RABIA
Virusul rabiei este un virus cu invelis, cu ARN monofilar. care apartine grupului rhabdovirusurilor. Legarea glicoproteinclor
virale de receptorii acetil-colinei contribuie la neurovirulenta.
EPIDEMIOLOGIE in Statele Unite,
rabia este rara si apare de obicei dupa o muscatura de animal petrecuta in alta tara. Asia de sud-est. Filipinele, Africa, subcontinentul Indian si zona tropicala a Americii de Sud. sint regiuni in care rabia este frecventa, in Statele Unile, 85% dit) rabia animala apare la animalele salbatice. in special la raion, liliac, sconcs si vulpe; 3% apare la pisicile domestice si 2% la clinii domestici. In prezent, rabia la pisici este mai frecventa decit la ciini. Au fost semnalate citeya cazuri de transmitere a rabiei de la om la om prin transt comean. in general, virusul este transmis prin saliv a infectata. Perioada de incubatie este variabila, dependenta probabil de cantitatea de virus introdusa, distanta de la locul inocularii la SNC si apararea gazdei. Perioada medie de incubatie este de 1-2 luni, dar poale varia de la 10 zile la > 1 an.
MANIFESTARI CLINICE O perioada prodromala de I 4 zile este marcata de febra, cefalee. stare generala alterata, niialgii. fatigabililate. anorexie,
greata laturi, dureri in git si
tuse neproductiva. In faza prodromala. 50-80% dintre pacienti acuza pareste/n si sau fasciculatii la locul inocularii virale sau in apropierea acestuia, ceea ce este singurul simptom care poale sugera rabia. Urmeaza fazaencefalitica, cu perioade de exacerbare a activ itatii motorii excitai ie si agitatie. Acestea sint urmate de confuzie, agresivitate, aberatii de gindire.
spasme musculare, convulsii, paralizii focale si febra, alternind eu perioade din ce in ce mai scurte de luciditate. Hiperestezia si disfunetia autonoma. cu pupile dilatate neregulate, lacrimatie crescuta, salivatie. transpiratie si
hipotensiune poslurala. sint frecvente. Disfunetia trunchiului cerebral devine vizibila la scurt timp dupa debutul fazei cncel'alincc. Manifestarile sint: afectare a nervilor cranieni (diplopie. paralizii faciale,
nevrita optica si dificultati la deglulitic care, impreuna cu salivatia excesiva, produc seninul caracteristic de ..spume la gura"), hidrolbbie, contractii involuntare dureroase ale diafragmului. muschilor respiratori accesorii, faringieni si laringieni. declansate de inghitirea lichidelor (semn inlilnit la 50% dintre pacienti), priapism si
ejaculare spontana. Predominanta disfunctiei precoce a trunchiului cerebral deosebeste rabia de alte encefalite virale. Media duratei de supravietuire dupa debutul simptomelor este de 4 zile. Daca se asigura sustinere ventilaiorie. pot aparea complicatii tardive, cum sint secretie inadecvata de vasopresina,
diabet insipid,
aritmii cardiace, insilitate vasculara. SDRA,
hemoragii gastrointestinale, trombocitopenie si ileus paralitic. Vindecarile sint extrem de rare.
DIAGNOSTIC Diagnosticul de precizie se face prin izolarea virusului din saliva sau tesut cerebral prin inoculare la soareci, detectarea antigenului viral in tesuturile infectate cum ar li frotiuri de amprente corneene, biopsii tcgumenlare sau creier, prin coloratie fluorescenta a anticorpilor (FA) sau prin demonstrarea cvadruplarii litrului de
anticorpi neutralizanti. Daca pacientul a primit profilaxie antirabica dupa expunere, tilrurilc de anticorpi serici sint mai greu de interpretat, dar anticorpii din LCR ar trebui sa fie absenti sau prezenti la titru foarte mic (< 1:64).
TRATAMENT Sl PREVENIRE Exista un numar de factori care indruma decizia de a administra profilaxie antirabica postexpuncre. Daca un individ este expus la saliva sau la alte
lichide biologice provenite de la un animal posibil turbat, animalul va fi, daca este posibil, capturat. Daca animalul este salbatic, bolnav, nevaccinat sau vagabond, va fi omorit prin metode care sa nu-i produca suferinta, iar creierul va fi supus examinarii FA. Daca testul este pozitiv, persoana expusa va primi globulina sau vaccin. Daca animalul nu poate li capturat si este posibil purtator de rabie (de ex. liliac, raton, sconcs, vulpe), persoana expusa va primi tratament. Daca muscatura a fost facuta de un animal domestic sanatos, animalul va fi tinut sub supraveghere 10 zile. Daca in acest interval apare orice semn de boala sau comportament anormal, creierul va fi examinat FA. Daca animalul ramine sanatos, este improbabil ca muscatura sa fi transmis rabic. Profilaxia posl-expunere consta in tratamentul local al plagii (spalare cu apa si sapun, anatoxina tetanica, antibiotice), imunizare pasiva (imunoglobulina umana antirabica. HRIG, 20 U/kg, 50% din doza administrata in infiltratie locala in plaga si 50% i.m. in regiunea gluteala) si imunizare activa (vaccin uman cu celule diploide. HDC'V, cinci doze a 1 ml i.m. in zilele 0,3.7, 14 si 28 dupa expunere). Pentru imunizarea pasiva este disponibil si un antiscr equin. in doza de 40 U/kg, dar riscul de boala a serului post-imunizare este mai mare decit pentru anliserul uman.
Profilaxia preexpuncre se va administra la
indivizii cu risc mare de expunere. CUIB sint veterinarii, speologii, personalul din laboratoare sau persoanele care manipuleaza animale. Se administreaza trei doze de IIDCI ml i.m. sau 0.1 ml intradermie. in zilele 0. 7 si 28. Se vor efectua testele serologice dupa terminarea vaccinarii, apoi la fiecare 2 6 ani, functie de gradul de risc. Daca litrul de anticorpi scade sub 1:5. se va administra un bolus de IIDC1 ml i.m. sau 0.1 ml intradermie. La cei care au primit tratament pre-expunere. profilaxia poslexpunere consta din doua doze de HDCI ml i.m. in zilele 0 si 3.
