Aceasta boala este produsa de un virus, virusul poliomielitic, care in general nu determina decat o infectie benigna, dar care in cazurile cele mai gra poate afecta sistemul nervos producand paralizii irersibile.

Poliomielita afecteaza in primul rand copin, de unde si celalalt nume de paralizie infantila.

CAUZE Sl FRECVENTA
Virusul poliomielitei, numit virusul polio, se gaseste in fecalele persoanelor infectate. Boala se transmite deci prin ingestia de alimente si apa contaminate sau prin intermediul mainilor murdare.

Prezenta poliomielitei, altadata O boala frecnt intalnita, a denit cu totul exceptionala in tarile occidentale, datorita vacinarii.
Cu toate acestea, persoanele nevaccinate sau incomplet vaccinate (care nu au facut rapeluri) pot contracta virusul in timpul unei calatorii intr-o tara unde nilul de igiena si de salubritate lasa de dorit (tari in curs de dezvoltare).

SIMPTOMELE
In absenta vaccinarii, poliomielita poate produce tulburari mai mult sau mai putin gra.
Cele mai frecnte forme de boala sunt cele putin gra. Aproximativ 85% dintre copin infectati de virus nu prezinta nici un simptom. in celelalte cazuri, dupa o perioada de incubatie de 3 pana la 5 zile, bolnavii prezinta febra, o inlla-matic a faringelui, dureri de cap, precum si varsaturi. Apoi, dupa cateva zile, majoritatea dintre ei se vindeca. Cu toalc acestea, trebuie sa privim cu teama aparitia simptomelor de meningita: febra mare, dureri de cap insuporile, rigiditate a cefei, dureri musculare insotite cateodata de curbatura, retentic de urina.

SECHELE: PARALIZIILEIntr-un stadiu secundar, boala se caracterizeaza prin aparitia paraliziilor. Repartitia lor corporala e neregulata si asimetrica. in general, ea afecteaza membrele inferioare si/sau superioare -cateodata muschii abdominali. In cazurile cele mai gra, dar in aceeasi masura, cele mai rare, ca se poate extinde la muschii respiratiei si ai deglutitiei. Paraliziile regreseaza mai mult sau mai putin complet, dar cel mai adesea recuperarea c partiala si foarte variabila de la un individ la altul. Aceasta perioada de regresie incepe dupa 15 zile de la aparitia tulburarilor si poate dura pana la 2 ani. Paraliziile reprezinta sechelele bolii, i : de i are exista temerea cea mai mare. In ele rezida gravitatea bolii in loialitate, in special la copilul in perioada de crestere. Atrofierea si scurtarea muschilor, tulburarile de crestere ale unuia sau ale mai multor membre necesita deseori, in cursul anilor urmatori, interntii chirurgicale ortopedice asupra membrelor afectate sau asupra coloanei rtebrale, in caz de deformare (cifoscolioza).

DIAGNOSTICUL Sl TRATAMENTUL
Diagnosticul e confirmat prin izolarea virusului intr-o proba de lichid cefalorahidian (recoltata prin punctie lombara) sau prin examinarea fecalelor (coprocultura). Boala nu beneficiaza de un tratament eficient, in cazul in care pacientul nu prezinta paralizii, medicul ii prescrie repaus si medicamente impotriva durerii (antialgice). Atunci cand paralizia incepe sa se instaleze, trebuie initiata imediat kine-toterapia pentru a limita leziunile si refractiile musculare. Acest tratament trebuie continuat neaparat pe intreaga perioada de convalescenta, pentru a conserva o functionalitate musculara cat mai buna.

PROFILAXIA

Profilaxia se bazeaza in numeroase tari pe vaccinarea obligatorie. Ea se efectueaza astfel:
- 3 injectii in cursul primului an de viata (la 2, 3 si 4 luni);
- un rapel in anul urmator (la 15 sau 18 luni],
- un rapel la fiecare 5 ani pana la majoratul copilului (spre 5 sau 6 ani, apoi intre 11 si 13 ani si intre 16 si 21 de ani);
- mai departe, rapelurile sunt necesare la fiecare 10 ani. Pentru o buna protectie, vaccinarea trebuie sa fie completa. In tarile unde boala aproape a disparut datorita vaccinarii, reactivitatea imunitara a copiilor si adultilor trebuie sa fie intretinuta prin rapeluri repetate ale vaccinului.
Exista doua tipuri de vaccin, unul oral, altul injecil. Vaccinul oral poate fi completat prin vaccinul injecil, dar nu si inrs.


PROGNOZAREA
Prognozarea depinde de aparitia sau nu a paraliziilor. Astfel, in cazurile de poliomielita fara paralizie, vindecarea e definitiva. In schimb, in cazul prezentei paraliziilor, acestea regreseaza mai mult sau mai putin complet. Recuperarea totala a capacitatii de miscare a bolnavului poate dura pana la 2 ani. Dupa acest interval nu se mai inregistreaza in general nici o tendinta de evolutie. Sechelele sunt de grade diferite. In formele extinse cu afectare respiralorie, care necesita asistenta respiratorie intr-un serviciu de reanimare, sechelele paraliziilor sunt deseori sere.