Sindromul ehlers-danlos

Sindromul Ehlers-Danlos

Sindromul Ehlers-Danlos reuneste un grup heterogen de boli genetice ale tesutului conjunctiv, caracterizate prin hipermobilitate articulara, extensibilitate tegumentara si fragilitate tisulara. Sindromul Ehlers-Danlos este probabil una dintre cele mai frecvente boli genetice ale tesutului conjunctiv, desi frecventa sa variaza in limite foarte largi, intre 1 la 5.000 si 1 la 50.000 de indivizi.

Manifestari clinice. Boala a fost clasificata clinic in tipurile I-VIII. Majoritatea pacientilor prezinta semne minore si raman adeseori nediagnosticati. In contrast, tipul vascular (tipul IV) poate conduce la moarte prematura in absenta tratamentului chirurgical. Manifestarile cutanate sunt considerate cardinale si includ aspectul hiperextensibil (cutix laxa), cu textura moale, catifelata, aparitia escarelor atrofice si a echimozelor. Manifestarile articulare sunt prezente de asemenea in toate formele, putand ajunge pana la dislocatii ale soldului in forma hipermobila (tipul III) sau la artrocalazie (tip VIIA si VIIB). Cifoscolioza pronuntata este patognomonica pentru tipul VI de boala. Anomaliile oculare, precum keratoconusul, sclerele albastre, subluxatia de cristalin sau dezlipirea retiniana, sunt prezente de asemenea in toate tipurile, dar au o severitate particulara in tipul VI. In sfarsit, ruptura prematura a membranelor si hemoragiile pre- sau postpartum sunt caracteristice in particular tipului clasic (I) sau vascular (IV) de boala.

Genetica. Sindromul Ehlers-Danlos se caracterizeaza prin heterogenitate genetica:

Formele clasice de boala (tipurile I si II) sunt forme transmise dominant, determinate de mutatii ale colagenului tip V (genele COL5A1 si COL5A2) sau, mai rar, ale colagenului tip I (COLIAl - numai in tipul I).

Tipul hipermobil (III) de boala este determinat de mutatii ale colagenului tip III (COL3A1). Aceeasi gena este implicata si in producerea formei vasculare (IV) de boala, dar mutatiile implicate sunt diferite, iar unele mutatii produc fenotipuri mai severe decat altele.

Tipul V de boala este caracterizat prin transmitere legata de X, dar defectul molecular al bolii nu a fost inca identificat.

Tipul VI de boala asociaza transmitere recesiva si este consecinta mutatiei genei pentru lizil-hidroxilaza (gena PLOD) implicata in modificarea posttrans-lationala a colagenurilor tip I si III.

Tipurile VIIA si VIIB sunt transmise dominant si determinate de mutatii ale genelor care codifica colagenul tip I (COLA1A1 si COLA1A2). Tipul VIIC este transmis recesiv si determinat de mutatiile unei procolagen-proteinaze (gena ADAMTS2).

Tipul VIII (cu periodontita) este transmis dominant, dar defectul molecular al bolii nu a fost inca identificat.