este raspandita in organism si in special in sistemul nervos. Boala se intalneste mai des la muncitorii din mediul rural care sufera frecvent de diferite traumatisme. Dupa patru-douazeci zile de la infectarea ranii boala se manifesta prin contractii musculare puternice, in special ale muschilor, maxilarelor, fetei, cefei, spatelui etc.

Din aceasta cauza muschii care iau parte la respiratie se blocheaza, omul nu mai poate respira si moare prin asfixiere. Persoanele vaccinate si revaccinate antitetanic nu fac boala.
Examenul bacteriologic gaseste foarte rar microbul la locul infectiei. Daca secretia sau puroiul din plaga se inoculeaza la animale (soareci, cobai), si acestea prezinta semne de tetanos, atunci diagnosticul este sigur, desi prea tardiv. Boala se trateaza numai la spital.

18. Trichineloza
Boala parazitara, trichineloza este produsa de un mic erme, Trichinella spiralis, care se transmite omului prin consumul carnii de porc, insuficient fiarta sau fripta. Consumul carnii de mistret sau urs parazitat este la fel de periculos. De obicei, boala cuprinde mai multe din persoanele care au mancat din carnea parazitata.
La inceput, simptomele bolii nu arata clar daca este vorba de trichineloza daca nu se are in vedere ca in trecutul apropiat bolnavul a consumat carne de porc infestata. Dar dupa una-doua saptamani de la infestare, bolnavul prezinta febra (39-40AC), dureri abdominale,umflarea fetei si mai ales a pleoapelor (edem), dureri de cap, urticarie, dureri musculare, transpiratii, stare generala rea, toxica, oboseala. Gratatea bolii depinde si de masitatea infectiei cu larve de Trichinella.

Alte simptome apar mai tarziu, pana la doua luni, dar ele nu sunt de folos bolnavului, care intre timp trebuie sa se adreseze medicului de la primele semne.
Diagnosticul de laborator este dificil caci in materiile fecale, foarte rar se poate depista parazitul adult. Larvele acestuia care se localizeaza mai frecvent in muschii pieptului, membrelor si diafragmului, numai daca se face o biopsie, se pot observa la microscop.In sange se constata o crestere a numarului de celule eozinofile, peste 15-20%. Valorile transaminazelor si ale creatin-fosfokinazei sunt crescute in faza acuta a bolii. Mai utila este practicarea intradermoreactiei la trichinelina. Aceasta substanta este un extract preparat din larve de Trichinella care se injecteaza in pielea de la nivelul antebratului.

In caz de trichineloza, la locul injectiei apare in decurs de 24 de ore, o reactie care consta dintr-o pata rosie.
Tratamentul prescris de medic omoara larvele de Trichinella, dar ele raman in muschi toata ata, unde sunt facute inofensive de catre organism cu un invelis de zgarci si saruri de calciu.
19. Tularemia
Este o boala infectioasa mai rara la noi in tara, desi sunt unele cazuri care nu sunt diagnosticate. Infectia se datoreste unui bacii, Francisella tularensis, care imbolnaveste frecvent rozatoarele salbatice (sobolani, iepuri etc.).

Microbul se transmite la om de la animalele bolnave care contamineaza apa si alimentele, dar si prin muscatura unor capuse sau muste. Jupuirea animalelor bolnave poate, de asemenea, favoriza patrunderea microbilor prin piele. Pe langa calea de infectie cutanata si digestiva, microbii pot patrunde si prin mucoasa aparatului respirator. Infectarea pe cale respiratorie produce semnele unei pneumonii (febra, tuse, expectorase). Inocularea prin piele (uneori prin pielea intacta) da nastere, la locul infectiei, unei mici ulceratii, cu marirea ganglionilor celor mai apropiati, care pot deveni purulenti.

Boala incepe dupa trei-cinci zile de la infectare si este insotita de frisoane, febra, dureri de cap, de muschi si de articulatii, stare generala rea. Daca infectia s-a facut pe cale digestiva, prin consum de apa sau came infectata (insuficient prelucrata termic), boala se manifesta prin stare febrila, dureri abdominale, diaree, lipsa poftei de mancare. Netratata cu antibiotice, boala dene cronica, cu perioade de acalmie si perioade de acutizare.

Microbii se pun foarte greu in edenta pe mediile de cultura. Agentul infectios se poate izola din produsele patologice provenite de la bolnav (secretie din ganglioni, sputa) injectate la animalele de laborator. Microbul tularemiei se izoleaza in faza febrila a bolii si cu ajutorul hemoculturii. -Intradermoreactia la tularina se practica cu un produs extras din Francisella tiUarensis. Injectata in pielea antebratului, tularina produce dupa 48-72 ore o reactie inflamatorie locala, rosie, in caz de tularemie.

20. Turbarea
Rabia sau turbarea este o roza provocata de rusul rabic. Boala este frecventa la animalele salbatice si domestice (lup, vulpe, caine, pisica, bone etc.).Infectia este transmisa omului prin muscatura sau zgarieturile animalelor turbate. Mai rar rusul se transmite si prin saliva animalelor daca aceasta ajunge pe pielea ranita a omului, mai ales cu ocazia jupuirii animalelor infectate.
Boala la om apare, daca nu s-a vaccinat antirabic, imediat dupa muscatura fie pentru ca bolnavul nu cunoaste acest lucru, fie pentru ca deseori omul solicita vaccinarea numai dupa muscatura de caine, nu si dupa muscatura altor numeroase animale.

