Aceasta boala infectioasa se produce ca urmare a consumului de apa sau de alimente contaminate cu o bacterie numita Salmonella typhi.
Febra tifoida se manifesta mai ales sub forma unei febre mari care se prelungeste.
FRECVENTA
Febra tifoida ramane inca o problema de sanatate publica in tarile in curs de dezvoltare, cu mai mult de 12 milioane de cazuri anual. Ea este loarte frecvent intalnita in Asia de Sud-list, in Africa de Nord, in Africa ecuatoriala si in America de Sud unde inregistreaza o mortalitate de 10-25(Vo din totalitatea cazurilor de boala. Aceasta mortalitate relativ crescuta (in timp ce
febra tifoida bine ingrijita evolueaza lavora-bil) se explica in principal prin faptul ca, in aceste tari, lipsa medicamentelor nu permite intotdeauna aplicarea unui tratament eficace. In schimb, in tarile dezvoltate, boala a devenit toarte rara, in mare parte datorita ameliorarii conditiilor de viata. Marea majoritate a cazurilor intalnite in Europa sunt datorate contractarii infectiei in timpul unei calatorii in strainatate.
CONTAMINAREA
Contaminarea de catre bacteria responsabila de febra tifoida, Salmonella typhi, este strict interumana, adica germenii nu pot proveni decat de la persoane bolnave sau de la cele contaminate, dar care nu prezinta nici un simptom (purtatori sanatosi). Transmiterea bolii se face prin ingerarea germenilor eliminati de catre aceste persoane (bolnavi sau purtatori sanatosi) prin excremente.
Transmiterea poate li directa, prin intermediul mainilor, sau indirecta, prin intermediul alimentelor, apei de baut si a scoicilor care au fost in contact cu excrementele umane. Raspandirea bolii depinde deci de
igiena individuala, dar mai ales de igiena publica. Ea este legata de sistemul de distribuire a apei, cat si de tratarea apelor reziduale, in tarile in curs de dezvoltare, sistemele de aprovizionare cu apa sunt deseori deficitare si de aceea febra tifoida este foarte frecventa in aceste locuri; dimpotri, in tarile dezvoltate ea a devenit o boala foarte rara.
SIMPTOMELE
Dupa ingerare, bacilii traverseaza peretele intestinal si se multiplica in ganglionii limfatici. Faza de incubatie, silentioasa, corespunde acestei multiplicari a germenilor. In general, ea dureaza intre 7 si 15 zile. Dupa aceea germenii ajung in sange. Atunci apar primele simptome. liste vorba de
tulburari digestive (dureri abdominale, cateodata rsaturi) si nervoase (dureri de cap, insomnii, vertijuri), precum si de o crestere treptata a temperaturii.
Aceste semne se manifesta in cursul primei saptamani de evolutie a bolii. A doua saptamana e caracterizata prin febra ridicata: ea se mentine intre 39 si 40" C si este insotita de o stare de prostratie si de
delir caracteristica, asa-numita stare tilica. Bolnavul e somnolent in cursul zilei, in timp ce noaptea nu doarme si delireaza. Gravitatea bolii depinde de eliberarea in sange a unor substante toxice (toxine bacteriene), responsabile de grave tulburari cardiace (mio-cardita, colaps cardio-scu-lar), digestive (perforatie si
hemoragii intestinale) si neurologice (encefalita). Alte complicatii mai rare sunt datorate proliferarii bacteriene in ficat (abces) si in ca biliara (colecistita).
DIAGNOSTICUL Sl TRATAMENTUL
Diagnosticul e confirmat prin evidentierea prezentei bacteriilor in sange si in fecale. De asemenea, se testeaza prezenta in sange a anticorpilor anti Salmonella. Acest test se numeste reactia Widal. Ea poate fi poziti incepand din a doua saptamana de boala. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice pe o durata de 10 pana la 15 zile, la care se adauga re hidra ta rea si repausul. Frecventa recaderilor este in jur de 5%.
Pentru a evita raspandirea bolii trebuie depistati si tratati indivizii purtatori ai bacilului, dar care nu dezvolta boala (purtatorii sanatosi), provenind din anturajul bolnavilor, in cazul in care tratamentul este initiat rapid, vindecarea se produce in cate zile. Cand este prea tardiv, pot surveni complicatii, in special perforatia intestinala cu riscul de aparitie a peritonitei. In aceasta situatie poate fi necesara interventia chirurgicala, in absenta tratamentului, lebra tifoida poate fi mortala din cauza complicatiilor, dar in aceeasi masura ea se poate si vindeca.
FEBRA PARATIFOIDA
Febra paratifoida e o boala foarte asemanatoare febrei tifoide, datorate unui germen, putin diferit, Salmonella pa-ratyphi, care exista sub forma a 3 tipuri: A, B si C. Modul de transmitere (germenul transmis prin intermediul apei de baut sau al alimentelor care se afla in contact cu excrementele umane contaminate) precum si distributia geografica (in principal Africa, Asia si America de Sud) suni similare febrei tifoide. Simptomele clinice sunt aproape aceleasi: febra mare, tulburari digestive si nervoase (stare tifica). Complicatiile grave insa sunt mai putin frecvente. Diagnosticul se bazeaza pe identificarea germenului, iar tratamentul, ca si la febra tifoida, pe administrarea rapida a antibioticelor. Vaccinul traditional () impotri febrei tifoide ofera protectie si impotri febrei parati-foide A si B, contrar ccinului VI.
PROFILAXIA Sl VACCINUL
Vaccinarea e recomandata pentru cei care calatoresc in zonele endemice, adica aproape peste tot cu exceptia Europei, Americii de Nord, Australiei si Noii Zeelande. Vechiul ccin a fost in mare masura inlocuit de ccinul Vi, eficace in urma unei singure injectii urmate de un rapel la 3 ani. Totusi, ccinul nu confera o protectie absoluta si in tarile cu risc este imperios necesar sa nu se consume decat alimente preparate termic corespunzator si doar apa fiarta sau bauturi imbuteliate sau din cutii.
