GIARDIOZA Epidemiologie Dna dintre cele mai frecvente infectii parazitare in intreaga lume. Consecutiva ingerarii chisturilor protozoarului Giardia lamblia, agentul cel mai frecvent identificat in epidemiile hidriee de gaslro-enterila. Transmiterea de la om la om apare in crese, in alte institutii cu igiena deficitara si la homosexuali. A fost raportata si transmiterea alimentara.
Manifestari clinice Infectarea poale fi asimptomalica. Dupa o perioada de incubatie de I-3 saplamini, simplomele se pot dezvolta acut sau progresiv. Simptomele precoce sint diaree, dureri abdominale, balonari, cruciatii, flatu-lenta, greturi si varsaturi. Diareea este frecventa, dar pol predomina manifestarile intestinale superioare. De obicei, dupa mai mult de l saplamina, simplomele acute dispar; diareea poate inceta mai devreme. In giardioza cronica, diareea poate sa nu fie accentuata. In unele cazuri, pot aparea llatulenta crescuta, scaune moi si scadere ponderala. Febra si prezenta singelui sau mucusului in scaun sint rare.
Diagnostic Se sileste prin identificarea chisturilor sau a Irofozoitilor in fecale sau in intestinul subtire. Pot fi necesare examene coprologicc repetate, aspirai duodenal sau chiar biopsie a intestinului subtire.
Tratament Metronidazolul 250 mg p.o. lid sau quinacrinul 100 mg p.o. bid, ambele timp de 5 zile, sint la fel de eficace. Pentru cazurile care nu raspund la tratamentul initial, poate fi eficace schimbarea medicamentului sau prelungirea tratamentului cu acelasi medicament. Pentru pacientii la care apar recaderi, poate fi utila tratarea contactilor asimptomatici. in cazurile deosebit de refractare, combinatia metronidazol 750 mg p.o. tid plus quin-acrine 100 mg bid timp de 21 de zile, a dat rezultate. La femeile grade cu giardioza asimptomalica, se poate folosi paromomycina.