Atat la om, cat si la animale, boala se declanseaza dupa o perioada de 20-60 de zile de la infectare sau chiar mai mult, si se manifesta prin febra si simptomele unei encefalite cu semne neurologice si psihice. S-a descris o forma de turbare furioasa si una calma, paralitica. In forma furioasa bolnavul acuza dureri mari de cap, are tresariri si contractii musculare (convulsii), prezinta miscari dezordonate, striga, se loveste, musca, nu poate suferi sa vada apa, nu poate inghiti, iar saliva abundenta i se scurge din gura. Dupa cateva zile, cand apar paraliziile, bolnavul se mai calmeaza si intra in coma. Simptomele psihice constau in tulburari de comportament: bolnavul este trist cauta singuratatea, isi pierde veselia si sentimentele afective fata de persoanele din jur, are halucinatii (vedenii). In forma calma, bolnavul are aceleasi simptome, dar este linistit, aceasta si din cauza paraliziilor.

Analizele de laborator nu ajuta la punerea diagnosticului. Ele confirma doar boala, dupa autopsie. Examenul microscopic al creierului pune in edenta existenta leziunilor provocate de rusul turbarii.
Este importanta si cunoasterea simptomelor turbarii la animalele domestice, pentru a putea fi etate. Aceste simptome sunt asemanatoare cu cele din turbarea omului atat fii forma furioasa, cat si in forma calma. Cainele, de exemplu, este trist, nelinistit, alearga de la un loc la altul, este agitat, incepe sa muste obiecte si animale ori chiar pe om, pe care nu-l recunoaste. Vocea ii este ragusita, nu poate inghiti, ii curg balele, iar catre sfarsit ii paralizeaza picioarele de dinapoi si moare in circa zece zile. O comportare asemanatoare se observa si la animale domestice sau salbatice.

21. Varicela
Varicela este o boala infectioasa, contagioasa, cauzata de un rus care se intalneste frecvent la copii, mai ales la varstele de doi-zece ani. Virusul se raspandeste de la bolna prin picaturile de saliva care iau nastere cu ocazia vorbitului, tusei, stranutului sau prin lichidul din veziculele (basicutele) de pe pielea bolnavului. Virusul se transmite prin aer si patrunde prin mucoasa nasului si a gurii.
Perioada de incubatie a bolii este de 10-21 de zile, dupa care boala incepe brusc cu febra, dureri de cap, de muschi, de\' articulatii, oboseala, stare generala rea.

Toate aceste semne nu sunt caracteristice pentru varicela pana nu apare pe piele o eruptie constand in pete rosii, usor ridicate, cat un bob de mei, care contin un lichid clar. Dupa una-doua zile, lichidul din aceste vezicule (basi-cute) se tulbura, apoi dupa cateva zile basicutele se usuca formand o crusta (zgaiba) si cad. Eruptia se observa pe piept, pe spate si fata, uneori pe pielea capului si deseori produce mancarime.

Boala are evolutie usoara, cu putine complicatii, si lasa imunitate pe toata ata. Insa datorita scarpinarii, veziculele se pot infecta cu microbi. Acest lucru se poate preveni prin dezinfectia cu alcool camforat sau spirt medicinal, prin pudrarea cu talc sau cu unguent cu antibiotice. De asemenea, se vor taia scurt unghiile copiilor. in sange scade numarul de trombocite si de globule albe si se constata o crestere a limfocitelor si eozinofilelor.
In ser se edentiaza anticorpi antivaricela precum si o crestere a globulinelor (alfa-2-globuline, beta-globuline si gamma-globuline). Avand in vedere ca boala este foarte contagioasa, bolnavul se va izola de copin sanatosi.

22. Zona zoster
Zona zoster sau herpes zoster este o roza mai rara care se intalneste numai la om, mai frecvent la barbat. Infectia este favorizata de scaderea rezistentei organismului (boli, stres, imunitate slaba, varsta inaintata, intoxicatii cu substante chimice).
Boala incepe cu doua semne principale:

Durere puternica, suparatoare, permanenta care este localizata pe traectul unui nerv principal de pe trunchi, maini, picioare sau fata (nevralgie).

Aparitia pe piele, in aceeasi Zona, a unor eruptii rosietice ridicate care se umplu cu un lichid clar formand vezicule (basicute) cat gamalia de ac. Dupa trei-patru zile lichidul se tulbura, apoi veziculele se usuca formand o crusta (zgaiba) care cade dupa zece zile.

Durerea si eruptia cuprind numai jumatate din zona respectiva a corpului (stanga sau dreapta). Dupa disparitia eruptiei durerile continua sa persiste cateva saptamani sau luni.
Analizele medicale sunt normale in sange. Doar in lichidul cefalorahidian se constata prezenta a numeroase limfocite. Boala produce o imunitate pe toata ata. Tratamentul se refera la combaterea durerii cu Aspirina, Algocalmin, Paracetamol. Se pot da si somnifere (Hidro-xizin, Fenobarbital), tamina B,. culele se pudreaza cu talc ori se ung cu Jecolan. Jecozinc.