Bolile infectioase, in general, au o suma de manifestari nespecifice, comune cu boli de orice alta natura si care exprima disfunctionalitati diverse, si unele manifestari sugestive, care orienteaza catre natura infectioasa - pe de o parte, si care, in anumite cazuri, permit chiar un diagnostic de certitudine.
De la inceput precizam ca nu exista ceva cu totul particular in sfera acestor manifestari care sa usureze din start" diagnosticul. Prin aceasta doresc sa justific faptul ca un diagnostic, in cele mai multe cazuri concrete, parcurge mai multe etape de analiza (de completare a informatiei privand boala in cauza) si de sinteza - moment care presupune cantatirea" mai multor ipoteze cu sanse de a se verifica, in aceasta etapa se rbeste de diagnosticul pozitiv si de diagnosticul diferential. Exista cazuri in care diagnosticul nu este posibil de la un singur sau prim consult si necesita urmarirea elutiei spontane sau sub un tratament de verificare, pentru a putea fi elucidat.
ANAMNEZA
Proces complex de acumulare de informatii despre pacient si suferinta lui (a se vedea si schema din . nr. 1), anamneza cuprinde:
- date cat mai complexe despre istoricul bolii actuale:
- date - la fel de importante, privitoare la starea de sanatate dinaintea actualei imbolnaviri, utile in precizarea terenului pe care elueaza aceasta boala; si aici avem in vedere o suma de informatii privind:
- antecedente personale fiziologice si patologice;
- antecedentele heredocolaterale (orienteaza asupra unor eventuale focare de infectie active in mediul apropiat pacientului, cu risc de a fi transmisibile ca atare sau sa determine stari determinate genetic);
- antecedente vaccinale, utile la copii dar si la adulti. in masura sa elimine anumite boli pentru care se dovedeste ca exista o imunitate indusa; sau. prin absenta protectiei, sa creasca cota de probabilitate in anumite situatii epidemiologice;
- fiind rba de boli transmisibile, ancheta epidemiologica. chiar minimala, trebuie sa aiba in vedere nu numai elementele de epidemie, sezon farizant. vectori, dar si traseul parcurs de pacient in perioada probabilei contractari a infectiei - uneori fiind in cauza boli dintr-un areal exterior mediului pacientului. Calatoriile recente si contactele neobisnuite sunt de multe ori neglijate in sfera de atentie a pacientului care nu le va aduce spontan in discutie. in alte cazuri de boli transmise parenteral este util sa se precizeze daca si cand a suferit pacientul unele interventii de risc (injectii, recoltari de sange,
tratamente sangerande - eventual dentare, transfuzii etc).
Toate aceste informatii se obtin de obicei prin readuceri in dicutie a unor aspecte mai putin cunoscute, prin intrebari tintite", si nu se plaseaza obligatoriu in etapa initiala, la primul consult al pacientului.
EXAMENUL OBIECTIV
Examinarea pacientului trebuie sa fie. la modul ideal:
- cat mai riguroasa, atenta:
- cat mai completa (inclusiv a zonelor acoperite):
- in masura sa verifice unele ipoteze ridicate prin anamneza.
Aprecierea ponderii informatiilor ce permit silirea unui diagnostic confera anamnezei partea cea mai mare - peste 50%. tocmai pentru ca traseaza unele directii de gandire ce urmeaza a fi verificate. Or prima etapa de verificare se dovedeste a fi cu ocazia examenului obiectiv. in alte situatii, anamneza poate fi extrem de putin orientativa si numai un examen obiectiv atent si complet ar putea aduce in discutie unele ipoteze de diagnostic.
INVESTIGATIA SUPLIMENTARA
Din punctul de vedere al accesibilitatii si al utilitatii in intregirea diagnosticului, primele in discutie sunt analizele de laborator. in functie de importanta, acestea sunt grupate in mai multe categorii:
- analize orientative (utile in precizarea terenului pe care elueaza boala, pot surprinde anumite dereglari meolice ignorate de pacient sau de multe ori contureaza un lou biologic inflamator);
- analize de confirmare, care intaresc anumite suspiciuni deja formulate in etapele anterioare. Din pacate, in multe cazuri, trimiterea la aceste analize dovedeste absenta unei gandiri diagnostice prealabile, analizele fiind desfasurate in evantai" in mai multe directii, doar s-o dovedi ceva";
- neobligatorii, dar utile in multe cazuri, analizele de diferentiere fac oficiul de infirmare a altor eventualitati apropiate de diagnostic in contextul dat.
Investigatia de laborator poate fi repetata la neie, cel mai des pentru aprecierea elutiei si mai rar pentru completarea. in etape, a diagnosticului. Trebuie avut in vedere ca majoritatea testelor de diagnostic imunologic se pozitiveaza cu o oarecare intarziere si doar prin repetare, prin urmarirea in dinamica a titrului de
anticorpi se poate obtine conformarea dorita.
Din ce in ce mai mult se apeleaza la investigatia imagistica, atat la tehnica clasica de radiodiagnostic, cat si - din ce in ce mai des la ecografie, la tomografie computerizata sau alte investigatii modeme (RMN, endoscopii etc). Asistam la un abuz nejustificat, aportul real in procesul de diagnostic fiind cu mult depasit de solicitarea din partea unor medici sau - mai rau - la dorinta exprimata de pacient.
Mai rar se recurge si la alte investigatii, din sfera chirurgiei (laparoscopii, biopsii percutane sau chirurgicale etc). Ele isi pastreaza utilitatea absoluta in anumite cazuri, nici una dintre investigatiile citate anterior neputand furniza informatia obtinuta pe aceste cai.
Procesul de diagnostic este un proces mental, nu de recunoastere a unui lou conturat si citit in carti, ci un proces analitic de adunare de informatii, de elaborare de ipoteze, de cantarire si verificare a lor, cu indepartarea celor improbabile si confirmarea celei cu cele mai mari sanse de concretizare.
TABLOUL CLINIC
Nu exista un lou clinic comun, care sa serveasca drept model sau baza de diagnostic. in functie de anumite caractere predominante in loul clinic, bolile infectioase pot semana - pana la risc de confuzie - cu multe alte boli generale, cu etiopatogenii neinfectioase.
Printre semnele si simptomele intalnite cu mare frecventa, si prin aceasta ecatoare pentru o origine infectioasa, este febra.