Hepatita cu virus D este o forma particularA de
hepatita viralA, care apare fie ca o coinfectie, fie ca o suprainfectie la persoanele infectate cu virus hepatitic B, agravAnd, de regulA, evolutia bolii.
Etiologie
Virusul hepatitei 8 (H) este o particulA viralA de 35-37 nm, constituitA dintr-un antigen unic, AgHD, invelit la suprafatA de AgHBs. Genomul viral este format dintr-un ARN liniar. Virusul 5 neeesitA prezenta virusului HBV ca "virus helper", neputAnd pro-ducc infectia in absenta acestuia. Este deci un virus "defectiv".
Epidemiologie
Virusul hepatitei D (5) poate produce infectie concomitent cu VHB (coinfectie) sau poate infecta o persoanA cronic infectatA VHB (s uprainfecLie).
Transmiterea se realizeazA ca si in cazul hepatitei B:
- parenteral;
- perculan;
- conlact la nivelul mucoaselor;
- prin sAnge si dcrivate;
- utilizAri de droguri IV;
- contact sexual.
Transmiterea de la mamA la copil este neobisnuitA. Transmiterea in mediul de familie apare in cazul purtAtorilor de AgHBs. Multe infectii cronice cu HBV se insotesc de infectii cronice cu VHD.
Arii geografice cu prevalentA crescutA sunt Sudul Italiei, Europa de Est, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu.
In SUA este frecvent intAlnitA infectia la persoanele care se drogheazA, hemofilici si persoane imigrate din zone endemice.
Incubatia pentru "suprainfectia" cu VHD (estimatA pe inocularea la animale) este cuprinsA intre 2 pAnA la 8 sAptAmAni. In cazul "coin-fectiei" cu HBV, perioada de incubatie este similarA cu cea a hepatitei B: 45- 160 zile (media 120 de zile!).
ManifestArile clinice
Hepatita cu virus D (8) prezintA diferite forme de manifestare in functie de modalitatea infectantA - coinfectie sau suprainfectie si de stadiul activ sau inactiv al infectiei cu virus B.
In cazul unei coinfectii, evolutia este a unei hepatite acute bifazice clinic si biochimic, urmatA de evolutia favorabilA (vindecare). Apar anti-corpi anti-8 si eliminarea AgHBs.
In cazul suprainfectArii, efectul este agravant, boala evoluAnd spre o forma fulminantA sau spre cronicizare.
Diagnosticul se bazeazA pe decelarea antigenului viral (AgHD) si a anticorpilor IgM specifici anti-H.
In prezenta markerilor infectiei cu virusul D, coinfectia cu virusul B poate fi diferentiatA de suprainfectie prin testarea IgM anti-HBc. Absenta markerilor unei hepatite acute B la un pacient cu H sugereazA portajul AgHBs.
Tratamentul este acelasi ca in hepatita B: suportiv. S-au comu-nicat, insA, rezultate bune dupA tratamentul cu interferon-oc.
MAsurile de prqfilaxie sunt aceleasi pentru infectia cu virusul hepatitei B (mai ales cA H nu se poate transmite in absenta acestuia).
