AMIBIAZA
EPIDEMIOLOGIE Amibiaza este a treia cauza importanta de deces prin boli parazitare in intreaga lume. Ariile cu cea mai mare incidenta cuprind majoritatea tarilor in curs de dezltare din regiunile tropicale, in special Mexic, America Centrala si de Sud, India, Asia tropicala si Africa. Principalele grupuri cu risc din tarile dezltate sint turistii, imigrantii recenti, barbatii homosexuali. Enkimoeba histolyiica, prolozoarul intestinal care produce amibia/.a. este contractat prin ingerarea de chisturi viabile din apa, alimentele sau miinile contaminate cu fecale. Cea mai frecventa cale de transmitere este cea alimentara. Modurile de transmitere mai putin frecvente sint practicile sexuale orale si anale si. rareori, inocularea directa in colon, prin instrumente de irigare a colonului.
PATOGENIE Dupa ingerarea chisturilor, trofo/oitii (singura forma care invadeaza tesuturile) sinl eliberati din chisturi in lumenul
intestinului subtire. In timp ce chisturile pol rezista citeva saptamini intr-un mediu umed, trofo-zoitii sint distrusi rapid prin expunerea la aer. La cei mai multi pacienti. trofozoitii ramin ca germeni comensuali ncnocivi; la alti pacienti, acestia invadeaza mucoasa intestinala, producind
colita simptomatica. Numerosi factori de virulenta au fost asociati cu capacitatea amoebelor de a invada epiteliul interglandular. printre care proteina/a exlracelulara. La alti pacienti, trofozoitii intra in fluxul sanguin, producind abcese la distanta. in ficat, plamini sau creier.
MANIFESTARI CLINICE Amibiaza intestinala Cea mai frecventa forma de infectie cu amoebe este trecerea asimplomalica a chisturilor. Colita aniibica simptomatica apare la 2 6 saptamini dupa ingerarea chisturilor infectante. Durerile in abdomenul inferior si
diareea usoara apar progresiv, fiind urmate de stare generala alterata, scadere ponderala si dureri abdominale inferioare sau dureri dorsale. Afectarea cecala poale mima apendicita, in forma completa de dizenterie, pacientii pot prezenta IO 12 scaune/zi, eu singe si mucus si foarte putine materii fecale. Practic toti pacientii au scaune hem-pozitive; < 40% sint febrili. Rareori, poale li intilnita o forma mai fulminanta, cu
febra mare. dureri abdominale severe si
diaree profu/a. intilnita mai ales la copii. Pacientii pot dezlta megaeolon toxic. Pacientii care primesc tratament cu glucocorlicoizi au risc crescut de a dezlta amibia/.e mai severe. In mod exceptional, unii pacienti pol prezenta o forma cronica de amibiaza, care poale fi confundata cu boala inflamatoric intestinala. Amiboamele sinl mase inflamatorii cu aspect (umoral, care se dezlta datorita amibiazei intestinale cronice.
Abcesele hepatice amibice Infectia extraintestinala afecteaza adeseori ficatul. Cei mai multi pacienti prezinta simptome la 5 luni dupa infectare. Majoritatea aceslor pacienti sint febrili, prezinta dureri abdominale in cadranul superior drept, care pol fi surde sau cu caracter pleuritic si pot iradia in umar. Sensibilitatea la palpare a ficatului intr-un anumit punct si revarsatul pleural drept, sint frecvente;
icterul este rar. Mai putin de o treime dintre pacienti au diaree. Unii, in special pacientii virstnici, pol prezenta elutii subacute, cu scadere ponderala si hepalomcgalic. Dintre pacientii cu forme cronice, doar aproximativ o treime sint febrili. Abcesele hepatice amibiene trebuie luate in considerare in diagnosticul diferential al febrelor de cauza necunoscuta, deoarece 10 -l5% dintre pacienti prezinta febra ca unic simptom. Complicatiile abcesului hepatic amibian sint afectarea plcuropulmonara la 20-30% dintre pacientii cu revarsat steril, diseminare prin contiguitate de la ficat si ruptura abcesului in cavitatea pleurala. peritoneala sau pericardica. Ruptura unui abces amibian, care poate surveni sub tratament medical, necesita de obicei drenaj chirurgical.
Alte localizari extraintestinale Aceste localizari pot fi tractul genitourinar (cu
ulcere genitale dureroase) si creierul (< 0,1% dintre pacienti).
DIAGNOSTIC Piatra unghiulara a diagnosticului colitei amibiene este decelarea Irofo/oililor sau chistilor de E. histolytica in preparate umede, concentrate de scaun colorate cu iod sau concentrate de scaun colorate cu tricrom. O combinatie a acestor trei proceduri este pozitiva in 75 95% din cazuri. Se r examina cel putin trei probe de scaun proaspat.
