Aceasta boala infectioasa e cauzata de virusul amarii. Ea se manifesta prin afectarea gra a ficatului (hepatita), deseori letala.

Febra galbena bantuie in Africa Centrala, cat si in America tropicala (Amazonia) si in America de Sud.

CONTAMINAREA
Virusul febrei galbene e gazduit, in mod normal, de maimute, pe care insa nu le imbolnaveste.
In regiunile cu paduri, diverse specii de tantari (Haemagogus, Aedes ajricanus si Aedes simp-sotii) pot transmite afectiunea de la maimute la om (Icbra de jungla).
In zonele urbane, transmiterea bolii (febra citadina) se face de la individ la individ prin intermediul unei alte specii de tantari (Aedex aegypli). in mod curios, desi aceasta specie de tantar c larg raspandita in Asia tropicala si in Oceania, niciodata nu a fost vreun caz. de febra galbena in aceste regiuni.

SIMPTOMELE

Dupa o incubatie de 3 pana la 6 zile, infectia se manifesta prin febra ridicata care se instaleaza brusc, printr-o congestie a fetei care capata un aspect buhait si prin dureri abdominale si musculare. Boala poate regresa in mod spontan intr-un interl de 3 pana la 4 zile.In acest caz nu lasa nici o sechela si confera o protectie de lunga durata similara unei ccinari.
Dar la fel de bine boala se poate si agra. In acest caz se produce o stare de soc cu o scadere a temperaturii sub 36,8A C (hipotermie), ingalbe-nirea pielii si a mucoaselor (icter) si apar rsaturi cu sange. Se poate constata o diminuare a formarii urinei (oligurie) sau chiar o oprire completa (anu-rie) si un nivel anormal de crescut al proteinelor in urina (proteinuric), usor de constatat prin inmuierea unor bandcletc cu reactiv in urina. Aceste semne traduc o afectare gra a rinichilor si a ficatului.
Dupa o faza de agitatie intensa insotita de delir pot urma coma si moartea.

atie intre tantarii Aedes (la stanga) si anofel (dreapta). Primul (febra galbena) inteapa formand un unghi cu suprafata corpului, al doilea (vectorul malariei) inteapa in pozitie paralela cu suprafata corpului.

DIAGNOSTICUL Sl TRATAMENTUL
Diagnosticul e confirmat prin testarea prezentei in sange a anticorpilor directionati impotri virusului amarii, anticorpi a caror formare e determinata de existenta microbului in organism (test serologic). Nu exista nici un medicament eficace impotri virusului. Singurul tratament consta in corectarea diverselor tulburari generate de infectie: rehidra-tare si transfuzii pentru compensarea pierderilor de apa si sange, dializa pentru a suplini functia rinichilor. in ciuda acestui tratament evolutia bolii poate fi fatala: aproximativ I bolnav din 10 moare.

VACCINUL
Vaccinarea este singura metoda de protectie eficace contra febrei galbene. Ea este necesara pentru a intra in unele tari unde boala face ragii, in virtutea reglementarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). intr-ader este indispensabila inaintea oricarei calatorii in Africa si America intertropicala si chiar in tarile unde certificatul de ccinari nu e solicitat.

Acest ccin nu poate fi administrat decat intr-un centru acreditat de OMS si trebuie consemnat pe un certificat international de ccinari. in cazul contraindicatiilor (persoane alergice la albus de ou sau cele al caror sistem imunitar e slabii, femei insarcinate, copii foarte mici), medicul intocmeste un certificat in care precizeaza din ce cauza persoana respecti nu a fost ccinata. Vaccinul ofera protectie pentru o perioada de cel putin 10 ani. in cazul primei ccinari, aceasta trebuie efectuata cu cel putin 10 zile inaintea plecarii.

ISTORIC
Febra galbena e prima boala cunoscuta la om, la care s-a descoperit in 1901 cauza virala. De-a lungul secolelor ea a facut ragii in regiunile tropicale ale Africii apoi si in cele ale Americii, in special in timpul colonizarilor, incepand cu secolul al XX-lea, lupta contra tantarilor Aedes si ccinarea au fost utilizate pe scara larga, in asa fel incat in prezent se poate crede ca e vorba de o boa|a istorica, apartinand trecutului. Intr-ader aceasta este destul de bine controlata in America de Sud, dar situatia e mult mai putin satisfacatoare in Africa tropicala unde mai multe epidemii au fost declarate in cursul ultimilor 25 de ani (mai mult de 20 000 de cazuri in total), populatiile autohtone nefiind ccinate.