Distrofia musculara duchenne

Distrofia musculara Duchenne

Distrofia musculara Duchenne este o boala transmisa legat de X, cu o incidenta de circa 1 la 3.300 de nou-nascuti de sex masculin.

Simptomatologie. Pacientii se dezvolta normal pana la varsta de 3-5 ani, cand incep sa apara semne de hipotrofie (distrofie) musculara, manifestata predominant prin hipotonie musculara. Aceasta debuteaza la nivelul musculaturii membrelor inferioare si evolueaza ascendent, pana ce afecteaza musculatura respiratorie si determina decesul pacientilor prin insuficienta respiratorie, in jurul varstei de 20 de ani. La aceste fenomene se asociaza si retardul mintal moderat. Forma Becker de distrofie musculara este determinata, de asemenea, de mutatii ale genei pentru distrofina (circa 15% dintre mutatiile acestui locus), dar manifestarile clinice sunt mai putin severe, iar supravietuirea este mai indelungata. Majoritatea femeilor purtatoare nu prezinta manifestari clinice, desi 70% dintre ele au niveluri crescute ale creatinkinazei serice. Inactivarea preferentiala a cromozomului X purtator al mutatiei pare a contribui la absenta manifestarilor clinice la femeile purtatoare. Exista insa si cazuri (circa 8% dintre femeile heterozigote) cand inactivarea cromozomului X intereseaza preferential cromozomul X cu gena DMD normala, ceea ce determina hipotonie musculara semnificativa. Exista chiar si cazuri rare de manifestari clinice complete la sexul feminin (in unele translocatii X autozomale sau in sindromul Turner).

Genetica. Gena DMD este cea mai mare gena umana, cu o lungime de peste 2 Mb, adica 1,5% din lungimea cromozomului X. Aceasta lungime explica partial rata crescuta a mutatiilor/locus ativ cu alte gene. Gena este alcatuita din 79 de exoni cu 7 promotori ce sunt responsabili de producerea de izoforme cu specificitate tisulara. Izoforma majora este o proteina de dimensiune mare care predomina in muschii scheletici, in miocard si in creier si indeplineste doua functii majore: rol structural in mentinerea integritatii membranei si rol in functionarea jonctiunilor sinaptice.

Cele mai frecvente mutatii la pacientii cu distrofie musculara Duchenne sunt deletiile (60%). Mutatiile punctiforme reprezinta circa o treime din cazuri; circa o treime sunt determinate de mutatii de novo, in timp ce restul provin de la mame purtatoare ale mutatiei. Deoarece boala este letala, barbatii afectati nu transmit mutatia. In cazul formei Becker de boala, capacitatea reproductiva este de circa 70%, iar barbatii bolnavi pot transmite mutatia la fiicele lor. Ca urmare, o proportie insemnata din cazuri sunt mostenite in familie si doar 10% sunt determinate de mutatii de novo.

Diagnosticul prenatal al DMD este posibil. In 60-70% din cazuri (determinate de deletii) defectul poate fi pus in evidenta prin Southern blot sau prin PCR. De asemenea, identificarea femeilor purtatoare printre rudele unor baieti afectati se poate realiza prin dozarea nivelului creatinkinazei serice.

Tratament. Singurul tratament utilizat este cel simptomatic.