Enterovirusurile apartin familiei de virusuri mici, cu ARN monofilar, numite picornavirusuri. Silitatea lorcationica permite acestor virusuri sa supravietuiasca in apele de canalizare si in apa clorinata, in prezenta resturilor organice. Enterovirusurile cuprind poliovirusurile. virusurile coxsackic, echo-virusurile si agentii recent descoperiti, denumiti pur si simplu enterovirusuri. Aproape 70 de serotipuri sint cunoscute ca agenti infecliosi umani, infectarea avind loc prin intermediul epitcliului tractului intestinal si a tesutului limfoid. Desi enterovirusurile se elimina prin scaun, sindroamele clinice pe care le determina nu sint gastrointcstinale.
EPIDEMIOLOGIE Enterovirusurile sint raspinditc in intreaga lume si produc in mod obisnuit infectii asimptomatice. Epidemiile apar de obicei la sfirsitul verii si toamna. Modul obisnuit de transmitere este prin raspindire fecal-orala directa sau indirecta. Virusul persista in orofaringe 1-4 saplamini dupa infectare si poate fi eliminat in fecale timp de 118 saplamini. Perioadele de incubatie sint scurte. in general 2 10 zile. Ratele de imbolnavire secundara in mediu casnic sint de 40 70%. Doua treimi din virusurile izolate provin de la copii cu virstc < 9 ani.
PATOGENIE Dupa replicarea virala primara in celulele cpiteliale si tesuturile limfoide ale Iraclelor gastroinlestinal superior si respirator superior, virusul se extinde catre alte organe. Organele tinta depind de tropismul fiecarui virus, dar acesta pot fi SNC, inima, endoleliul scular, ficatul, pancreasul, gonadcle si plaminii. Manifestarile clinice sinl rezultatul actiunii litice directe a virusului, dar sechelele secundare par a fi mediate inuinologic.

MANIFESTARI CLINICE Infectiile cu poliovirusuri Un procent de 90% dintre infectii sint usoare sau asimptomatice. Boala se imparte in trei clase: (I) poliomielita aborti. o afectiune febrila nespecifica cu durata de 2 3 zile, tara senine de localizare SNC. (2) meningita aseptica, cu vindecare completa in decurs de cile zile si (3) poliomielita paralitica, forma paralitica este precedata de o perioada febrila si simptome usoare care dispar dupa citezile. Febra reapare5-l0 zile mai lirziu. cu semne de iritatie meningeala si paralizii flasce asimetrice. Amploarea maxima a afectiunii este de obicei atinsa la cite zile dupa aparitia primei paralizii. Tetraplegia apare cel mai frecvent la adulti. Reflexele tendinoase profunde sint diminuate sau abolite: sensibilitatea esie intacta. Dintre cazurile paralitice,6-25% sint bulbare. Atrofia neuromusculara post-poliomielita sau sindromul postpoliomielitic consta in atrofie musculara progresi, aparuta 20 30 de ani dupa poliomielita.
Virusurile Coxsackie si Echovirusurile Un procent de 60% dintre infectii sint subclinice. Cea mai frecventa manifestare a infectiei este meningita aseptica. Clinic, pacientii se prezinta cu febra, cefalee si redoare cervicala si pot avea semne de iritatie meningeala. Confuzia este un semn frecvent: deficitele senzitive sau motorii sint neobisnuite. Modificarile pot dura 4-7 zile.
Alte boli enterovirale Boala generalizata a noii-nasciititlui Aceasta infectie a inimii, ficatului, suprarenalelor, creierului si altor organe are o le-talitate mare.
Miocardita si/saupericardita acuta Un procent de 50% dintre cazuri sint datorate virusului coxsackie B.
Herpangina Aceasta infectie, produsa de obicei de serotipuri Ic A ale virusului Coxsackie, afecteaza mucoasele si este caracterizata prin debut acul cu febra si dureri in git si de aparitia unor mici papule sau cule albe injumatatea posterioara a palatului.
Mialgia epidemica (pleurodiriia, boala Bornholm) Acest sindrom este caracterizat de febra si durere intensa toracica inferioara sau abdominala, agrata de respiratie si miscari: sindromul este produs de obicei de sero-tipurilc B ale virusului Coxsackie.

DIAGNOSTIC Diagnosticul poale fi silit usor prin izolarea virusului din exsudal faringian. scaun sau tampon rectal sau din lichide biologice. Cu exceptia infectiei cu poliovirus. LCR poate fi pozitiv la izolarea virusului in 10 85% dintre cazurile de enteroviroza cu afectarea SNC. Desi se poate masura cdruplarea anticorpilor neulralizanti intre serul acut si cel conlescent, acest test este rezert de obicei cazurilor critice, deoarece numarul mare de serotipuri face ca acest lest sa fie scump si dificil.

TRATAMENT Tratamentul este de sustinere si simptomatic. Glucoconi-coizii sini contraindicati. Penlru poliomielita, cheia de bolta este prevenirea, in Slatelc Unite exista doua ccinuri autorizate: inactit si viu atenuat, oral. Vaccinul polio oral (VPO) are antajul administrarii usoare si se da in trei doze: primele doua la interl de 6 8 saptamani, incepmd de obicei de la virsta de 2 luni. iar a treia dupa 8 12 luni. Poliomielita paralitica asociata ccinului apare la o rata de aproximativ I caz la 2.6 milioane de doze de ccin. VPO se evita Iu pacientii imunodeficitari si la membrii familiilor acestora, inclusiv la pacientii cu HIV si la gazdele imunodelicitare care sinl partial imunizate la poliomielita. Vaccinul inactit (VPI) se administreaza subcutan in patru do/c (incepind cu virsta de 2 luni), doua doze la interl de 4 X saptamini, a treia 6 12 luni mai tirziu si un rapel inainte de inceperea scolii.