Apare cu mare frecnta in bolile infectioase, expresie a sindromului inflamator, si mai rar in boli de alte etiologii.
Mecanismul febrei este de-acum bine cunoscut.
La nilul diencefalului se afla centrul termoreglarii, avand doua componente majore. Un nucleu posterior, parasimpatic, ce controleaza procesele de termoliza (prin toate mecanismele cunoscute de perspiratie. sudoratie, tahipnee etc) si un centru anterior, simpatic, ce controleaza procesele de termogeneza (prin arderi meolice, contractii musculare etc). Cele doua centre sunt intr-o relatie cibernetica de echilibru dinamic, ce permite mentinerea temperaturii corpului la un nil aproape constant. Ori de cate ori exista tendinta unui dezechilibru, prin influente externe (expunerea la frig sau la calduri excesi etc.) sau interne (efort muscular intens eliberator de energie calorica), care determina modificarea temperaturii sangelui ce iriga centrul termoreglarii (dotat cu receptori extrem de sensibili), se va declansa procesul de compensare prin termoliza sau termogeneza corespunzatoare.
Febra nu este rezultatul unei dereglari a sistemului (in cazul nostru a unei termolize deficitare), ci a unei modificari calitati ce afecteaza nilul de inchidere a echilibrului dintre cele doua componente. Astfel,
febra poate aparea prin contractii musculare fasciculare insotite de senzatia de frig (frisoane) sau poate coexista cu o termoliza in parametri normali etc.
Modificarea calitativa este provocata de o serie de substante clasic cunoscute sub numele de factori pirogenl Pirogenii exogeni (identificati actualmente ca substante ce pot aparea in circulatie ca o consecinta a unei agresiuni externe, nu neaparat infectioase, cum ar fi detritusurile celulare - ce dau febra ..de resorbtie"', produse de necroza celulara, produse elaborate in cursul procesului inflamator, germeni sau componente structurale ale acestora - cazul endotoxinelor. complexe antigen-anticorp etc.) conduc la eliberarea pirogeriilor endogeni de catre celulele macrofage fixe. tisulare. Acestia sunt TNF a (tumor necrosis factor) si Interleukina 1 (IL.l). Actionand direct asupra receptorilor centrului termoreglarii aceste substante vor induce aparitia febrei. Au mai fost identificati si alti pirogeni endogeni care pot interni in acelasi mod, dar mai rar: limfotoxina - cunoscuta si ca TNF-p si interferonul a. ambele eliberate de limfocitul T, alte interleukine, factorul inhibitor leucemie, factorul neurotropic ciliar, oncostatina-M. si altele, rificate in conditii experimentale.
Desi pana de curand s-a acordat mare atentie aspectului curbei febrile, cu conturarea mai multor "modele" evocatoare (febra de tip septic, febra intermitenta, febra de tip inrs sau paradoxala, febra continua, febra recurenta etc). singurul element de certa valoare diagnostica este existenta febrei, obiectivata prin termometrizare regulata.In cele mai multe situatii febra este insotita si de alte manifestari: frisoane, fiori (simpla senzatie de frig cu erectie pilara a frigore), transpiratii profuze. sindrom circulator hiperkinetic, recunoscut mai ales sub forma tahicardiei concordante, uneori astenie etc.
Valoarea diagnostica a febrei este incontesila. Ea confirma o stare de boala actuala. dar fara a putea preciza originea sa. Prin aceasta obliga la completarea diagnosticului prin alte mijloace (diagnosticul unei boli febrile este in multe situatii foarte dificil). Semnalam si tendinta de absolutizare a importantei febrei din partea unor pacienti care isi induc artificial o curba febrila sau se prefac febrili pentru a convinge medicul de o boala imaginara ("sindromul Munhausen". simulanti, isterici etc).
Exantemul si enantemulIn cursul multor
boli infectioase apar eruptii la nil cutanat (exantem) sau la nilul mucoaselor vizibile (enantem). in unele cazuri, acestea au caractere distincti cu valoare definitorie, diagnostica certa (cazul bolilor erupti). Mult mai frecnt astfel de exanteme nu sunt caracteristice, putand aa si patogenii neinfectioase (alergice,
vasculite imune, sub actiunea nemijlocita a unor factori de contact etc). situatii care pot complica procesul de diagnostic.
Sindromul inflamator
Alaturi de febra, aici sunt grupate si alte manifestari ale starii de boala: astenia, durerile difuze musculare (curbatura), mai rar localizate in anumite regiuni preferentiale (lombe, spate, membre inferioare, ceafa) cefaleea. la care se adauga "starea de rau", de disconfort (malatsein nomenclatura franceza), uneori artralgii. modificarea usoara a senzoriului etc.In acelasi context se subintelege si un anumit lou de laborator, teste ce evidentiaza aparitia in circulatie a unor substante din grupul properdinic sau de alta natura, ce modifica viteza de sedimentare a eritrocitelor, fibrinemia, formula laucocitara etc.
Sindroamele focalizatoare
De o valoare diagnostica deosebita prin capacitatea de rificare a unor ipoteze diagnostice, aceste sindroame exprima suferinta unor organe, aparate sau sisteme afectate in procesul infectios:
- sindromul respirator;
- sindromul meningian;
- sindromul icteric;
- sindromul encefalic;
- sindromul diareic;
- sindromul circulator etc.
Rareori suferinta este exclusiva, la nilul unui singur organ sau sistem, ea fiind in realitate generala, fie prin procesul de la inceput difuz dar neexprimat clinic, fie prin consecintele asupra resului organismului a suferintei aparatului sau organului afectat.
